Stie Cineva Sau Cunoaste Personal Un Parapsiholog?, parapshiholog,telepat ceva de genul asta Optiuni

[pyrat1990]

Sunt interesat de un parapsiholog, telepat, o persoana cu puteri paranormale magie alba ceva de genul asta, care sa poate face un lucru bun, nu magie neagra, nu sunt interesat de vrajitoare sau ghicitoare ca nu cred in ele...
Sunt disperat, distrus numai am sperante de la viata, nici macar Dumnezeu numai ma ajuta sunt fara solutii si cred ca doar un om cu puteri paranormale ma poate ajuta. Daca ma puteti pune in legatura eventual adresa sau un numar de telefon.
Va rog mult sa imi dati un mail la paiueduard@yahoo.com
Va multumesc din suflet anticipat!

[thunder]

Iata acum o gluma despre bârfa: Bârfa este singurul zgomot care se propaga chiar mai repede decât sunetul.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El apartine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: ,Daca toti oamenii din lume ar sti exact tot ceea ce spun ceilalti despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici macar 4 prieteni."

Un om de spirit spunea la un moment dat ca: ,Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitura; în primul rând pe cel care bârfeste, apoi pe cel care asculta si dupa aceea pe cel despre care se vorbeste."

Asa cum puteti observa uneori în jurul dvs., unii nu vor sa spuna nimic rau despre cei morti, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversatia inteligenta si binefacatoare este un exercitiu minunat al mintii. Bârfa, în schimb, este un exercitiu mizerabil al limbii. Nu uitati deci ca tot ceea ce intra prin vorbe rele pe o ureche si iese apoi peste gard sau în discutiile pe care le realizati pe la colturi este numai si numai bârfa.

In continuare va voi prezenta unele citate si maxime cu privire la bârfa si calomnie. Iata ce se spune în aceasta directie în folclor:

,Nu toate femeile repeta zvonuri si bârfe; unele le creeaza."

,Tuturor ne place sa auzim adevarul, dar mai ales despre altii."

,Datorita bârfei o limba de 10 cm ucide un om de 2 m."

,Cel care adeseori seamana buruieni, sa nu se astepte niciodata ca o sa culeaga dupa aceea trandafiri."

Noul Testament, Prima scrisoare catre Timotei: ,Totodata sa nu uitati ca unele femei se deprind sa umble fara nici o treaba din casa în casa. Si atunci ele nu numai ca sunt lenese, dar totodata ele sunt si limbute iscoditoare si vorbesc ce nu trebuie sa fie vorbit."

Vechiul Testament, Proverbe: ,Acela care nu pomeneste despre o mica greseala a altuia cauta fara îndoiala dragostea, dar acela care o mentinoneaza mereu în discutiile cu ceilalti, aduce dezbinare între prieteni."

Whiliam Cooper: ,Acela care este avid sa caute bârfe si calomnii, poate sa fie sigur ca astfel aude <trompeta> care vesteste cearta si scandal."

Marele poet Ovidiu spune. ,Chiar daca tu nu sti, de multe ori tu poti fi subiectul bârfelor de tot felul care circula în tot orasul."

Genialul William Shakespeare spune: ,Soaptele mizerabile si înveninate se raspândesc totdeauna cu mare repeziciune."

Marele poet Virgiliu spune: ,Bârfa cea mizerabila, pe care aproape nici un alt om rau nu o poate întrece, capata dimensiuni cu atât mai mari cu cât <calatoreste> pe la mai multi oameni."

Tot William Shakespeare spune: ,Nu exista virtute care sa nu reprezinte subiectul unei calomnii."

Un proverb chinezesc stravechi spune: ,Zeflemeaua, sarcasmul si ironia reprezinta ,armele" calomniei."

Pierre Dailler spune: ,Calomnia provine în special din doua surse importante: pe de o parte ea are la baza anumite interese, iar pe de alta parte, ea este si rezultatul unei josnice vanitati."

Casimir Delavigne spune: ,Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat retinuta de cei prosti si slabi la minte."

William Shakespeare: ,Chiar daca ai fi cast precum este gheata si pur precum este zapada, sa stii ca tot nu ai putea scapa de calomnie."

Pelopida spune: ,Oamenii îi calomniaza aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei."

Jean Cocteau spune: ,Calomnia este o afirmatie falsa care prinde totusi radacini în cel care are un caracter slab sau care este rau intentionat."

