Ce Este Adevărul? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Ce Este Adevărul? |
18 Feb 2004, 05:39 AM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
O chestiune veche si totusi nouă, dacă nu a căpătat un răspuns definitiv. Ca să precizez cadrul în care s-ar putea desfăsura discutia, as putea aminti câteva definitii ale adevărului: adequatio rei at intellectus, noncontradictia internă (în logica sistemelor formale), adevărul corelat gradelor de realitate, adevărul relativ, etc. Si, ca să nu cădem în mirajele limbajului (e bine să tinem seama de observatia pozitivistilor moderni, că filosofia este o încercare zadarnică de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat), ar trebui atentionat că întrebarea are o rezonantă metafizică; cu alte cuvinte, există un adevăr absolut, care ar fi totuna cu absolutul însusi, care poate fi cunoscut? Mai mult, as vrea să aflu părerea voastră despre ce înseamnă a fi determinat si, în ipoteza că nu putem cunoaste si exprima în cuvinte decât ceea ce este determinat, despre obiectul filosofiei în acest context. Nu credeti că, în conditiile în care toate modurile determinate ale existentei trec în contul stiintelor, tot ce i-a mai rămas filosofiei autentice este tocmai de a prinde sub concept limita ca atare? O a doua întrebare ar fi deci aceasta: ce este limita în genere? Poate că metafizica si-ar putea găsi în acest concept un nou punct de sprijin.
Acest topic a fost editat de jock: 18 Feb 2004, 06:15 AM |
|
|
10 Jan 2006, 10:19 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 124 Inscris: 26 November 05 Din: Ploiesti Forumist Nr.: 7.335 |
Daca am considera planurile drept esantioane atunci adevarul nu s-ar identifica cu fiecare plan in parte ci ar putea fi conceput in totalitate doar ca insumare a lor.Totusi, asta nu ar exclude teoria ca fiecare plan analizat in particular este adevarat, chiar daca el reprezinta doar o parte din intreg.Asta ar fi o prima posibilitate. O a doua ar consta in a privi planurile ca si perspective , diferite, dar in acelasi timp adevarate.Cum vine asta?Pai, de exemplu daca ne-am identifica in totalitate cu adevarul, atunci am putea afirma ca "Omul este adevarul" fara nici o urma de indoiala.Dar cum adevarul exista independent de om, care se limiteaza la a fi o parte componenta nu la a se suprapune complet realitatii, totul se reduce la o problema de perceptie ca urmare a imposibiliatii cunoasterii obiective. Daca le-am defini ca posibilitati , atunci ne-am indeparta de ideea ca toate planurile sunt adevarate, din moment ce o posibilitate, fie ea oricat de mare nu echivaleaza cu o certitudine.O ipoteza ramane o ipoteza, deci iarasi nu putem stabili o congruenta intre valorile de adevar ale planurilor daca le definim in modul acesta
Nu s-ar putea trece de legile universale pentru ca nu mai exista nimic dincolo de ele.In momentul cunoasterii depline a principiilor Universului, deci implicit al atingerii limitei, am avea adevarul in deplinatatea sa.Totusi, limita de care vorbim ar fi in acest caz limita adevarului, nu adevarul insasi, caci acesta ar cuprinde tot, de la zero si pana la limita.
Oarecum.In sensul ca nu sustin ca realitatea trebuie sa se adapteze omului, ci ca pur si simplu este imposibila o explicatie a Universului din punct de vedere obiectiv.Pentru asta am avea doua cauze.Interferentele ce apar in relatiile subiect-obiect sau incapacitatea omului de a intelege exact adevarul altfel decat a-l adapta propriei sale constructii.
Nu stiu daca ar fi chiar asa.Din moment ce constructia se extinde la infinit in directie opusa adevarului ontologic atunci ne confruntam si cu infinitizarea distantei dintre realitate si non-realitate.Sau sugerezi ca constructia bazata pe formele apriorice generate de subiect va evolua pana intr-un punct in care o explicatie deplina a Universului subiectiv ar echivala cu adevarul ontologic? Ma intreb totusi, daca in acest caz n-am putea considera premisele initiale ale Universului, adica acelea cum ca el ar exista, drept adevarate.Adica, din moment ce subiectul este adevarat, iar Universul este determinat in intregime de subiect atunci el nu poate avea decat aceeasi valoare de adevar , doar ca strict dpdv subiectiv.Daca am trece si la elimineara posibilitatii cunoasterii obiective atunci am ramane cu doar o singura varianta de adevar.De ce sa eliminam cunoasterea obiectiva?Pai, este evident ca subiectul are la dispozitie un singur mod de cunoastere, caci pentru a avea o perspectiva obiectiva ar trebui sa ne situam pe o pozitie in afara subiectului, ceea ce este imposibil.
Sunt de acord.Noi facem parte din realitate, deci auto-cunoasterea ar fi primul pas in descifrarea realitatii, si poate ar trebui sa fie si ultimul.Nu numai raporturile dar si ideile noastre fac parte din realitate.O idee gresita despre ceva, este totusi o idee cat se poate de reala din punct de vedere al existentei sale.Ca atare, chiar daca ne-am invarti intr-un Univers construit ca necesitate a cunoasterii de sine, cine spune ca n-am putea sa-l clasificam drept real?
Noastra este cam in plus acolo caci nu putem sti sigur daca este vorba de noi sau de eu. In legatura cu "cogito ergo sum" ar trebui luate in seama si parerile lui Nietzsche, cum ca certitudinile nemijlocite de forma "eu gandesc" sau "eu vreau" ar presupune compararea starii momentane a subiectului cu alte stari precedente pentru a stabili cu exactitate ce reprezinta ele.Ori comparatia cu alte stari presupune a face apel asupra unor cunostinte din alte domenii, "eu gandesc" pierzandu-si valoarea de certitudine nemjilocita. As mai aduaga eu, de unde pot sti ca eu sunt cel ce gandeste?Cum pot sti ca nu exista un soi de flux de informatii in Univers eu fiind doar un receptacul pentru ele, fara a le servi drept cauza? Acest topic a fost editat de Gothmog: 10 Jan 2006, 10:26 PM -------------------- |
||||||||||||
|
|||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 April 2024 - 09:26 PM |