Simplitatea se invata greu. Da, asa este, simplitatea se invata greu!
Cred ca primul lucru care va intrebati este: " Ce cauta subiectul asta la Dincolo..."?
Am ales sa-l pun aici si nu la Filosofie pt ca filosofi, in general, se pretind a fi sofisticati, a da explicatii savante si elitiste. Asta in ciuda faptului ca marile adevaruri sunt simple.
De ce simplitatea se invata greu? Cum sa ajunge intr-un astfel de punct in care cautam inocenta pierduta?
La inceputurile sale, omul a fost simplu dar si necioplit. Cand a intrezarit (subconstient) posibilitatea de a evolua a vrut sa se rafineze, sa devina ceva special, sfarsind aceasta etapa a evolutie sale prin dorinta de a fi cineva special.
O data cu descoperirea si afirmare cu putere a simtului individualitatii, omul a facut un pas mare dar a devenit si complicat, "cool" cum spun pustii de azi. Tot atunci a intrat in competie cu ceilalti semeni ai sai care erau si ei, ca si el, in aceeasi oala. Si ei doreau sa fie (sa para) complexi, sofisticati, cool, smecheri de smecheri.
P.S. O sa revin cu continuarea dar astept si opiniile voastre.
Versiune completa:Simplitatea Se Invata Greu
Acest subiect l-am deschis inspirat fiind de semnatura colegei noastre colectionare. 
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...opic=1545&st=30
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showuser=840
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...opic=1545&st=30
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?showuser=840
Parca Seneca spunea ca "viata e simpla, dar oamenii insista s-o complice"...
Si intr-adevar, daca ne uitam in jur, observam o societate care face tot posibilul sa-si complice existenta. Aceasta "complicare" e la ordinea zilei. Trebuie sa dai dovada de o foarte mare creativitate sa reusesti sa simplifici ceva...
Greseala consta in faptul ca viata e privita ca o competitie. Perceptia fenomenului alteritatii a creat o permanenta lupta intre individualitati, un fel de dute-vino haotic in care fiecare incearca sa ocupe o pozitie cat mai inalta in raport cu ceilalti... De fapt, omul nu se afla in competitie cu ceilalti. El se afla in competitie cu el insusi. O permanenta lupta, care odata incetata, i-ar putea permite sa traiasca cu adevarat. Viata nu e o competitie. Viata e o cale. Viata e o posibilitate. Viata e sansa care ni s-a dat sa ne valorificam adevaratul potential.
E simplu. E surprinzator de simplu sa traiesti. Atat de simplu incat omul trebuie sa intervina si sa-si complice propria existenta, pentru a se simti in largul sau. Abia dupa ce acest lucru se intampla, el incearca sa gaseasca sensul vietii, pe care tot el l-a ascuns atat de bine...
Cel mai eficient lucru pe care-l putem face e sa invatam sa fim simpli. Chiar daca e greu.
Si intr-adevar, daca ne uitam in jur, observam o societate care face tot posibilul sa-si complice existenta. Aceasta "complicare" e la ordinea zilei. Trebuie sa dai dovada de o foarte mare creativitate sa reusesti sa simplifici ceva...
Greseala consta in faptul ca viata e privita ca o competitie. Perceptia fenomenului alteritatii a creat o permanenta lupta intre individualitati, un fel de dute-vino haotic in care fiecare incearca sa ocupe o pozitie cat mai inalta in raport cu ceilalti... De fapt, omul nu se afla in competitie cu ceilalti. El se afla in competitie cu el insusi. O permanenta lupta, care odata incetata, i-ar putea permite sa traiasca cu adevarat. Viata nu e o competitie. Viata e o cale. Viata e o posibilitate. Viata e sansa care ni s-a dat sa ne valorificam adevaratul potential.
E simplu. E surprinzator de simplu sa traiesti. Atat de simplu incat omul trebuie sa intervina si sa-si complice propria existenta, pentru a se simti in largul sau. Abia dupa ce acest lucru se intampla, el incearca sa gaseasca sensul vietii, pe care tot el l-a ascuns atat de bine...
Cel mai eficient lucru pe care-l putem face e sa invatam sa fim simpli. Chiar daca e greu.
Interesant ca spui “se invata”. De ce nu vine de la sine? De ce nu face parte din definitie?
Eu nu am nimic comun cu filozofia, asa ca o sa-mi exprim parerea profana.
Intr-adevar, la inceput si viata, si omul, erau relativ simpli. Si probabil frumosi.
Nu sunt sigura ca viata s-a complicat sau a complicat-o omul. Nu sunt sigura ca omul este complicat, din moment ce are cam aceleasi nevoi ca la inceputuri (hrana, sex, asociere, spirit etc).
Ce vreau sa spun este ca omul nu este cu mult mai complex decat era la inceputurile sale, acum 11000 de ani sau asa ceva. Deci nu a devenit complex, a fost dintru bun inceput. OK, asta este una din premise.
Alta premisa: “cele mai mari adevaruri sunt simple, simplitatea este perfectiunea insasi”. Asta este destul de usor de demonstrat, macar tinand cont ca un rationament simplu are sanse mici de eroare. Faza cu perfectiunea…mai greu de dovedit, cel putin pt mine, dar hai sa admitem aceasta extrapolare (ca o paranteza: nu-mi place sa fac apel la bunul simt al audientei intr-o demonstratie, dar aici chiar ma simt depasita).
Omul, asa complex cum a fost creat, (desi nu este cel mai complex obiect cunoscut noua, sau este?)cauta perfectiunea. Deci, cauta simplitatea. Incearca sa o inteleaga, sa o invete, sa o patrunda cu mintea lui, cu spiritul. Paradoxal, in momentul in care ar atinge perfectiunea si totul ar deveni simplu si clar, existenta omului si-ar pierde rostul. Ar fi moartea lui.
Concluzie: omul atinge greu sau deloc perfectiunea tocmai pentru ca atingerea scopului ar echivala cu moartea lui, cel putin la nivel de spirit.
[observatie: rationamentul meu este departe de a fi simplu, este chiar alambicat si poate gresit. Este o buna demonstratie a naturii umane care ma guverneaza.].
Eu nu am nimic comun cu filozofia, asa ca o sa-mi exprim parerea profana.
Intr-adevar, la inceput si viata, si omul, erau relativ simpli. Si probabil frumosi.
Nu sunt sigura ca viata s-a complicat sau a complicat-o omul. Nu sunt sigura ca omul este complicat, din moment ce are cam aceleasi nevoi ca la inceputuri (hrana, sex, asociere, spirit etc).
Ce vreau sa spun este ca omul nu este cu mult mai complex decat era la inceputurile sale, acum 11000 de ani sau asa ceva. Deci nu a devenit complex, a fost dintru bun inceput. OK, asta este una din premise.