Charles de Fregne spune: ,Calomnia ar trebui sa fie pedepsita mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezinta o adevarata plaga a societatii civile. Este mult mai dificil sa te aperi de cineva care te bârfeste sau te calomniaza, decât sa te aperi de un hot."

Francisc Bacon spune: ,Nu ignorati niciodata raul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste si mai bune a caror viata a fost practic distrusa de acuzatiile calomnioase care le-au fost aduse."

Pierre de Beaumarchais spune: ,Calomnia este precum banii falsi; desi nimeni nu doreste ca acestia sa existe, totusi ei circula fara scrupule pe piata."

Un anonim spune: ,A calomnia înseamna a atribui cu o mare rautate unei persoane anumite actiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intentia si nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le savârsi ea însasi."

Nicolas de Chanford spune: ,Calomnia este precum o viespe care nu ne da pace si împotriva careia nu trebuie sa facem nici o miscare pâna când nu suntem siguri ca o putem omorâ. In caz contrar, ea va reveni si ne va ataca cu o si mai mare forta si înversunare."

Tot Nicolas de Chanford spune: ,Nedreptatea nu face decât sa înalte si mai mult sufletul care este puternic, liber, pur si sincer."

Marie José de Chenier spunea: ,Cel care calomniaza, ia prânzul împreuna cu rautatea si cineaza cu scandalul, bârfa si minciuna."

Victor Hugo spunea: ,Calomnia este precum fulgerul; ea ameninta mai ales vârfurile înalte."

Eugen Marbeau spunea: ,Calomnia este un viciu straniu; daca vrei sa-l omori el va continua sa traiasca, iar daca îl lasi în pace el va muri de la sine."

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: ,Calomnia apare si se manifesta într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în departare care se propaga razant cu solul, întocmai asa cum zboara o rândunica înaintea furtunii. Desi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îsi seamana totusi samânta ei otravitoare în urechile si în gurile celor care o primesc. Apoi raul germineaza, se ridica, umbla si se raspândeste cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu stie cum, calomnia capata proportii gigantice. Ea se lanseaza atunci în forta, iar vârtejurile ei sunt distrugatoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ura si proscriere."

Poetul Charles Baudelaire spune: ,Raul este totdeauna savârsit fara efort, aproape în mod natural, de catre falsitate. In schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate."

Un gânditor anonim spunea: ,Insinuarea este chiar mai periculoasa decât calomnia, deoarece ea permite astfel sa se manifeste imaginatia morbida."

Un alt gânditor anonim spune: ,Plictiseala si telefonul sunt sursele bârfei si ale calomniei."

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: ,Calomnia reprezinta o actiune rea, deoarece persoana care este calomniata nu se poate apara, iar raspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelasi timp false, îi poate crea mari neajunsuri si prejudicii. In plus, fiinta umana are mereu tendinta de a exagera felul în care ea prezinta o anumita situatie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul sa relateze faptele care îl surprind sau care îl fac sa sufere deoarece în acest fel el doreste sa primeasca sfaturi si sa se asigure de justetea propriilor sale trairi si sentimente. Insa de multe ori aceasta expunere este exagerata, iar cel care relateaza îsi pierde impartialitatea si profita în acest mod, mai mult sau mai putin constient, de demnitatea morala a celui caruia îi prezinta faptele, cât si de absenta celui pe care îl incrimineaza.

Calomnia consta în raspândirea unor zvonuri inexacte si nefavorabile despre o anumita persoana, precum si în interpretarea voit nefavorabila a unor aspecte, care sunt totusi pozitive în ceea ce priveste persoana respectiva, fara sa se faca nici o distinctie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil si imposibil. In felul acesta se poate spune ca, de fapt, calomnia nu reprezinta o eroare accidentala, ci manifestarea unui viciu sistematic."

Tot Fri Juo Shuon spune: ,La fel ca si în cazul vicleniei si al sireteniei, tendinta predominanta catre suspiciune nu reprezinta nici ea o caracteristica fireasca a inteligentei."

Unul dintre înteleptii sufisti afirma: ,Paziti-va sa deveniti suspiciosi, caci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplacute pe care omul îl poate exprima.", iar îndemnul unui alt întelept este : ,Nu faceti anchete si nu spionati! De fapt spiritul politienesc este solidar cu un moralism banuitor si totodata coroziv care fara îndoiala ca exprima trasaturile incipiente ale maniei persecutiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitima. Insa ea nu este justificata atunci când ea devine o tendinta puternica sau chiar un principiu de actiune sau simtire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimba într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibila cu virtutea si, prin urmare, cu starea de sanatate globala a fiintei.

