Stie Cineva Sau Cunoaste Personal Un Parapsiholog?, parapshiholog,telepat ceva de genul asta Optiuni

[pyrat1990]

Sunt interesat de un parapsiholog, telepat, o persoana cu puteri paranormale magie alba ceva de genul asta, care sa poate face un lucru bun, nu magie neagra, nu sunt interesat de vrajitoare sau ghicitoare ca nu cred in ele...
Sunt disperat, distrus numai am sperante de la viata, nici macar Dumnezeu numai ma ajuta sunt fara solutii si cred ca doar un om cu puteri paranormale ma poate ajuta. Daca ma puteti pune in legatura eventual adresa sau un numar de telefon.
Va rog mult sa imi dati un mail la paiueduard@yahoo.com
Va multumesc din suflet anticipat!

[thunder]

Despre birfa si calomnie

De buna seama ca unora li se va parea ciudat sa vorbim despre ,arme" când ne ocupam de lasitate; lasitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voita, lasul fiind omul unei neîncetate si, deseori, josnice cedari. S-ar putea obiecta ca el nu este în stare sa se foloseasca de arme, caci de asa ceva, multi îsi imagineaza, ca se slujesc numai cei care sunt gata de lupta.

Este adevarat ca lasul, ori nu se supara deloc, ori face aceasta numai si numai atunci când el este pe deplin încredintat ca se afla cu totul la adapost de orice neplacere. Insa, oricum ar fi cazul, caracteristica principala a lasitatii este si ramâne tot o nerusinata si umilitoare stare de cedare. In ceea ce priveste atacul el este în asa fel realizat încât denota, si mai mult, lasitatea individului în cauza; este hotesc, este cel mai adesea realizat pe furis.

Armele obisnuite ale lasului sunt bârfa, aluziile rautacioase si anonimatul.

Intre calomnie si bârfa exista deosebiri, caci desi amândoua au cam acelasi fond sufletesc care este comun - minciuna - felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practica cel mai adesea pe fata, pe când bârfa se realizeaza cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali si mari nerusinati care le întrebuinteaza pe amândoua, potrivit cu împrejurarile.

Este usor de înteles de ce lasul se slujeste de bârfa. Lipsindu-i îndrazneala care este necesitata de practica calomniei, el nu poate face decât sa bârfeasca, adica sa-si strecoare hoteste minciunile infame privitoare la o anumita persoana. Prin aceasta el îsi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelasi timp, el se afla la adapost de atacul celui bârfit, caci daca acela i-ar cere cumva socoteala, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tagada si ar nega ca a facut vreodata aceasta.

Bârfitorii sunt mai numerosi decât calomniatorii, caci lasii sunt cu mult mai multi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei lasi la bârfa sunt multe. Desi lasul este lipsit de sentimentul demnitatii, umilinta la care el s-ar expune sau pe care el o suporta de buna voie, nu se poate sa nu-i amarasca întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amaraciuni se rasfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnitatii, care pe nimeni nu-i lasa sa-i calce în picioare.

Pe las îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit si dispretuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnanta împotriva acelora pe care îi simte ca nu sunt croiti întocmai ca el, din stofa mizerabila a slugarniciei.

Invidia este cauza principala a bârfei. Atunci când cei lasi vad ca unul din categoria lor sociala valoreaza mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliti, fiindca ei stiu ca niciodata ei nu vor putea iesi din obscuritatea pe care o merita, pe drept, si în care, cel mai adesea, ei îsi târasc zilele. Faptul ca un alt om care a ocupat aceiasi pozitie sociala la fel cu a lor începe sa se ridice deasupra lor îi revolta foarte tare. Si cum, cel mai adesea, ei sunt niste lasi, ,revolta" lor se manifesta sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituala.

Cel mai adesea bârfitorii realizeaza trei categorii de actiuni:

1.Plasmuirea minciunilor.

2.Raspândirea lor hoteasca.

3.Intretinerea lor mizerabila si sistematica.