Alta premisa: “cele mai mari adevaruri sunt simple, simplitatea este perfectiunea insasi”. Asta este destul de usor de demonstrat, macar tinand cont ca un rationament simplu are sanse mici de eroare. Faza cu perfectiunea…mai greu de dovedit, cel putin pt mine, dar hai sa admitem aceasta extrapolare (ca o paranteza: nu-mi place sa fac apel la bunul simt al audientei intr-o demonstratie, dar aici chiar ma simt depasita).
Omul, asa complex cum a fost creat, (desi nu este cel mai complex obiect cunoscut noua, sau este?)cauta perfectiunea. Deci, cauta simplitatea. Incearca sa o inteleaga, sa o invete, sa o patrunda cu mintea lui, cu spiritul. Paradoxal, in momentul in care ar atinge perfectiunea si totul ar deveni simplu si clar, existenta omului si-ar pierde rostul. Ar fi moartea lui.
Concluzie: omul atinge greu sau deloc perfectiunea tocmai pentru ca atingerea scopului ar echivala cu moartea lui, cel putin la nivel de spirit.
[observatie: rationamentul meu este departe de a fi simplu, este chiar alambicat si poate gresit. Este o buna demonstratie a naturii umane care ma guverneaza.].
Probabil ca "se invata" nu e formularea optima. Intr-adevar, starea primordiala a omului e aceea de simplitate. Simplitate in spirit. Din aceasta cauza, s-ar putea vorbi mai bine nu despre o "invatare" a simplitatii, ci despre o "dezvatare" de ceea ce s-a acumulat in timp.
Nevoile nu sunt chiar aceleasi ca "la inceputuri". Unde intra banii, curentul, televizorul, telefoanele mobile, mijloacele de transport, apa curenta, capitalismul, chirurgia cu laser sau Hanu Ancutei?... Sunt multi care urmaresc sa obtina aceste lucruri, crezand ca prin acestea vor fi mai fericiti, mai aproape de Fericire.
In momentul in care acea perfectiune e atinsa, nu se atinge si "moartea" spirituala a fiintei odata cu ea. Ce moare atunci este Ego-ul. Dar fiinta de-abia atunci incepe sa traiasca... Omul este perfect in potential. Tot ce trebuie sa faca e sa-si valorifice acel potential. Sunt unii care o fac, altii care n-o fac. Sunt unii care sustin sus si tare ca acest lucru e imposibil, si sunt altii care doar zambesc cand ii aud pe primii...
Nevoile nu sunt chiar aceleasi ca "la inceputuri". Unde intra banii, curentul, televizorul, telefoanele mobile, mijloacele de transport, apa curenta, capitalismul, chirurgia cu laser sau Hanu Ancutei?... Sunt multi care urmaresc sa obtina aceste lucruri, crezand ca prin acestea vor fi mai fericiti, mai aproape de Fericire.
In momentul in care acea perfectiune e atinsa, nu se atinge si "moartea" spirituala a fiintei odata cu ea. Ce moare atunci este Ego-ul. Dar fiinta de-abia atunci incepe sa traiasca... Omul este perfect in potential. Tot ce trebuie sa faca e sa-si valorifice acel potential. Sunt unii care o fac, altii care n-o fac. Sunt unii care sustin sus si tare ca acest lucru e imposibil, si sunt altii care doar zambesc cand ii aud pe primii...
| QUOTE (Moira @ Jan 10 2004, 10:09 AM) |
| Nu sunt sigura ca viata s-a complicat sau a complicat-o omul. Nu sunt sigura ca omul este complicat, din moment ce are cam aceleasi nevoi ca la inceputuri (hrana, sex, asociere, spirit etc). |
Totusi "complicarea" a intervenit odata cu asocierea pt ca individul a inceput sa-si caute locul in societate si a dorit sa urce pe scara societatii. Astel a intrat in razboi cu toti ceilalti.
E de la sine inteles faptul ca si-a pastrat necesitatile instinctuale (hrana, sex) dar a mai venit ceva in plus: MIMETISMUL SOCIAL.
Deci premisa ta potrivit careia nu s-a schimbat nimic cade. Iar "complexitatea" care spui tu ca a existata de la inceput trebuie spus ca, da, a existat de la inceput insa ca stare potentiala. Asa cum si stejarul in toata fala existat in ghinda.
| QUOTE (Moira @ Jan 10 2004, 10:09 AM) |
| Omul, asa complex cum a fost creat, (desi nu este cel mai complex obiect cunoscut noua, sau este?)cauta perfectiunea. Deci, cauta simplitatea. Incearca sa o inteleaga, sa o invete, sa o patrunda cu mintea lui, cu spiritul. |
Deci a fost creat complex insa aceasta complexitate era una potentiala la inceputuri.
Tu spui ca omul cauta perfectiunea. Impresia mea e ca el cauta fericirea nu perfectiune.. Faza asta cu perfectiunea imi transpare ca un soi de truism. Ce e perfectiunea? Cum poate el sa o caute daca nu are reprezentari asupra ei? E adevarat ca putem totusi asocia fericirea cu perfectiunea insa omul cauta senzatii si sentimente. Acele senzatii si sentimente care ii dau o stare de fericire. Omul cauta Beatitudinea .
Unii ajung sa o caute chiar in alcool si droguri. De fapt o cauta peste tot. Viata omului e asemeni unui strigat disperat in cautarea fericirii.
Ce senzatie sau sentiment iti inspira notiunea de perfectiune? Eu unul sunt chiar curios. Si in pus pt a avea notiunea de perfectiune trebuie sa te complici mai intai. Deci pt a fi constient de perfectiune, de simplitate, omul se "complica", gusta din Pomul Cunoasterii Binelui si Raului.
Si uite asa a fost alungat din Paradis.
Vorbesti despre Spirit asociindu-l cu mintea (ratiunea). Asta crezi tu ca e spirtul? Mintea?
Sa stii ca mintea te-a pacalit! Te-a mintit!
"3. TREBUIE sa ajung eu la concluzia ca nu sunt o nulitate,..si asta este cel mai dificil!"
Cameron dixit.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...topic=1130&st=0
Iata rezultatul luptei individului cu toti ceilalti. Oboseste. Ii vin in minte tot felul de idiei ciudate. Apare Dusmanul, adica INDOIALA.
Individualitatea incepe sa se nege pe sine. Ce se afla dincolo de individualitatile noastre limitate, de lungul sir de egoisme?
Unde e Omul si cine e El?