Trebuie sa luam însa în considerare faptul ca suspiciunea nu este alimentata doar de iluzii subiective si ea se bazeaza, de asemenea, si pe aparentele de natura obiectiva, care sunt si ele iluzii, dar care totusi îsi au radacinile în faptele reale. De fapt, desi ignora Legile Sincronicitatii si ale Paradoxului, suspiciunea pare sa colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparentele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidente, a unor evidente contradictorii si a unei realitati care disimuleaza, înselând astfel de multe ori perceptia corecta."

Tot Fri Juo Shuon spune: ,Anumite experiente ale vietii ne obliga sa constatam urmatoarele aspecte. Omul obisnuit îi judeca, cel mai adesea, pe ceilalt,i dupa propriile sale posibilitati intelectuale, dupa interesele sale si dupa trasaturile sale de caracter. De pilda, atunci când un om sincer îsi exprima puterea sa, care totodata este si varianta corecta în ceea ce priveste un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinta sa afirme ca aceasta parere exprima ambitie, vanitate sau un alt aspect rau. Aceasta opinie survine mai ales datorita faptului ca detasarea si, prin urmare, obiectivitatea, lipseste cu desavârsire din conceptiile si din comportamentul omului cel rau, de o mica valoare."

Asa dupa cum afirma înteleptii hindusi: "Nu este nimic mai <sufocant> decât apropierea unei stari spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinarie concreta care nu se poate autodepasi."

Esoteristul francez Cedille spunea: ,A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodata, este ca si cum ai face un asasinat. Ori, sa nu uitati ca ceea ce se înnoada într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelasi loc si în acelasi mod."

Cicero spunea: ,Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propaga mai usor decât aceasta. Nimic nu este mai c*rând crezut si nimic nu circula pe o arie mai întinsa decât acuzele calomnioase."

Filozoful Diogene spunea: ,Calomnia nu reprezinta altceva decât <zgomotul> pe care îl fac cei nebuni."

Un gânditor anonim spunea: ,Adeseori calomnia se umfla precum marea; nimeni nu stie de unde vine însa ea poate sa provoace pagube foarte mari."

Ceea ce este esential pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este usor de realizat. Calomnia foloseste mai mereu aceleasi ,ingrediente" pe care le combina cu abilitate si apoi le agita din nou si din nou sub nasul oamenilor, ca si cum ar vrea sa-i faca sa râda. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi sa vada rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vadit rautacioase sau chiar dusmanoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomina se coreleaza foarte bine cu notiunea de calomnie deoarece ele exprima anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel sa distingem:

-semnificatia peiorativa sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispretiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intentionata si fara un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legatura cu o anumita persoana;

-deprecierea faptelor sau a realizarilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicata în mod sistematic;

-deprecierea extrema care survine mai ales atunci când se face comparatie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectiva;

-exprimarea caustica ce provine mai ales din tendinta exagerata de a observa numai defectele si tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveste oamenii, cât si în ceea ce priveste obiectele;

-animozitatea, adica atitudinea ostila fata de o anumita persoana sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerata, care provine din manifestarea dezagreabila a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironica ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate fata de o anumita persoana;

-rautatea sau ostilitatea care exprima sentimentele negative în legatura cu o persoana sau cu un grup de persoane;

-nesimtirea care demonstreaza foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbala sau chiar fizica si gradul foarte mic de inteligenta a persoanei care manifesta aceasta trasatura de caracter;

-vulgaritatea aproape constanta care apare la o minte superificiala, grosiera si un suflet imatur.

Traditia spirituala afirma, deloc întâmplator, ca limba, subântelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intentiile, ideile si gândurile noastre, este un organ care poate sa devina foarte periculos si chiar devastator, prin efectele nocive care pot sa apara ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de alta parte sa nu uitam ca învataturile crestine afirma ca vorbirea care nu este absolut deloc inspirata de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorita a satanei. De aceea, în textele crestine uneori se spune ca limba este un organ prin intermediul caruia cel rau, diavolul, îsi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveste astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai sai, care sunt bârfa si calomnia.

