Ce Este Adevărul? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Ce Este Adevărul? |
18 Feb 2004, 05:39 AM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
O chestiune veche si totusi nouă, dacă nu a căpătat un răspuns definitiv. Ca să precizez cadrul în care s-ar putea desfăsura discutia, as putea aminti câteva definitii ale adevărului: adequatio rei at intellectus, noncontradictia internă (în logica sistemelor formale), adevărul corelat gradelor de realitate, adevărul relativ, etc. Si, ca să nu cădem în mirajele limbajului (e bine să tinem seama de observatia pozitivistilor moderni, că filosofia este o încercare zadarnică de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat), ar trebui atentionat că întrebarea are o rezonantă metafizică; cu alte cuvinte, există un adevăr absolut, care ar fi totuna cu absolutul însusi, care poate fi cunoscut? Mai mult, as vrea să aflu părerea voastră despre ce înseamnă a fi determinat si, în ipoteza că nu putem cunoaste si exprima în cuvinte decât ceea ce este determinat, despre obiectul filosofiei în acest context. Nu credeti că, în conditiile în care toate modurile determinate ale existentei trec în contul stiintelor, tot ce i-a mai rămas filosofiei autentice este tocmai de a prinde sub concept limita ca atare? O a doua întrebare ar fi deci aceasta: ce este limita în genere? Poate că metafizica si-ar putea găsi în acest concept un nou punct de sprijin.
Acest topic a fost editat de jock: 18 Feb 2004, 06:15 AM |
|
|
8 Jan 2006, 08:25 PM
Mesaj
#2
|
|||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 124 Inscris: 26 November 05 Din: Ploiesti Forumist Nr.: 7.335 |
Eu as merge si mai departe, si as indrazni sa elimin notiunea de niveluri.In sensul ca adevarul, in speta realitatea nu este cunoscuta gradual, adica sub forma unor niveluri situate vertical in planul cunoasterii.Ecranele deformatoare n-ar separa in cazul asta diversele nivele ce tind spre o limita reprezentata de adevarul absolut, ci doar o suma de planuri in care se reflecta forme ale realitatii, carora le putem atribui orice valoare de adevar dorim.Practic, in analiza unuia din planurile cunoasterii il putem clasifica pe acesta ca: -adevarat,pentru ca nici unul din celelalte planuri nu poate fi considerat mai relevant decat cel in cauza. -fals, pentru ca avem o infinitate de planuri identice dpdv calitativ si etichetarea unuia drept adevarat ar presupune acceasi practica pentru toate, rezultand o infinitate de adevaruri, sau un adevar cu o infinitate de variante(aflate in opozitie chiar), ceea ce ar inseamna ca premisa ca planul analizat este adevarat este falsa, deci ar trebui sa-i atrbuim acestuia valoarea fals. -nedeterminat dpdv logic, in sensul ca nu putem stabili valoarea de adevar a niciunuia din planurile analizate fara a realiza o comparatie logica cu celelalte daca plecam de la premisa ca toate sunt situate pe acelasi nivel calitativ. Totusi, ultimele doua posibilitati n-ar invalida teoria, ci doar ar redefini notiunea de realitate adevarata.Cred eu. In alta ordine de idei, daca presupun ca Adevarul exista independent de noi si ca are o manifestare unica care nu trebuie neaparat sa coincida cu perceptia noastra as incerca ca conturez trei posibilitati: 1.Adevarul este o explicatie.Cea mai simpla dintre cele trei variante.Universul functioneaza dupa niste legi universale, iar oamenii de stiinta cauta sa cunoasca aceste legi.Exista o limita, iar atingerea ei apare in momentul in care Universul va fi fost pe deplin explicat. 2.Adevarul(in cazul acesta adevarul perceput de noi) este o adaptare.Universul nu functioneaza dupa niste legi precise, sau pur si simplu nu functioneaza in sensul atribuit de noi cuvantului, o functionare mecanica, riguroasa.Legile descoperite pana in prezent sunt doar incercari de a aduce Universul posibil inaccesibil cunoasterii la o forma perceptibila pentru om.Limita ar surveni in momentul suficientei, adica cand stiinta in special fizica atinge un nivel in care adaptarea este suficienta pentru a explica totul din perspectiva umana. 3.Adevarul(iarasi cu sensul de adevarul pe care cauta sa-l explice stiinta)este o constructie.O explicatie incompleta si cu multe hibe.Nu se stie exact ce exista si ce nu,si ce suntem noi cu adevarat.Cel mai simplu caz ar fi reducerea subiectului (posibil unic)la stadiul de contiinta constienta de sine.Universul si explicatiile sale sunt construite din nevoia de suficienta si auto-determinare.Adica aflat in imposibilitatea de a se cunoaste(problema fundamentala in acest caz) subiectul pleaca la a construi un sistem care sa raspunda la intrebare neralizandu-se eroare comisa, adica aceea de a se incerca obtinerea solutiei unei probleme ...reale daca se poate spune asa prin rationamente imaginare.Se porneste de la constructia unei lumi mai apoi trecandu-se la creearea unui intreg Univers ce se cauta a fi explicat cu scopul atingerii unei limite a carei confirmare sa valideze premisele intiale.Dar cum totul se indreapta in directia gresita, adica indepartandu-se de subiect si incercand sa explice un Univers plecat de la o premisa falsa(aceea ca exista) un raspuns considerat corect presupune aparitia altor intrebari.De exemplu descoperirea atomului a insemnat un progres, doar ca mai apoi sa se cunoasca ca exista particule subatomice care ridica noi intrebari.Evident, obtinerea unui raspuns deplin, cert, si ultim la problemele Universului ar echivala cu o confirmare a tuturor teoriilor precedente, de ex. stabilirea particulelor subatomice ca fiind nivelul ultim al materiei(deci o parte a Adevarului) si explicarea lor deplin ar presupune ca premisa de la care s-a plecat, in cazul de fata existenta atomilor este corecta, iar la randul sau faptul ca teoria atomista este corecta ar valida presupunerea ca exista materie, sirul culminand cu aflarea raspunsului la problema fundamentala, in speta cunoasterea de sine.Dar asta ar fi imposibil in cazul de fata, deoarece Universul, adica premisele initiale nu exista.Explicatiile s-ar prelungi la infinit neoferind posibilitatea unei validari recursive.Bineinteles, in cazul asta toate teoriile sunt false,ele nu exista decat ca prelungiri ale ipotezei initale si continua sa se extinda pe masura ce sunt intelese.De exemplu, Newton nu a descoperit gravitatia , ci a inventat-o, Einstein nu a descoperit relativitatea, ci a inventat-o etc. Ramane nesolutionata intrebarea cum poate surveni cunoasterea de sine in acest caz.Intuitiv?Poate fi totusi demonstrata existenta noastra si daca da cum?Pentru a obtine o reprezentare demonstrabila a noastra ar trebui sa apelam la elemente exterioare?Ce ne facem daca ele nu exista?Ramanem la constructii? Acest topic a fost editat de Gothmog: 8 Jan 2006, 09:00 PM -------------------- |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 28 April 2024 - 08:56 PM |