In ceea ce priveste plasmuirea, sufletul lasilor este destul de ,inventiv", cel mai adesea fiind niste oameni lipsiti de scrupule. Bârfitorii nu se dau în laturi de la cele mai gogonate defaimari la adresa cuiva. Daca sunt suficienti de dibaci, ei vor cauta ca toate bârfele lor sa para cât mai verosimile pentru a fi mai usor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rau unele însusiri ale bârfitului pentru a le înfatisa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, daca un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect si, deci, mai putin încrezator în orisicine, numaidecât lasii cei bârfitori vor scorni zvonul ca el sufera de mania persecutiei. Daca un alt om da dovada de ceva mai multa exactitate si, în anumite domenii, nu lucreaza grabit si superficial, colegii lui cei lasi vor spune ca el este foarte moale. Când vreun om nu-si expune viata în spectacol, atunci îi atribuie cine stie ce vicii îngrozitoare si astfel, aproape pentru fiecare om, ei gasesc câte ceva compromitator.

Odata minciuna plasmuita, urmeaza a doua faza interesanta pentru ei si anume raspândirea sau colportarea acelei minciuni.

A treia problema care îi preocupa pe bârfitori este întretinerea bârfei. Ei stiu ca un zvon rautacios, chiar lipsit de o fundamentare reala, face la început un oareare zgomot însa apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grija sa-l întretina raspândindu-l din nou si, de cele mai multe ori, sub o alta forma, însa cel mai adesea pastrând cam acelasi fond urât si foarte compromitator

In anumite situatii, sunt calomnii si bârfe care nu pot fi înlaturate prin nimic de catre victima lor. O astfel de cauza a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie sa demonstrez pentru ce anume. O cauza foarte raspândita este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva caruia, din pricina lasitatii, bârfitorul nu poate sa-si manifeste ura pe fata. In prezenta acelei persoane el ramâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar sufera dojeni si reprosuri binemeritate, fara a îndrazni cumva sa crâcneasca. De aceea el va cauta, la scurt timp dupa aceea, sa-si verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lectie de viata sau mai multe care erau chiar binemeritate.

Bârfa este de cele mai multe ori nedespartita de lasitate. Cel mai adesea nu se întâlneste un las care sa nu fie si un bârfitor. Acest fapt este explicabil, caci în sufletul lasului este cu neputinta sa nu cloceasca o stare mizerabila de dusmanie împotriva celor care îi impun respect, teama ori invidie si mai ales împotriva acelora care îl pun în umbra. Si cum el, cel mai adesea, fuge de atacul fatis, va recurge în schimb la atacul pe furis, sperând prin aceasta sa fie totdeauna la adapost de pedeapsa. Insa cel mai adesea acest calcul al lui este gresit.

Stiind toate acestea, merita sa ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfa. Astfel, în Levitic 19.16 gasim scris: ,Sa nu umbli niciodata cu bârfe în mijlocul poporului tau." Iar în Psalmul 101.5 se spune: ,Pe cel ce cleveteste în ascuns pe aproapele sau, îl voi nimici."

Iata deci ca Dumnezeu pune bârfa alaturi de necredinta, invidia, crima sau ura fata de Dumnezeu. In plus ni se spune ca ,cei care practica aceste pacate merita moartea." - Romani 1.28-32; 6.21-23; si 7.5.

O definitie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenta, astfel încât discutia respectiva nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. In Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: ,Daca fratele tau a pacatuit împotriva ta, du-te si mustra-l între tine si el, singuri. Daca el te asculta, ai câstigat astfel pe fratele tau, dar daca atunci el nu te asculta, mai ia cu tine pe unul sau doi insi, pentru ca orice vorba a ta sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori."

Si acest text se poate spune ca Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindca El stie cât de slabi suntem noi oamenii si ca, de asemenea, noi avem nevoie de o înteleapta ghidare.

Daca uneori suntem ofensati de greselile cuiva, trebuie atunci sa mergem la acea persoana si sa-i spunem, si la nimeni altul. Sa dam aici un exemplu. Daca cineva cade în pacat, cu ce-l va ajuta faptul ca tu spui si altora faptul acesta? Ce pot ei atunci sa faca? Ideal este sa-l ajutam numai pe cel ce a pacatuit, ca sa fie astfel readus pe calea cea buna. Iar daca nu asculta, atunci utilizeaza ce-a de-a doua metoda biblica.

Sa nu uitam cuvântul biblic din Galateni 6.1: ,Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata într-o greseala, voi care sunteti plini de iubire sa-l ridicati cu duhul blândetii. Si ia seama la tine însuti, ca sa nu fii ispitit si tu."