Bine ati venit Dincolo.....de ratiune!
| QUOTE (Tudy @ Jan 10 2004, 11:25 AM) |
| Probabil ca "se invata" nu e formularea optima. Intr-adevar, starea primordiala a omului e aceea de simplitate. Simplitate in spirit. Din aceasta cauza, s-ar putea vorbi mai bine nu despre o "invatare" a simplitatii, ci despre o "dezvatare" de ceea ce s-a acumulat in timp. |
Pana acum cel mai bun subiect la care m-a dus mouse-ul si capul. Intr-adevar, Tudy are perfecta dreptate, de aici si greutatea simplitatii. Oamenii redevin simpli atunci cand nu mai analizeaza ci se bazeaza pe instinct - adevarata parte a omului care face analiza. Cand instinctul omului este bine instruit, sansele de reusita in viata sunt mult mai mari: exista simplitate. In simplitate nu mai exista detalii in care sa ne pierdem, exista doar un intreg: simplu si perfect.
| QUOTE (Aminda @ Jan 10 2004, 06:26 PM) |
| Pana acum cel mai bun subiect la care m-a dus mouse-ul si capul. |
Multumesc de apreciere.
gio19ro,
1 piramida nevoilor este la fel de aplicabila acum cum a fost si la inceputuri. Atentie la ce spui, confunzi. Eu nu am zis ca “nu s-a schimbat nimic”, am zis ca viata a devenit complicata.
2 omul cauta SATISFACTIA, nimic altceva, dar asta este o alta discutie. Insasi gasirea perfectiunii ar oferi o mare satisfactie, nu? Perfectiunea este nedefinita tocmai din cauza ca nu o cunoastem, ca nu o putem gandi. Insa este reprezentabila sub multe forme: Dumnezeu, Universul, plictisul total etc.
Mintea, spiritul – era o enumerare. Nu o identificare a celor 2 notiuni. Atentie la confuzii.
Omul vine din Paradis, din simplitate, si se complica. Ii este greu sa o regaseasca pentru ca atunci nu ar mai avea nimic de cautat, ar fi mort sau ar fi inutil.
Nu este nevoie sa te chinui sa-mi demolezi rationamentul. Am zis dintru bun inceput ca probabil nu este cel mai bun. Poate ca ar trebui sa incerci sa recitesti postul meu initial. Simple as that.
1 piramida nevoilor este la fel de aplicabila acum cum a fost si la inceputuri. Atentie la ce spui, confunzi. Eu nu am zis ca “nu s-a schimbat nimic”, am zis ca viata a devenit complicata.
2 omul cauta SATISFACTIA, nimic altceva, dar asta este o alta discutie. Insasi gasirea perfectiunii ar oferi o mare satisfactie, nu? Perfectiunea este nedefinita tocmai din cauza ca nu o cunoastem, ca nu o putem gandi. Insa este reprezentabila sub multe forme: Dumnezeu, Universul, plictisul total etc.
Mintea, spiritul – era o enumerare. Nu o identificare a celor 2 notiuni. Atentie la confuzii.
Omul vine din Paradis, din simplitate, si se complica. Ii este greu sa o regaseasca pentru ca atunci nu ar mai avea nimic de cautat, ar fi mort sau ar fi inutil.
Nu este nevoie sa te chinui sa-mi demolezi rationamentul. Am zis dintru bun inceput ca probabil nu este cel mai bun. Poate ca ar trebui sa incerci sa recitesti postul meu initial. Simple as that.
Simplitatea presupune ,in primul rand, un echilibru cu tine insuti ,sa(-ti) recunosti la masa Adevarului tot ceea ce reprezinta balastul unei vieti complicate (orgoliu, egoism, ura, invidie etc,etc). Si-apoi sa-ncerci sa te debarasezi de ele. Credinta (prin latura recunoasterii limitei umane si a normelor morale)este o cale care poate ajuta la intoarcerea la simplitate. Am spus ...intoarcere ,ptr . ca de la Adam citire, pana nu ne dam cu ...capul de sus, nu ne vindecam, din pacate. Este un efort care se merita sa fie facut,un efort spiritual indeosebi si necesita exercitii si iar exercitii. Daca vrei poti !!
Sa va mai spun eu despre simplitate...
Daca un om nu e simplu, nu are mintea libera. Inevitabil gandeste prea mult, devine pesimist si incepe sa isi planga de mila.
Daca un om nu e simplu, isi da seama de tot ceea ce il inconjoara, e constient, dar analizele lui il duc la concluzii care mai de care mai aberante. De aici se naste frica si paranoia. Din ele stim ce izvoraste: ura, minciuna, inselaciunea, tradarea, neincrederea, mai multa frica, si mai multa frica, boala.
Daca un om e simplu, nu gandeste prea mult. Nu isi dobandeste originalitatea, nu devine "unul din putinii...", nici "unul din marii...". Nu scapa de anumite ingradiri ale societatii, ale lumii. (Si daca ar scapa, ce ar vedea? Vezi ideea de mai sus. Norocosul!)
Daca un om e simplu, traieste in simplitate, cu mai putina frica, mai multa abilitate de a vedea bunul si frumosul. La fel ramane si sufletul lui - bun si frumos.
Daca un om redevine simplu, are orizonturi largi, mintea libera, isi cunoaste semenii si mediul, nu ii e frica de imprevizibil, fiindca stie cum sa il manuiasca in favoarea lui.
Daca un redevine simplu, stie sa se detaseze de ganduri exagerate, stie sa intre in randul societatii, sa isi faca datoria, dar in acelasi timp sa se deosebeasca, sa fie unic.
Daca un om nu e simplu, nu are mintea libera. Inevitabil gandeste prea mult, devine pesimist si incepe sa isi planga de mila.
Daca un om nu e simplu, isi da seama de tot ceea ce il inconjoara, e constient, dar analizele lui il duc la concluzii care mai de care mai aberante. De aici se naste frica si paranoia. Din ele stim ce izvoraste: ura, minciuna, inselaciunea, tradarea, neincrederea, mai multa frica, si mai multa frica, boala.
Daca un om e simplu, nu gandeste prea mult. Nu isi dobandeste originalitatea, nu devine "unul din putinii...", nici "unul din marii...". Nu scapa de anumite ingradiri ale societatii, ale lumii. (Si daca ar scapa, ce ar vedea? Vezi ideea de mai sus. Norocosul!)
Daca un om e simplu, traieste in simplitate, cu mai putina frica, mai multa abilitate de a vedea bunul si frumosul. La fel ramane si sufletul lui - bun si frumos.
Daca un om redevine simplu, are orizonturi largi, mintea libera, isi cunoaste semenii si mediul, nu ii e frica de imprevizibil, fiindca stie cum sa il manuiasca in favoarea lui.
