Despre Legile Naturii, Necesitate si contingentã Optiuni

[jock]

Sunt legile matematice ale naturii necesare sau contingente? Deoarece legile fundamentale, stabilite de fizica modernã sub forma unor ecuatii, au forme particulare din perspectivã matematicã, ne putem întreba: de ce tocmai aceste forme au fost alese pentru structurarea realitãtii si nu altele? Existã vreo ratiune a acestei optiuni? Se poate prelungi cumva fizica matematicã pe domeniul matematicii pure? Unii ar putea argumenta cã forma legilor este determinatã de proprietãtile spatiului si timpului (de pildã, faptul cã intensitatea câmpurilor este invers proportionalã cu pãtratul distantei tine de caracterul tridimensional al spatiului), dar nu putem sti dacã nu cumva e invers: legile ar putea determina aceste proprietãti. Într-o lucrare de tinerete (" Despre evaluarea fiintelor vii...", nu-mi amintesc exact titlul), Kant chiar afirma cã forma legii lui Newton, ca si numãrul de dimensiuni spatiale, ar fi date de cantitatea totalã a materiei din univers. Teoria relativitãtii generale pune în evidentã doar dependenta localã a structurii spatio-temporale de continutul material, numãrul de dimensiuni ale spatiului fiind postulat prin însãri forma matematicã a ecuatiei.
Dintr-o perspectivã mai largã, am putea sã ne întrebãm, fireste, ce înteles pot avea aceste formule matematice pentru filosof? Pot fi traduse ele în limbajul neformalizat al filosofiei? Ce semnificã, sub aspect ontologic, o ecuatie (o functie), o variabilã (argument), o valoare numericã a variabilei sau a functiei? Îsi pot gãsi toate acestea vreun loc în schema conceptualã clasicã a gândirii sau trebuie inventate concepte noi, mai intuitive decât cele deja existente ale formalismului matematic?
Dacã nu se dovedeste cã aceste forme matematice care descriu structura universului nostru fizic ar fi necesare, atunci este logic sã se tragã concluzia cã universul nostru nu este unic si cã el ar face parte dintr-o structurã, la alt nivel al existentei, unde ar functiona alte legi, s.a.m.d. Aceasta ar presupune o anumitã ordonare a formelor matematice, care ar reflecta ordonarea universurilor pe diferite niveluri. Aici ar trebui sã rãspundã un matematician: existã o astfel de ordonare (ierarhizare) pe tãrâmul matematicii pure?
În sfârsit, nici conceptul de cantitate si cel de numãr nu au o definire clarã din punct de vedere filosofic.
Poate reuseste cineva sã facã un pic de luminã în aceste chestiuni, în privinta cãrora am mari nedumeriri.

[Erwin]

M-am gandit mult la aspectul asta! Parerea mea este ca legile specifice unui sistem coexista cu cele ale subsistemelor/elementelor componente iar lantul "genetic" al imbricarii sistemelor unul in altul pana la cele considerate particule elementare este neintrerupt, mergand catre universul microscopic gasim legi din ce in ce mai "tari", forte puternice, energii din ce in ce mai mari, dar care se pot reprezenta prin ecuatii matematice mai simple sau mai complicate iar in sens invers, legaturile sunt din ce in ce mai slabe din punct de vedere fizic dar mai cuprinzatoare din punct de vedere informational. Ori, la un anumit nivel, punctele de inflexiune de care vorbeai, se schimba sensul teleonomic. Mai mult, in cazul unor sisteme complexe apare un nivel la care durata de viata a sistemului este discontinua, el apare si dispare in cicluri periodice. Exemple gasim in lumea vie si in societate unde legile de agregare (care mentin sistemul) sunt de asa natura incat este posibila reproducerea, regenerarea si functionarea ciclica. Aceste legi au un inalt continut informational, sunt mult mai greu de formalizat matematic, dar in sine sunt tot siruri de biti, la fel ca si legile fizice. Daca extrapolam catre particulele elementare unde informatiile despre legile interne ale sistemelor cuantice, desi ne parvin doar statistic caci nu putem trece de principiul de incertitudine, in esenta sunt tot siruri de biti... mergand cu speculatia mai departe, cel mai simplu sistem imaginabil este chiar bitul de informatie, al carui lege externa e informatia elementara cu cele doua valori discrete 0 si 1. Dintr-o multime de biti se poate construi un sistem mai mare al carei lege interna este codificata in bitii din interior si care manifesta la exterior anumite proprietati, acestea la randul lor formeaza alte sisteme mai mari, cam la fel cum se intampla in jocul "Life", configuratii aleatoare de celule se aduna la un loc ramanand din cand in cand formatii stabile, cu conditia sa fie suficiente celule initiale si iteratii. Cred ca legile de agregare sunt informatii despre structura sistemelor iar ca sistemul sa fie coerent subsistemele-elemente componente trebuie sa schimbe intre ele astfel de informatii, acest lucru se face in cazul sistemelor fizice prin intermediul campului (de forte) iar in cazul sistemelor complexe capabile de prelucrarea informatiei in interiorul lor prin mesaje specifice. Un electron se misca pe un orbital pentru ca asa ii spune protonul prin legea interactiei electromagnetice iar quarcii sunt constituenti ai protonului pentru ca intre ei isi "comunica" legea de agregare, s-au descoperit niste particule numite gluoni care sunt purtatorii acestei informatii...

in conditiile acestea, desi e doar o speculatie personala, cred ca in ultima instanta tot ce exista in Univers este reductibil la informatia (in intregime) continuta in sistemul respectiv, incluzand toate subsistemele componente pana ajungem la bitii elementari.

Acest topic a fost editat de Erwin: 30 Mar 2006, 10:11 AM