Ce Este Adevărul? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Ce Este Adevărul? |
18 Feb 2004, 05:39 AM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
O chestiune veche si totusi nouă, dacă nu a căpătat un răspuns definitiv. Ca să precizez cadrul în care s-ar putea desfăsura discutia, as putea aminti câteva definitii ale adevărului: adequatio rei at intellectus, noncontradictia internă (în logica sistemelor formale), adevărul corelat gradelor de realitate, adevărul relativ, etc. Si, ca să nu cădem în mirajele limbajului (e bine să tinem seama de observatia pozitivistilor moderni, că filosofia este o încercare zadarnică de a exprima ceea ce nu poate fi exprimat), ar trebui atentionat că întrebarea are o rezonantă metafizică; cu alte cuvinte, există un adevăr absolut, care ar fi totuna cu absolutul însusi, care poate fi cunoscut? Mai mult, as vrea să aflu părerea voastră despre ce înseamnă a fi determinat si, în ipoteza că nu putem cunoaste si exprima în cuvinte decât ceea ce este determinat, despre obiectul filosofiei în acest context. Nu credeti că, în conditiile în care toate modurile determinate ale existentei trec în contul stiintelor, tot ce i-a mai rămas filosofiei autentice este tocmai de a prinde sub concept limita ca atare? O a doua întrebare ar fi deci aceasta: ce este limita în genere? Poate că metafizica si-ar putea găsi în acest concept un nou punct de sprijin.
Acest topic a fost editat de jock: 18 Feb 2004, 06:15 AM |
|
|
8 Jan 2006, 01:55 PM
Mesaj
#2
|
|||||||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 197 Inscris: 18 February 04 Forumist Nr.: 2.263 |
Gothmog (28 Dec 2005, 10:53 PM)
Sigur că ne întrebăm, iar de aici scoatem o primă definitie a adevărului, ca adecvare a cunoasterii noastre la realitate. Dar realitatea însăsi, cu care intrăm nemijlocit în contact, este uneori considerată ca nefiind adevărata realitate, asadar intră imediat în scenă noi concepte ale adevărului. De pildă, unii afirmă că noi nu cunoastem decât realitatea senzatiilor noastre, altii că nu există decât particule elementare ce interactionează după anumite reguli, iar altii că întreaga existentă determinată este o enormă iluzie. Intre noi si realitatea adevărată, ce ar da valoarea cunoasterii, se interpun mai multe ecrane deformatoare, ca să zic asa, ce complică problema adevărului. Intr-un sens, adevărul nu există în afara omului, dacă-l vedem doar ca un indicator valoric al cunoasterii, dar în alt sens, el poate fi considerat si ca un indicator valoric al existentei însesi (indiferent de cunoasterea noastră); la modul cel mai brut, ceea ce este logic fals nu există (este imposibil). Aceste două sensuri ale adevărului ar trebui să se întâlnească pe undeva, iar definitiile pe care le-am enumerat în postul de deschidere a topicului, ar trebui să se reducă la una singură, după părerea mea.
Dacă adevărul absolut ne-ar fi dat prin accesul (adecvarea) la un nivel absolut al realitătii, rezolvarea problemei ar fi doar o chestiune de timp si de progres al cunoasterii. E ca si cum ai spune că între ochi si lumea înconjurătoare sunt interpuse un număr finit de filtre, ce pot fi înlăturate unul câte unul. Asa vorbesc, de pildă, fizicienii si cosmologii, când promit o teorie unificată, o ecuatie a universului. Cu alte cuvinte, dacă absolutul ar fi ceva determinat si exprimabil, l-am putea cunoaste în principiu, singura problemă rămânând aceea a "experimentului crucial", a deciziei cum că cutare determinări sunt expresia absolutului si nu altele. Chiar asta afirmi si tu mai departe: "Chiar daca am fi siguri ca am putea percepe o manifestare a absolutului, cum putem sti ca manifestarea respectiva reflecta in totalitate absolutul, ca nu este vorba doar de o intelegere gresita ca urmare a perspectivei noastre limitate?In cazul asta, cum mai putem stabili absolutul?"
Negarea existentei acestui adevăr absolut e totuna cu negarea unui nivel determinat ultim al realitătii. Asta înseamnă că numărul ecranelor deformatoare este infint si nu obtinem nici un progres absolut dacă spargem câteva din ele; dar asta mai înseamnă, zic eu, că nici nu mai trebuie să spargem vreunul, întrucât, în atare situatie, nu mai avem de-a face cu ecrane deformatoare, ci numai cu niveluri adevărate ale realitătii. Relativismul distrugător pe care-l întrezărim în perspectiva desfiintării absolutului determinat, se poate transforma oricând vrem într-un absolutism constructiv, în sensul că orice fenomen, chiar senzatiile subiective, stările psihice, visele, halucinatiile, etc., are o anume consistentă ontică. Evident, se pot stabili aici tot felul de ierarhii, grade de existentă, însă nu în mod absolut, ci în raport cu niste referinte deja stabilite. Mă gândesc că problema adevărului s-ar pune acum în legătură cu modul în care fixăm aceste referinte. Si întrucât aici avem toată libertatea de alegere, cred că problema adevărului se confundă, în final, cu problema morală, cum credeau filosofii antici. |
||||||
|
|||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 April 2024 - 07:39 AM |