Daca un redevine simplu, stie sa se detaseze de ganduri exagerate, stie sa intre in randul societatii, sa isi faca datoria, dar in acelasi timp sa se deosebeasca, sa fie unic.
Super subiectul ! Si mie imi place...
Gio, eu voi aborda subiectul dintr-un unghi putin diferit.
voi fi pragmatica ...
Am un prieten care m-a socat nu demult spunindu-mi asa: "Ligia, eu am capacitatea sa vad lucrurile complicate-....simple!" Wow!! Foarte mult m-am gindit la aceste vorbe. Si eu fac de multe ori asa, dar nu puteam pune asa frumos in cuvinte ca el.
Intr-adevar, uitindu-ma la prietenul acesta, il vad calculat, sigur pe sine, f cerebral. Poate datorita acestui motiv reuseste sa simplifice lucrurile atit de bine.
Deobicei, tindem sa complicam lucrurile care ne confrunta zilnic, datorita unei stari emotionale ridicate. In special femeile, in ciuda faptului ca au un instinct mai dezvoltat, cad totusi prada emotiilor si deci, exagereaza, complica, amplifica situatiile...
Barbatii fiind mai logici, mai pragmatici scapa mai usor ca noi...
O solutie in a simplifica lucrurile, e sa nu ne pripim....sa ne gindim putin mai mult, sa le rasucim un pic, binenteles ca sint situatii si situatii, dar de cele mai multe ori, tot ce trebuie sa facem e sa gindim lucrurile la rece.
Gio, nu m-am departat prea tare de subiect, nu??
Gio, eu voi aborda subiectul dintr-un unghi putin diferit.
voi fi pragmatica ...Am un prieten care m-a socat nu demult spunindu-mi asa: "Ligia, eu am capacitatea sa vad lucrurile complicate-....simple!" Wow!! Foarte mult m-am gindit la aceste vorbe. Si eu fac de multe ori asa, dar nu puteam pune asa frumos in cuvinte ca el.
Intr-adevar, uitindu-ma la prietenul acesta, il vad calculat, sigur pe sine, f cerebral. Poate datorita acestui motiv reuseste sa simplifice lucrurile atit de bine.
Deobicei, tindem sa complicam lucrurile care ne confrunta zilnic, datorita unei stari emotionale ridicate. In special femeile, in ciuda faptului ca au un instinct mai dezvoltat, cad totusi prada emotiilor si deci, exagereaza, complica, amplifica situatiile...
Barbatii fiind mai logici, mai pragmatici scapa mai usor ca noi...
O solutie in a simplifica lucrurile, e sa nu ne pripim....sa ne gindim putin mai mult, sa le rasucim un pic, binenteles ca sint situatii si situatii, dar de cele mai multe ori, tot ce trebuie sa facem e sa gindim lucrurile la rece.
Gio, nu m-am departat prea tare de subiect, nu??
Eu spun ca revenirea la simplitate vine o data cu experienta.
Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul.
Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul.
| QUOTE |
| Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul. |
Aminda, f frumos spus.
Agreez 100%...si sa stii ca o sa te citez.
Cred ca mai degraba simplitatea inseamna a te descoperi, a afla cine esti cu adevarat. De obicei persoanele care refuza simplitatea sunt macinate de prejudecati si chiar de un complex de inferioritate.
Cum realizezi ca esti o persoana simpla? Redevenind simplu, treci prin etape care definesc si consolideaza ideea de simplu. Etape care te ajuta sa diferentiezi simplul de simplist.
In ce masura este simplitatea determinata de societate? Spre exemplu, o persoana din mediul rural este mai simpla decat una din mediul urban? De ce?
Cum realizezi ca esti o persoana simpla? Redevenind simplu, treci prin etape care definesc si consolideaza ideea de simplu. Etape care te ajuta sa diferentiezi simplul de simplist.
In ce masura este simplitatea determinata de societate? Spre exemplu, o persoana din mediul rural este mai simpla decat una din mediul urban? De ce?
| QUOTE ("Mihai") |
| Cred ca mai degraba simplitatea inseamna a te descoperi, a afla cine esti cu adevarat. De obicei persoanele care refuza simplitatea sunt macinate de prejudecati si chiar de un complex de inferioritate. |
Da-mi voie sa te contrazic, Mihai. In momentul in care incepi sa te descoperi te impiedici de multe, uneori prea multe ganduri. Fiinta umana este o entitate mult prea complexa. Persoanele care ajung sa refuze simplitatea sunt cei care intr-adevar sunt macinate de prejucati - insa fara a le observa ("aschia din ochiul celuilalt vs. stalpul din ochii tai") - si cei care se cred mult prea superiori altora. Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera.
| QUOTE ("Mihai") |
| Cum realizezi ca esti o persoana simpla? Redevenind simplu, treci prin etape care definesc si consolideaza ideea de simplu. Etape care te ajuta sa diferentiezi simplul de simplist. |
Defineste-mi te rog simplu si simplist. Mie mi se pare ca acest topic este chiar despre simplism. Nu cred ca are rost sa schimbam termenul in mijlocul discutiei. Sau poate inca nu stim cu totii despre ce e vorba? Nu mi-o lua in nume de rau, mi-e somn.
| QUOTE ("Mihai") |
| In ce masura este simplitatea determinata de societate? Spre exemplu, o persoana din mediul rural este mai simpla decat una din mediul urban? De ce? |
Interesant, am vrut si eu sa mentionez acest fel de simplitate - cea adevarata. Imi pare bine ca suntem pe o lungime de unda la ideea asta.
Oamenii din mediul rural nu au atat de mult acces la scoala, nici nu le sunt insuflate principii si valori morale. Suna tampit, imi cer scuze daca se intelege altceva decat vroiam sa spun. Ei traiesc intr-un mediu mai naiv si mai simplu, din cauza asta nici nu au nevoie sa stie cine a fost Fouche, cine a scris Peer Gynt etc. Acolo nu exista "high society", nu pentru asta sunt educati. Simplitatea lor este cea pe care am amintit-o intr-un post anterior:
| QUOTE |
| Daca un om e simplu, nu gandeste prea mult. Nu isi dobandeste originalitatea, nu devine "unul din putinii...", nici "unul din marii...". Nu scapa de anumite ingradiri ale societatii, ale lumii. (Si daca ar scapa, ce ar vedea? Vezi ideea de mai sus. Norocosul!) Daca un om e simplu, traieste in simplitate, cu mai putina frica, mai multa abilitate de a vedea bunul si frumosul. La fel ramane si sufletul lui - bun si frumos. |
Raman totusi la ideea mea: Simplitatea inseamna sa vezi intregul, sa nu te pierzi in detalii si totusi sa le observi. Asta e tot secretul.
Multumesc Ligiei pentru apreciere.
