Simplitatea Se Invata Greu |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma.
Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?
Simplitatea Se Invata Greu |
10 Jan 2004, 10:01 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.656 Inscris: 6 March 03 Forumist Nr.: 21 |
Simplitatea se invata greu. Da, asa este, simplitatea se invata greu!
Cred ca primul lucru care va intrebati este: " Ce cauta subiectul asta la Dincolo..."? Am ales sa-l pun aici si nu la Filosofie pt ca filosofi, in general, se pretind a fi sofisticati, a da explicatii savante si elitiste. Asta in ciuda faptului ca marile adevaruri sunt simple. De ce simplitatea se invata greu? Cum sa ajunge intr-un astfel de punct in care cautam inocenta pierduta? La inceputurile sale, omul a fost simplu dar si necioplit. Cand a intrezarit (subconstient) posibilitatea de a evolua a vrut sa se rafineze, sa devina ceva special, sfarsind aceasta etapa a evolutie sale prin dorinta de a fi cineva special. O data cu descoperirea si afirmare cu putere a simtului individualitatii, omul a facut un pas mare dar a devenit si complicat, "cool" cum spun pustii de azi. Tot atunci a intrat in competie cu ceilalti semeni ai sai care erau si ei, ca si el, in aceeasi oala. Si ei doreau sa fie (sa para) complexi, sofisticati, cool, smecheri de smecheri. P.S. O sa revin cu continuarea dar astept si opiniile voastre. |
|
|
12 Jan 2004, 12:39 AM
Mesaj
#2
|
|||
open minded Grup: Membri SpecialPM Mesaje: 1.049 Inscris: 25 September 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 840 |
Marturisesc ca nu am facut decat sa rasfoiesc subiectul, mai mult pentru ca ma simt legata de el (el fiind inspirat din semnatura mea). Mi-a sarit in ochi acest citat din Camil Petrescu si am simtit nevoia sa il combat. Luciditatea nu este dusmanul simplitatii. Luciditatea care duce la drama (in sensul lui Camil) s-ar cere mai degraba inlocuita cu notiunea de "capacitate analitica". Un om "complicat", sustinut de o logica puternica, va fi predispus la a intretese o drama elaborata. Luciditatea pe de alta parte implica o anumita capacitate de detasare, detasarea duce la capatarea unei perspective - in care dramele palesc. In masura in care intereseaza pe cineva.. , o sa spun si cu ce gand mi-am ales eu aceasta semnatura. De cele mai multe ori ma simt cumva inghesuita de lumea din jur, obligata sa traiesc intr-un ritm care nu imi apartine. Universul este plin de solicitari iar eu, sustinand un examen cronometrat, trebuie sa le raspund de multe ori inainte de a imi gasi raspunsul "autentic". De multe ori simt ca raspunsurile mele nu sunt cu adevarat ale mele, cat o combinatie de influente, o "complicatie" de influente. Pauzele imi sunt uneori impuse de cate un esec, un esec suficient de "socant" incat sa imi scoata brusc in lumina cate un adevar, sau sa imi arate ca uitasem care imi era locul. In asemenea momente "invat" cate o bucatica de simplitate. In asemenea momente, daca si universul imi da acest ragaz, ma asez si imi castig calmul si stabilitatea, in spiritul simplitatii. Apoi universul isi reporneste invazia iar eu de fiecare data uit mult din ce am invatat, sub asaltul complicatiilor. Mi-am ales aceasta semnatura observand ca, primind lectii repetate, imi invat cu greu simplitatea. Ok, putin cam nestiintific, dar sper ca imi veti permite, daca tot v-am inspirat putin ... -------------------- |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 06:08 AM |