In lumina acestor revelatii, bârfa reprezinta, asa cum am aratat deja, actiunea de a denigra si de a defaima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta catre o anumita persoana aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o arma diavoleasca foarte puternica deoarece ea este capabila sa provoace rani profunde în sufletul persoanei care este astfel vizata, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciuda si amaraciune, toate acestea reprezentând ,patul" de tortura al demonilor prin care ei îsi realizeaza actiunile lor distrugatoare.

Calomnia consta, la modul esential vorbind, din afirmatii false si mincinoase care se refera la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane si care au scopul sa distruga reputatia si onoarea sa. Calomniatorul acuza deci o alta persoana spunând minciuni si afirmând fapte care nu sunt deloc adevarate si care nu se foandeaza pe ceva real dar care, totusi, sunt prezentate în aceasta maniera. Prin însasi natura ei, calomnia este diabolica. De altfel, nu întâmplator, Iisus Christos a afirmat ca, înainte de toate: ,diavolul este tatal minciunii si al denigrarii si calomnia..."

Prin urmare bârfa si calomnia sunt în realitate niste ,instrumente" importante prin intermediul carora diavolul actioneaza pentru a provoca neîncrederea în calea spirituala, cearta între oameni, pentru a-i dezbina si învrajbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ura, dusmanie, etc.

Intelegem acum cu usurinta motivul pentru care se spune, adeseori, ca limba este capabila sa ,murdareasca" întregul trup care, asa dupa cum stim foarte bine, reprezinta însusi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie sa va dati seama ca totdeauna cel care procedeaza astfel nu se poate bucura de Gratia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniaza nu poate sa ramâna nepedepsit de Justitia Divina. Cei care se lasa prada ispitei de a bârfi si a calomnia va trebui sa suporte, mai devreme sau mai târziu, consecintele pedepsei divine care nu reprezinta în realitate decât actiunea perfect integrata a Legii universale a Karmei, caci asa cum se afirma si în Vechiul Testament: ,Limba cea mincinoasa este urâta Domnului Dumnezeu" - Proverbe 12.22. Si de asemenea: ,Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeste si calomniaza îl voi pedepsi aspru." - Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: ,Martorul mincinos nu ramâne niciodata nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, pâna la urma va pieri."

Cel care calomniaza exprima aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura si rautatea ascunsa care exista în inima lui. Se stie ca iubirea adevarata iarta, acopera si nu dezvaluie secretele sale, în timp ce rautatea si ura inventeaza cu nerusinare si raspândeste cât mai mult greselile mult exagerate ale altora si acuzatiile rele, neadevarate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun si rabdator, ne iubeste neconditionat si ne iarta chiar si atunci când gresim foarte grav, mai ales daca noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastra si dorim cu adevarat sa ne îndreptam, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre si slugarnici, bârfeste si acuza aproape fara încetare, cu scopul esential de a dezbina si de a distruge.

In Biblie, în Prima scrisoare soborniceasca a lui Petru 3.10 se spune: ,Caci cine iubeste cu adevarat viata si vrea sa aiba mai mereu zile bune, trebuie sa-si înfrâneze cât mai des limba de rau si buzele de la cuvintele înselatoare."

Prin urmare, se poate spune ca acesta este unul dintre motivele importante pentru care multi oameni nu pot cunoaste pacea launtrica si fericirea sufleteasca, cu alte cuvinte, din cauza pacatelor pe care ei le savârsesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite si a inimii impure pe care o au. Caci asa cum este scris în textele timpurii ale Sfintilor Parinti crestini: ,Limba este fericita atunci când ea exprima bogatia inimii."

Cel care bârfeste sau calomniaza provocând în acest fel multa suferinta, demonstreaza în felul acesta, în mod implicit, ca deja tenebrele i-au cuprins sufletul si ca el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconstient, al actiunilor demoniace si satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. ,Cine îsi pazeste gura, îsi pazesze sufletul, iar cine îsi deschide buzele mari spre a rosti minciunile si raul, alearga astfel spre pieirea lui."

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: ,Cine îsi pazeste gura si limba de vorbe rele sau mincinoase îsi scuteste sufletul de multe necazuri."

Gratia cea tainica si Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsa niciodata din plin asupra acelora care bârfesc si care calomniaza. Dimpotriva, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui sa suporte consecintele si fructele amare ale actiunilor rele. Mai mult decât atât, sa nu uitati ca, în ciuda rugaciunilor pe care, poate, aceste persoane le adreseaza uneori lui Dumnezeu, dorintele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua sa se complaca în aceasta stare mizerabila.