@Aminda: Mie nu mi se pare ca afirmatiile tale ar fi contrazise de cele ale lui Mihai. Din contra, chiar se completeaza unele pe altele intr-o oarecare masura...
| QUOTE ("Aminda") |
| In momentul in care incepi sa te descoperi te impiedici de multe, uneori prea multe ganduri. Fiinta umana este o entitate mult prea complexa. Persoanele care ajung sa refuze simplitatea sunt cei care intr-adevar sunt macinate de prejucati - insa fara a le observa ("aschia din ochiul celuilalt vs. stalpul din ochii tai") - si cei care se cred mult prea superiori altora. Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera. |
Fiinta umana e mult mai "simpla" decat Egoul vrea sa ne-o infatiseze. Dar acest lucru il aflam abia dupa ce ajungem sa ne cunoastem cu adevarat... Mergand mai departe, sincer eu nu cred ca acei "ani zbuciumatii ai pubertatii" constituie "stadiul descoperirii Sinelui", ci mai degraba "stadiul conturarii Ego-ului", ceea ce e cu totul altceva...
Probabil ca o clarificare a termenilor simplu si simplist ar fi cel mai eficient mod de a continua discutia. Nu de alta, dar sa stim daca vorbim despre aceeasi "simplitate" sau nu...
Cu placere.
As vrea sa te contrazic cu privire la urmatorul citat
As vrea sa te contrazic cu privire la urmatorul citat
| QUOTE |
| Oamenii din mediul rural nu au atat de mult acces la scoala, nici nu le sunt insuflate principii si valori morale |
Cu privire la scoala ai dreptate, in ceea ce priveste principiile morale, da-mi voie sa te contrazic. Eu cred ca oamenii de la tara in simplitatea lor, stiu mai bine ca noi ce e rau si ce e bine. Noi, cei emancipati, sa zic asa...tindem sa dam nuante diferite valorilor, le denaturam...ne bagam prea mult in zona gri...cind simplu e sa alegi alb sau negru.
Apoi as adauga, referitor la simplitate, ca este f greu sa iti insusesti aceasta deprindere (s-o numesc asa). Unii nu vor vedea simplitatea unor lucru nici daca le-o arati/explici. Cel putin cei in jurul carora ma invirt sint asa... cu exceptia prietenului amintit... A vedea lucrurile complicate simplu, cere si multa intelepciune. Si sa spun ca intelpciunea se dobindeste simplu?...nu pot! Concluzia e ca (si acum o sa bag un oximoron
) simplitatea e complexa ! (uneori)
Poate ca simplitatea nu tine de numarul mic de elemente, ganduri...care intervin in viata noastra. Poate ca tine doar de modul in care ne raportam la ele. Indiferent de numarul "statiilor" traseul trebuie sa fie lin, firesc... Un lac linistit este mult mai adanc decat un torent neastamparat. Care dintre ele este mai simplu? Care este mai calm? Daca simplitatea tine de pacea interioara, de albul-alb si negrul-negru (desi cred ca si celelate culori sunt frumoase) nu cred ca are legatura cu mediul sau educatia. Cred ca suma este egala: cei de la tara nu au probleme existentiale, dar stiu mult mai multe despre natura. Ritmul este insa altul. Probabil ca acesta este secretul:ritmul. Daca reusesti sa-l gasesti pe cel corect, lucrurile devin mult mai simple si in haosul cotidian.
| QUOTE |
| Cei care sunt simpli au trecut de stadiul descoperirii sinelui - anii zbuciumati ai pubertatii (uneori prelungite) - si au redevenit simpli, au urcat la un nivel care e aparent mai jos, decat cel al geniilor neintelese, care inca se descopera. |
Dupa cum spunea Tudy, nu cred ca etapa pubertatii si a tineretii se identifica cu structurarea ego-ului, ci mai degraba cu conturarea sa.
Exista persoane care sa se cunoasca perfect?
| QUOTE |
| Defineste-mi te rog simplu si simplist. |
O persoana modesta este si simpla. O persoana care afiseaza falsa modestie o consider simplista si ipocrita.
O persoana care trateaza lucrurile cu seriozitate poate fi o persoana simpla. Una care priveste lumea la mod superficial este simplista.
Urmaresc topicul asta si mi se pare o mare…contradictie.
Sau, dc vreti, o mare normalitate.
De ce atatea cuvinte ca sa vorbim despre simplitate? De ce nu incercati sa produceti o formula care sa inlocuiasca toate aceste interminabile cuvinte? N-ar fi mai elegant asa?
Ma gandesc ca simplitatea inseamna, de fapt, concentrarea unor idei si rationamente intr-unul care sa le cuprinda pe toate si ale carui cazuri particulare sunt.
[simplitate=sinteza. iar asta chiar este o chestie grea de tot]
Sau, dc vreti, o mare normalitate.
De ce atatea cuvinte ca sa vorbim despre simplitate? De ce nu incercati sa produceti o formula care sa inlocuiasca toate aceste interminabile cuvinte? N-ar fi mai elegant asa?
Ma gandesc ca simplitatea inseamna, de fapt, concentrarea unor idei si rationamente intr-unul care sa le cuprinda pe toate si ale carui cazuri particulare sunt.
[simplitate=sinteza. iar asta chiar este o chestie grea de tot]
Sa zicem simplitate = armonie, echilibru?
Simplitatea = natura primara esentiala a tuturor fenomenelor-efect provenind din manifestarea Divinitatii.
Pentru a se vedea ca totusi e simplu sa spui lucruri care par complicate, as vrea sa propun o "formula-cheie" continand esenta vietii, formata din doar 5 cuvinte: Totul vine de la Sine. Simplu, nu?
Pentru a se vedea ca totusi e simplu sa spui lucruri care par complicate, as vrea sa propun o "formula-cheie" continand esenta vietii, formata din doar 5 cuvinte: Totul vine de la Sine. Simplu, nu?
Corect, dar ca sa poti constientiza aceasta sintagma, trebuie ca mai intai sa ajungi sa cunosti sinele si sa-l intelegi. Si foarte multi nu sunt in stare sa faca asta. S-a spus la inceput ca nu se vrea o discutie filosofica pe aceasta tema si, totusi, trebuie sa recunoasteti ca tot inspre asta s-a ajuns. Deci, unde e simplitatea de care vorbeam?
Depinde de ce anume se intelege prin "discutie filosofica". In cazul meu, de exemplu, asta nu poate fi considerata o discutie filosofica. Intr-adevar, probabil pentru altii, mentionarea anumitor aspecte ale existentei pe care ei inca nu si le-au lamurit exact intra intr-un amalgam de notiuni, concepte si idei denumite generic "filosofie". Pentru mine sunt aspecte clare ale existentei, nicidecum "filosofie"...
