Ce Este Adevărul? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Ce Este Adevărul? |
18 Feb 2004, 05:39 AM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
O chestiune veche si totusi nouă, dacă nu a căpătat un răspuns definitiv. Ca să precizez cadrul în care s-ar putea desfăsura discutia, as putea aminti câteva definitii ale adevărului: adequatio rei at intellectus, noncontradictia internă (în logica sistemelor formale), adevărul corelat gradelor de realitate, adevărul relativ, etc. Si, ca să nu cădem în mirajele limbajului (e bine să tinem seama de observatia pozitivistilor moderni, că filosofia este o încercare zadarnică de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat), ar trebui atentionat că întrebarea are o rezonantă metafizică; cu alte cuvinte, există un adevăr absolut, care ar fi totuna cu absolutul însusi, care poate fi cunoscut? Mai mult, as vrea să aflu părerea voastră despre ce înseamnă a fi determinat si, în ipoteza că nu putem cunoaste si exprima în cuvinte decât ceea ce este determinat, despre obiectul filosofiei în acest context. Nu credeti că, în conditiile în care toate modurile determinate ale existentei trec în contul stiintelor, tot ce i-a mai rămas filosofiei autentice este tocmai de a prinde sub concept limita ca atare? O a doua întrebare ar fi deci aceasta: ce este limita în genere? Poate că metafizica si-ar putea găsi în acest concept un nou punct de sprijin.
Acest topic a fost editat de jock: 18 Feb 2004, 06:15 AM |
|
|
13 Jan 2006, 05:43 AM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Gothmog (10 Jan 2006, 11:19 PM)
De unde stii că nu mai există nimic? Dacă legile universale ar avea, să zicem, expresia unor forme matematice particulare pe care le-am putea nega conceptual, ne-ar multuni acest adevăr? Ce ne-ar împiedica să spunem că e si el doar unul din adevăruri, o parte din realitate? Ca să avem adevărul complet oare n-ar trebui să găsim o punte de trecere spre adevărul logic? Ori, e un lucru cert că între orice adevăr de fapt (ce reflectă o realitate de fapt) si adevărul pur logic este o distantă foarte mare. Aici e o problemă pe care multi filosofi au încercat s-o solutioneze. De pildă, Kant a vrut să umple acest gol cu formele sintetice a priori.
Corect, cu mentiunea de mai sus.
De acord, o explicatie pur obiectivă a universului nu e posibilă, pentru că subiectul nu poate fi perfect neutru si pasiv în actul cunoasterii, dar nici perfect rigid nu este. Astfel, constructiile sale poartă într-un anume grad si amprenta obiectului ce se constituie la granita sa cu exterioritatea. Adevărul nu priveste obiectul în sine, nici subiectul în sine, ci raportul subiect-obiect.
De ce să se extindă în directie opusă? Pentru că aceste constructii devin tot mai abstracte pe măsură ce cunoasterea evoluează si se distantează de cunoasterea nemijlocită? La prima vedere, s-ar putea zice că cea mai adevărată cunoastere este cea nemijlocită, care e totuna cu trăirea faptului de experientă, si pe măsură ce ne depărtăm de aceasta, elaborând concepte (constructiile de care vorbesti tu), ne îndepărtăm simultan si de adevăr. E posibil să deviem astfel pe căi gresite, dar nu e obligatoriu. Constructiile elaborate oarecum liber de către subiect pot fi confruntate tot timpul cu realitatea aceea nemijlocită, făcând si interpretând experimente si observatii. Asta este principala ocupatie a stiintelor: să testeze atare constructii si să semnaleze abaterile de la drumul cel bun. Acestor constructii, dacă nu sunt infirmate de teste, le putem acorda statutul provizoriu de adevăruri si de realităti. Distanta lor fată de faptul nemijlocit nu înseamnă distantă fată de adevăr, ci expresia unor alte niveluri ale realitatii, la aceeasi distantă de acest fapt nemijlocit. Ele nu sunt forme apriorice decât dacă vrem noi să pe postulăm asa. Constructia (abstractizarea, evolutia cunoasterii) va înainta oarecum sigur cât timp va avea ca ghid experienta, adică până la elaborarea legilor universale de care vorbeai mai sus. Nu cred însă că aici s-ar afla si adevărul ontologic ultim.
Auto-cunoasterea, ca constiintă de sine a subiectului, deci ca schemă a oricărui act de cunoastere este sigur primul pas; apoi, după întregul ocol al perindării prin lume sub chipul cunoasterii cu continut determinat, la capătul tuturor abstractizărilor cred că vom găsi aceeasi simplă raportare a subiectului la sine însusi. Acesta ar putea fi chiar adevărul ontologic.
Ai perfectă dreptate.
Nietzsche a fost mai mult poet decât filosof. Nu e cazul să se facă aici o analiză psihologică, "cogito ergo sum" având, înainte de toate, doar sensul de confirmare ontologică a unui oarecare fapt de experientă. Certitudinea nu stă în semnificatia sau în puritatea actului de gândire, ci în aceea că ceva există, că cel putin acest fapt de experientă pe care-l trăiesc eu există măcar în acest moment când îl trăiesc. |
||||||||||||||
|
|||||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 April 2024 - 09:11 PM |