Simplitatea Se Invata Greu |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma.
Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?
Simplitatea Se Invata Greu |
10 Jan 2004, 10:01 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.656 Inscris: 6 March 03 Forumist Nr.: 21 |
Simplitatea se invata greu. Da, asa este, simplitatea se invata greu!
Cred ca primul lucru care va intrebati este: " Ce cauta subiectul asta la Dincolo..."? Am ales sa-l pun aici si nu la Filosofie pt ca filosofi, in general, se pretind a fi sofisticati, a da explicatii savante si elitiste. Asta in ciuda faptului ca marile adevaruri sunt simple. De ce simplitatea se invata greu? Cum sa ajunge intr-un astfel de punct in care cautam inocenta pierduta? La inceputurile sale, omul a fost simplu dar si necioplit. Cand a intrezarit (subconstient) posibilitatea de a evolua a vrut sa se rafineze, sa devina ceva special, sfarsind aceasta etapa a evolutie sale prin dorinta de a fi cineva special. O data cu descoperirea si afirmare cu putere a simtului individualitatii, omul a facut un pas mare dar a devenit si complicat, "cool" cum spun pustii de azi. Tot atunci a intrat in competie cu ceilalti semeni ai sai care erau si ei, ca si el, in aceeasi oala. Si ei doreau sa fie (sa para) complexi, sofisticati, cool, smecheri de smecheri. P.S. O sa revin cu continuarea dar astept si opiniile voastre. |
|
|
20 Jan 2004, 11:07 PM
Mesaj
#2
|
|||||||||
open minded Grup: Membri SpecialPM Mesaje: 1.049 Inscris: 25 September 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 840 |
Pai hai sa o luam incet atunci ... Cu totii avem momente in care experimentam pacea cu sinele. E intr-adevar o chestie subiectiva, si de obicei apare ca o consecinta a unor momente de viata. Ceva te determina sa te simti linistit si, pentru o perioada, sa nu iti doresti ceva anume. Dupa un timp mai scurt sau mai lung, efectul dispare si suntem din nou aceiasi oameni care doresc. Nu asta inseamna simplitatea, simplitatea trebuie sa vina din interior si sa fie independenta de momentele de viata. Simplitatea la care aspiram e o caracteristica, nu o stare de moment.
Dorinta este ceva firesc si apartine naturii umane. Nimeni nu se naste lipsit de tendinta de a dori. Cel mult ea se poate inhiba in timp, iar asta fara indoiala se invata greu - si nu i-as spune simplitate, ci asceza - ceva mult mai radical.
Momentul de care vorbesti este doar un moment, cat despre faptul ca este extensibil (desi nu rezulta din ceea ce ai zis, dar hai sa acceptam :-)) - asta este irelevant. Important este daca poate deveni o trasatura permanenta, nu daca poate deveni un moment mai lung.
Problema cu momentele in care "nu 'ceva'" e ca ele exista mai pentru orice. E greu sa facem ceva incontinuu. Asa ca nu e mare lucru ca uneori nu suntem coplesiti de dorinte. Pana si eu pot sa traiesc fara sarut pentru momente mai scurte sau mai lungi . Oricum, asta este perfect irelevant. Era evident ca pot si fara - altfel ce as mai cauta aici postand ??? - intrebarea era ce sanse am sa descopar ca mi-e mai bine fara? Asa ca nu esti fair play, raspunde la ce te-am intrebat ! PS. Inca nu am vazut ce ai scris la "Teama", daca gasesc ceva revelator promit sa revin . Acest topic a fost editat de colectionara: 20 Jan 2004, 11:08 PM -------------------- |
||||||||
|
|||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 08:42 AM |