Nu e vorba de tine si nici de altcineva anume de aici. Am incercat sa provoc o reactie si se pare ca am reusit. 
Nici n-am sustinut ca ar fi vorba de mine. Mentionasem doar ca, pentru mine, asta nu e neaparat o "discutie filosofica"...
Sa revenim on-topic.
Sa revenim on-topic.
Ok, back to on-topic.
Daca e sa nu ne limitam doar la caracteristicile individului, putem extrapola un pic discutia si o sa ne dam seama ca pana si asa-zisa evolutie si modernizare a vietii, a societatii in general, inseamna o complicare a lucrurilor. Ele nu devin mai simple daca avem un computer mai performant sau alt gen de aparatura moderna. Dimpotriva: depindem mai mult de ele, ne complicam existenta. Iar simplitatea ramane undeva departe, in urma. Am amintit acest aspect pentru ca este unul care influenteaza individul si il determina sa aiba actiuni, reactii, un comportament tot mai complexe.
Daca e sa nu ne limitam doar la caracteristicile individului, putem extrapola un pic discutia si o sa ne dam seama ca pana si asa-zisa evolutie si modernizare a vietii, a societatii in general, inseamna o complicare a lucrurilor. Ele nu devin mai simple daca avem un computer mai performant sau alt gen de aparatura moderna. Dimpotriva: depindem mai mult de ele, ne complicam existenta. Iar simplitatea ramane undeva departe, in urma. Am amintit acest aspect pentru ca este unul care influenteaza individul si il determina sa aiba actiuni, reactii, un comportament tot mai complexe.
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 11:23 AM) |
| Simplitatea = natura primara esentiala a tuturor fenomenelor-efect provenind din manifestarea Divinitatii. Pentru a se vedea ca totusi e simplu sa spui lucruri care par complicate, as vrea sa propun o "formula-cheie" continand esenta vietii, formata din doar 5 cuvinte: Totul vine de la Sine. Simplu, nu? |
Orice spui trebuie demonstrat.
Demonstrat cat mai simplu.
| QUOTE |
| Daca un om nu e simplu, nu are mintea libera. Inevitabil gandeste prea mult, devine pesimist si incepe sa isi planga de mila. Daca un om nu e simplu, isi da seama de tot ceea ce il inconjoara, e constient, dar analizele lui il duc la concluzii care mai de care mai aberante. De aici se naste frica si paranoia. Din ele stim ce izvoraste: ura, minciuna, inselaciunea, tradarea, neincrederea, mai multa frica, si mai multa frica, boala. |
Ai spus un mare adevar. "Cata luciditate, atata drama" spunea Camil Petrescu.
| QUOTE (Moira @ Jan 11 2004, 06:43 PM) |
| Orice spui trebuie demonstrat. Demonstrat cat mai simplu. |
Simplu.
Premise:
1. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate in mai multe moduri.
2. Exista unele afirmatii pentru care nu exista modalitate eficienta de a fi demonstrate folosind doar cuvintele.
3. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate printr-un exemplu.
4. Afirmatia mea se inscrie in toate trei categoriile de mai sus.
Demonstratie:
Demonstratia e simpla, reducandu-se la un exemplu: Eu. Eu exist si sunt un exemplu "viu" al acestei afirmatii. Am trait, am experimentat, am simtit si mi s-a confirmat ca acea afirmatie reflecta in totalitate esenta vietii... Demonstratia este astfel completa.
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 09:24 PM) |
| Premise: 3. Exista unele afirmatii care pot fi demonstrate printr-un exemplu. Demonstratie: Demonstratia e simpla, reducandu-se la un exemplu: Eu. Eu exist si sunt un exemplu "viu" al acestei afirmatii. Am trait, am experimentat, am simtit si mi s-a confirmat ca acea afirmatie reflecta in totalitate esenta vietii... Demonstratia este astfel completa. |
*Nu sunt de acord cu premisa 3.
*Afirmatia cu simplitatea are caracter general. Simplul tau exemplu nu permite nici macar o extrapolare, daramite o demonstratie coerenta. Este cel mult o verificare a afirnmatiei de demonstrat.
*Imi place sa discut abstract.
* Este bine ca ai luat-o cu metoda axiomatica, dar trebuie perfectionat rationamentul tau concret.
Totusi despre ce tip de simplitate vorbim?
daca ne referim la simplitate ca lacuna a unor calitati esentiale umane e o treaba...si daca ne referim la simplitate ca modestie...pai asta e iar alta treaba.
Nu sunt de acord nici cu amestecarea manifestarii Divinitatii cu simplitatea. In nici una din intelesurile ei...
daca ne referim la simplitate ca lacuna a unor calitati esentiale umane e o treaba...si daca ne referim la simplitate ca modestie...pai asta e iar alta treaba.
Nu sunt de acord nici cu amestecarea manifestarii Divinitatii cu simplitatea. In nici una din intelesurile ei...
Havaska, despre simplitatea definita ca insusire de a fi simplu,lipsit de artificialitate,de afectare, de prefacatorie ! Si nu de ..simplism=modul superficial de a privi sau a intelege lucrurile. Si nici de simplu =lipsit de cultura .
Bun venit !
Bun venit !
@Moira: Legat de premisa 3, o sa merg pe un caz concret. Eu afirm "exista oameni cu ochii verzi". Dupa care, pentru a demonstra afirmatia mea, iti dau un exemplu, aratandu-ti ca eu am ochii verzi. Nu accepti demonstratia asta?...
Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune...
Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune...
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 10:53 PM) |
| @Moira: Legat de premisa 3, o sa merg pe un caz concret. Eu afirm "exista oameni cu ochii verzi". Dupa care, pentru a demonstra afirmatia mea, iti dau un exemplu, aratandu-ti ca eu am ochii verzi. Nu accepti demonstratia asta?... |
Tudy, ai dreptate, exista afirmatii in care premisa 3 merge. Dar ele sunt, cum ai spus si tu, la modul "exista".
Aici vorbim de "oricare ar fi x, el are prop ca invatza greu simplitatea", sau asa ceva. Nu merge demo a ta.
Despre Ratiune: eu cred ca pt a intelege un sistem el trebuie descompus in subcomponente simple si usor de inteles. Iata poate un mod de a intelege si acel sistem numit "simplitate". ESte o idee ca oricare alta, nu?
Hai sa fim paradisiaci si reci, hai sa ne jucam cu creierasele noastre. Cine stie? Poate mai si demonstram cate ceva:)
Pentru a intelege ceva trebuie sa transcenzi acel ceva.