In multe situatii bârfa este deghizata într-un asa zis sfat. Este drept ca nu este nimic rau atunci când te adresezi unui adevarat sfatuitor pentru ca sa-ti ofere un sfat întelept daca acesta este o persoana matura din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta sa iei deciziile care sunt stringent necesare în situatia ta. Din pacate însa, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfatuitori, caci de cele mai multe ori noi nu gasim la ei solutii întelepte si adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultator care trebuie sa ne dea dreptate. Se pare ca atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastra, nu ne pasa câta dezbinare producem si nici cât rau facem celor care ne aud si celor despre care vorbim.

In aceasta directie merita sa ne amintim un alt citat din Biblie: ,Sapte lucruri uraste Domnul Dumnezeul tau; acestea îi sunt urâte: ochii trufasi, limba mincinoasa, mâinile care varsa sânge nevinovat, inima care urzeste planuri nelegiuite, picioarele care alearga repede la rau, martorul mincinos si cel ce prin bârfa stârneste certuri între frati." - Proverbe 6.16-19.

Multi dintre noi, datorita ignorantei, cred ca a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a raspândi bârfa. Dar nu este deloc asa. In aceasta directie Dumnezeu spune în Biblie: ,Cel rau asculta cu luare aminte la buza nelegiuita si mincinosul pleaca urechea la limba nimicitoare." - Proverbe 17.4.

In textul lui Samuel 24.9 David îl întreaba pe Saul: ,De ce oare asculti tu de vorbele oamenilor care zic: David îti vrea raul?" De ce oare ascultam si noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata sa credem tot ceea ce poate fi mai rau? Biblia însa spune: ,Dragostea nadajduieste totul." - Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incita la clevetire în mod abil, dar ferm: Imi pare rau, dar tu esti mizerabil, si-mi spui ceva ce eu nu cred ca trebuie sa ascult. Ar trebui mai bine sa vorbesti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicati în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizeaza ca nu este bine sa ne asociem cu bârfitorii: ,Cine umbla cu bârfe da astfel pe fata lucruri rele care sunt ascultate. Si cu cel care nu-si poate tine gura si bârfeste sa nu te amesteci." - Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: ,Va spun ca în ziua Judecatii de Apoi oamenii vor da socoteala de orice bârfa si de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti." - Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta asa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatal, ori a produce o întristare calcând cuvântul Sau: ,Nici un cuvânt stricat, ori rau, sa nu iasa de la tine din gura, ci unul bun, dupa zidire, dupa cum este nevoie, sa de-a har celor care-l aud." - Efeseni 4.29.

ligiozitatea unui astfel de om este zadarnica." -1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât si din textele biblice pe care deja le-am enuntat, apare foarte clar pentru noi ca, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea sa ne oprim si sa decidem acum, în inima noastra, ca niciodata nu vom mai asculta, nu vom mai raspândi bârfa si aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa si calomnia, au un potential atât de daunator încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua porunca spune: ,Sa nu marturisesti niciodata strâmb împotriva aproapelui tau." -Exod 20.13.

Conform, de asemenea, traditiei iudice aceasta porunca înseamna ca este gresit sa vorbesti de rau o alta persoana, chiar daca ceea ce spui ar fi adevarat, cu exceptia situatiilor când este important pentru persoana cu care vorbesti sa auda informatia.

O binecunoscuta povestire cu tâlc care apartine traditiei ebraice vorbeste despre un evreu care umbla prin comunitate si îl vorbea de rau si chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. Dupa o perioada de timp omul si-a dat seama de greseala sa, a regretat ca l-a vorbit de rau pe rabin, si i s-a înfatisat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a aratat foarte mâhnit pentru ceea ce facuse rau si era dispus sa faca aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci ca primul pas în a îndrepta ceea ce gresise este sa ia trei perne mari pline cu pene si puf si apoi sa le desfaca si sa lase vântul sa ia penele pentru a le raspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat si a realizat întrutotul instructiunile rabinului si apoi s-a întors la el si l-a înstiintat ca i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum esti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectarii a ceea ce ai facut rau. Du-te, te rog, si aduna, una câte una, toate penele."

Dupa câtva timp omul în cauza s-a întors si a spus ca a realizat ca este imposibil sa reuseasca aceasta. Atunci rabinul i-a spus: ,Desi s-ar putea ca tu sa regreti sincer si sa vrei într-adevar sa repari tot raul pe care l-ai facut, iata ca este la fel de imposibil sa-l repari, cum îti este imposibil sa aduni la loc toate penele din perne."

Dupa cum ne arata si aceasta poveste bârfa cauzeaza adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.