Simplitatea Se Invata Greu |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma.
Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?
Simplitatea Se Invata Greu |
10 Jan 2004, 10:01 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.656 Inscris: 6 March 03 Forumist Nr.: 21 |
Simplitatea se invata greu. Da, asa este, simplitatea se invata greu!
Cred ca primul lucru care va intrebati este: " Ce cauta subiectul asta la Dincolo..."? Am ales sa-l pun aici si nu la Filosofie pt ca filosofi, in general, se pretind a fi sofisticati, a da explicatii savante si elitiste. Asta in ciuda faptului ca marile adevaruri sunt simple. De ce simplitatea se invata greu? Cum sa ajunge intr-un astfel de punct in care cautam inocenta pierduta? La inceputurile sale, omul a fost simplu dar si necioplit. Cand a intrezarit (subconstient) posibilitatea de a evolua a vrut sa se rafineze, sa devina ceva special, sfarsind aceasta etapa a evolutie sale prin dorinta de a fi cineva special. O data cu descoperirea si afirmare cu putere a simtului individualitatii, omul a facut un pas mare dar a devenit si complicat, "cool" cum spun pustii de azi. Tot atunci a intrat in competie cu ceilalti semeni ai sai care erau si ei, ca si el, in aceeasi oala. Si ei doreau sa fie (sa para) complexi, sofisticati, cool, smecheri de smecheri. P.S. O sa revin cu continuarea dar astept si opiniile voastre. |
|
|
20 Jan 2004, 05:49 PM
Mesaj
#2
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.656 Inscris: 6 March 03 Forumist Nr.: 21 |
Simplitatea nu e boring. Simplitatea e forta. Imi pare rau ca am scris cu bold dar nu stiu cum sa ma exprim mai bine. Atunci cand omul se complica, are automat si mintea imprastiata. Cand mintea este imprastiata omul este slab din toate pct de vedere esentiale, adica este slab ca forta fizica dar si ca forta psihica. E drept ca poate in schimb sa fie stralucit din pct de vedere intelectual, insa va fi aproape permanent nemultumit de conditia sa. E vorba de o nemultumire subconstienta. Eu unul cand ma simt slabit realizez un exercitiu simplu. Imi golesc orice idee din minte realizand un soi de stop mental. In clipa aceea se produce un declic delicios de forta si constienta. Nu mai sunt sclavul mintii, ea nu mai poarta pe toate coclaurile si astfel nu ma mai identific cu ea. Sper sa nu confundati aceasta stare cu una de uitare, visare sau nauceala. Este o stare constienta de maxima luciditate in care cobor in sufletul meu. Spun cobor pt ca o resimt ca o usurare si o coborare a atentiei mele din zona capului in cea a pieptului. Stiu ca pt uni poate parea f complicat la inceput. Mie mi-a luat ceva ani de practica pt a ajunge la asta. N-a fost o practica ce a urmarit special acest rezultat, insa acest rezultat s-a adaugat de la sine. Edit: Poate acum ma intelegeti in demersul meu de a "pune" acest subiect aici, la "Dincolo de ratiune" si nu la "Filosofie". Acest topic a fost editat de gio19ro: 20 Jan 2004, 05:54 PM |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 03:32 PM |