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 10:53 PM) |
| Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune... |
Tudy, tu deja cred ca ai trecut ..dincolo Noi, astia de sub linie, mai avem pana s-ajungem la...ratiune !! Si apoi , 'om mai vedea ! 
Da' una peste alta,vin si te intreb ...esti prefacut ?Tu cum te cosideri ?
| QUOTE (Tudy @ Jan 11 2004, 03:13 AM) | ||
@Aminda: Mie nu mi se pare ca afirmatiile tale ar fi contrazise de cele ale lui Mihai. Din contra, chiar se completeaza unele pe altele intr-o oarecare masura...
Fiinta umana e mult mai "simpla" decat Egoul vrea sa ne-o infatiseze. Dar acest lucru il aflam abia dupa ce ajungem sa ne cunoastem cu adevarat... Mergand mai departe, sincer eu nu cred ca acei "ani zbuciumatii ai pubertatii" constituie "stadiul descoperirii Sinelui", ci mai degraba "stadiul conturarii Ego-ului", ceea ce e cu totul altceva... Probabil ca o clarificare a termenilor simplu si simplist ar fi cel mai eficient mod de a continua discutia. Nu de alta, dar sa stim daca vorbim despre aceeasi "simplitate" sau nu... |
Explica-mi te rog care este diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului. Eu sunt de parere ca nu exista diferenta intre cele doua si asta fiindca egoul nostru se contureaza pe tot parcursul vietii, nu doar in pubertate. Anii aceia sunt insa cei in care ne constientizam.
Ca tot se cer definitii ale simplitatii, am dat deja una cu vreo doua pagini in urma.
Cat despre cei din mediul rural, intr-adevar nu am formulat bine. Vroiam sa spun ca nu li se insufla valori complicate si elitiste, ca in mediul urban. Ei au valori simple si conservatoare, sau sa spunem maidegraba traditii, decat valoare. Asta nu inseamna ca nu ii respect enorm de mult exact pentru simplitate - subiectul nostru fierbinte.
@fiatlux: Nu, nu sunt "prefacut". Ego-ul meu nu e de fapt decat simplul efect al manifestarii Divinitatii in si prin mine in Lume. Trecand acum la afirmatia ta cum ca eu as fi trecut sau nu dincolo, nu pot nici sa confirm, nici sa infirm in vreun fel acest lucru. Legat de asta, mi-a venit in minte acum o scurta istorioara... La o conferinta, un intelept vorbea despre o anumita tema. Intr-un anumit moment, cinvea din sala se ridica si ii spune: "Toate bune si frumoase, dar mie vreau sa-mi spui precis, ai atins starea de iluminare sau nu? Dar clar si precis." La care, respectivul intelept a spus: "Daca as spune <<Da, am atins>>, jumatate din oamenii din sala s-ar ridica scarbiti si ar pleca, spunand <<Ce laudaros!>>. Daca as spune <<Nu am atins>>, cealalta jumatate s-ar ridica si ar pleca, spunand <<Cine-i ala sa ne tina noua lectii?>>"...
@Aminda: In legatura cu diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului: le gasesti explicate clar in thread-ul despre Cunoasterea de Sine si Ego. Thread-ul e destul de lung, dar merita citit!
@Aminda: In legatura cu diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului: le gasesti explicate clar in thread-ul despre Cunoasterea de Sine si Ego. Thread-ul e destul de lung, dar merita citit!
Mda, e clar, nu se face filosofie, ci doar analize filosofice!...
De altfel este simplu sa intelegem simplitatea, in masura in care noi ne recunoastem a fi persoane simple. Dar probabil ca ceva, undeva ne scapa, fiecaruia dintre noi, fiindca ne consideram persoane simple, dar complicam explicatiile cu fiecare dialog in parte. Am vazut idei contradictorii exprimate in acelasi post. Cu toate astea, s-au ales din postul respectiv citatele sublime, ignorandu-se total contradictia aparuta in punctul imediat urmator...
Evident, simplitatea nu prea se cere a fi explicata. Cred ca a fi simplu, este similar cu a fi Om. Nu urasti, nu dispretuiesti, nu te consideri superiorul nimanui fiindca detii o mica parte din Adevar si stii sa te feresti de tot ce-i este nociv Omului.
A demonstra simplitatea, mi se pare o gluma sinistra. Ce sa demonstram? Ca suntem buni la suflet, lipsiti de egoism, de arivism, ca suntem transparenti cand toti in jurul nostru poarta niste masti care-i fac caraghiosi uneori?...
A fi simplu inseamna a nu fi complicat. Iar aici, pe alocuri stralucesc complicatiile!... Cred c-am mai spus-o pe un alt topic cu multe luni in urma: cand sfarsitul zilei nu-ti apasa constiinta pentru vreuna dintre deciziile luate, si chiar daca poate n-ai reusit sa faci un bine, dar macar n-ai facut pe nimeni sa sufere, atunci cred ca te poti numi un om simplu care-ai inteles rostul tau pe lume. Vei sti sa alegi drumul tau. Iar drumul tau nu va trece peste cadavre, peste slabiciuni lumesti, peste suferinte si desertaciuni. Drumul omului simplu, oricat de sinuos, nu va fi napadit de balarii, fiindca este pavat cu multe dintre "caramizile Adevarului".
De altfel este simplu sa intelegem simplitatea, in masura in care noi ne recunoastem a fi persoane simple. Dar probabil ca ceva, undeva ne scapa, fiecaruia dintre noi, fiindca ne consideram persoane simple, dar complicam explicatiile cu fiecare dialog in parte. Am vazut idei contradictorii exprimate in acelasi post. Cu toate astea, s-au ales din postul respectiv citatele sublime, ignorandu-se total contradictia aparuta in punctul imediat urmator...
Evident, simplitatea nu prea se cere a fi explicata. Cred ca a fi simplu, este similar cu a fi Om. Nu urasti, nu dispretuiesti, nu te consideri superiorul nimanui fiindca detii o mica parte din Adevar si stii sa te feresti de tot ce-i este nociv Omului.
A demonstra simplitatea, mi se pare o gluma sinistra. Ce sa demonstram? Ca suntem buni la suflet, lipsiti de egoism, de arivism, ca suntem transparenti cand toti in jurul nostru poarta niste masti care-i fac caraghiosi uneori?...
A fi simplu inseamna a nu fi complicat. Iar aici, pe alocuri stralucesc complicatiile!... Cred c-am mai spus-o pe un alt topic cu multe luni in urma: cand sfarsitul zilei nu-ti apasa constiinta pentru vreuna dintre deciziile luate, si chiar daca poate n-ai reusit sa faci un bine, dar macar n-ai facut pe nimeni sa sufere, atunci cred ca te poti numi un om simplu care-ai inteles rostul tau pe lume. Vei sti sa alegi drumul tau. Iar drumul tau nu va trece peste cadavre, peste slabiciuni lumesti, peste suferinte si desertaciuni. Drumul omului simplu, oricat de sinuos, nu va fi napadit de balarii, fiindca este pavat cu multe dintre "caramizile Adevarului".
| QUOTE (Black_lady @ Jan 11 2004, 08:12 PM) |
| Ai spus un mare adevar. "Cata luciditate, atata drama" spunea Camil Petrescu. |
Marturisesc ca nu am facut decat sa rasfoiesc subiectul, mai mult pentru ca ma simt legata de el (el fiind inspirat din semnatura mea). Mi-a sarit in ochi acest citat din Camil Petrescu si am simtit nevoia sa il combat. Luciditatea nu este dusmanul simplitatii. Luciditatea care duce la drama (in sensul lui Camil) s-ar cere mai degraba inlocuita cu notiunea de "capacitate analitica". Un om "complicat", sustinut de o logica puternica, va fi predispus la a intretese o drama elaborata. Luciditatea pe de alta parte implica o anumita capacitate de detasare, detasarea duce la capatarea unei perspective - in care dramele palesc.
In masura in care intereseaza pe cineva..
, o sa spun si cu ce gand mi-am ales eu aceasta semnatura. De cele mai multe ori ma simt cumva inghesuita de lumea din jur, obligata sa traiesc intr-un ritm care nu imi apartine. Universul este plin de solicitari iar eu, sustinand un examen cronometrat, trebuie sa le raspund de multe ori inainte de a imi gasi raspunsul "autentic". De multe ori simt ca raspunsurile mele nu sunt cu adevarat ale mele, cat o combinatie de influente, o "complicatie" de influente. Pauzele imi sunt uneori impuse de cate un esec, un esec suficient de "socant" incat sa imi scoata brusc in lumina cate un adevar, sau sa imi arate ca uitasem care imi era locul. In asemenea momente "invat" cate o bucatica de simplitate. In asemenea momente, daca si universul imi da acest ragaz, ma asez si imi castig calmul si stabilitatea, in spiritul simplitatii. Apoi universul isi reporneste invazia iar eu de fiecare data uit mult din ce am invatat, sub asaltul complicatiilor. Mi-am ales aceasta semnatura observand ca, primind lectii repetate, imi invat cu greu simplitatea.Ok, putin cam nestiintific, dar sper ca imi veti permite, daca tot v-am inspirat putin
...
Felicitarile mele. Pana acum e cea mai buna modalitate practica explicata aici pt a accede la Omul din noi, la sufletul nostru.
Pt ca pana la urma asta e scopul subiectului, sa reinvatam sa fim simpli atunci cand uitam, sa ne reamintim de bunul simt ce isi are salasul in sufletul nostru nemuritor.
Pt ca pana la urma asta e scopul subiectului, sa reinvatam sa fim simpli atunci cand uitam, sa ne reamintim de bunul simt ce isi are salasul in sufletul nostru nemuritor.
Bravo colectionarei! In sfarsit cineva a reusit sa explice simplitatea in termeni suficient de simpli si la un mod suficient de simplu incat aproape oricine poate intelege in sfarsit despre ce e vorba de fapt... 
As vrea sa accentuez un aspect, mentionat de colectionara, care ar putea sa scape unei anumite parti a cititorilor: importanta ritmului, sesizata de denise_d. Ritmul determina o frecventa, frecventa care intra in rezonanta cu aspectele macrocosmice care au aceeasi frecventa de vibratie. De exemplu: ritmul impus de societate este alert, eu il accept si in sinea mea devin astfel agitata, totul pare mai dificil decat este, mai complicat decat este. Aici eu nu pledez pentru o lentoare in actiuni, ci pentru o adaptare la un ritm optim, specific fiecarei persoane in parte, un ritm independent de timpul fizic, care sa permita la o percepere corecta a realitatii, care este simpla in Sine.
As vrea sa accentuez un aspect, mentionat de colectionara, care ar putea sa scape unei anumite parti a cititorilor: importanta ritmului, sesizata de denise_d. Ritmul determina o frecventa, frecventa care intra in rezonanta cu aspectele macrocosmice care au aceeasi frecventa de vibratie. De exemplu: ritmul impus de societate este alert, eu il accept si in sinea mea devin astfel agitata, totul pare mai dificil decat este, mai complicat decat este. Aici eu nu pledez pentru o lentoare in actiuni, ci pentru o adaptare la un ritm optim, specific fiecarei persoane in parte, un ritm independent de timpul fizic, care sa permita la o percepere corecta a realitatii, care este simpla in Sine.
Momentan nu cred ca simplitatea se poate invata. Simplitatea e un mod de manifestare si cred ca ea e inscrisa sau nu in noi. Fiecare cu masura lui de care nu se poate lepada si, cu atat mai putin, o poate educa.
Bine ai venit la Han, adriana! 
| QUOTE (vermeer @ Jan 17 2004, 07:50 PM) |
| Momentan nu cred ca simplitatea se poate invata. Simplitatea e un mod de manifestare si cred ca ea e inscrisa sau nu in noi. Fiecare cu masura lui de care nu se poate lepada si, cu atat mai putin, o poate educa. |
Nu sunt de acord. Simplitatea se refera la esenta, si o esenta se afla in oricare din noi (este "inscrisa"), problema este ca ajunge sa se piarda in multime. Nimeni nu se naste complicat, ci cu o aptitudine sau predispozitie mai mica sau mai mare spre a complica. Si o predispozitie (sau o aptitudine) este educabila, insa adesea greu. Omul este capabil sa invete si, desi de multe ori ii este greu sa se schimbe, o poate face - daca nu din intelepciune si vointa, atunci macar ca adaptare. Omul nu este atat de rigid incat sa nu se adapteze atunci cand e nevoie. Si chiar daca nu ai "inscrisa" in tine tendinta spre simplitate, atunci cand complicatiile te agreseaza "suficient", vei invata sa recurgi la propria simplitate, macar in defensiva, macar ca adaptare.
Ce inseamna "momentan"?
Complexitatea unui om e data in mare masura de inteligenta lui (nu numai). Dar modul sau de manifestare nu e obligatoriu sa fie complex, ba chiar as putea sa spun ca simplitatea e apanajul celor isteti. Dar, bineinteles, nu ca rezultat al acestui lucru ci mai mult ca satisfactie a rezultatului.
Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala.
Si inca ceva: e foarte bine ca nu esti de acord cu mine... pentru ca asa putem comunica in continuare.
Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala.
Si inca ceva: e foarte bine ca nu esti de acord cu mine... pentru ca asa putem comunica in continuare.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.