Nostalgie, ani de liceu cu absente la romana... Optiuni

[TriRegnum]

Azi am facut curat in casa si bineinteles calculatorul nu a fost taiat de pe lista, la fel si debaraua...

Stam si scormoneam sus in debara si gasesc niste carti prafuite de nu se mai vedea nimic(las' ca vede ea menajera )...O iau pe cea care-mi cade in maini la-ntamplare; era plina de praf, dar se mai vedea coperta A4 albastra-murdar cu o fotografie pastelata imprimata in centru care abea se mai vedea...o sterg cu cotul de praf si vad pe ea numele unui carturar roman, zambesc, e numele pe care il avea si liceul meu(laic)...sterg mai jos si in subsolul copertei se vede frumos scris "Clasa a XII-a A, promotia 1990". Da era albumul meu de liceu...ma cuprind sentimente de nostalgie asemeni unei caracatite de-a lui Jules Verne care cuprinde tot sufletul meu asemeni lui Nautilus. Ma gandesc, sa-l deschid?, sa nu-l deschid?...sunt trist...mi-amintesc de colegii/colegele din liceu, de zambetele lor, de boacanele pe care le faceau, de orele de romana cand "muream de frica" sa nu primim "lucrare"...zile care "au zburat si nu se mai intorc". Nu rezist tentatiei si incep sa-l iau pagina cu pagina. Ma uit la fiecare coleg, ii citesc randurile care mi l-ea adresat...parca le aud vocea...citesc ce-mi scrie Lexi, Didi...toti...parca le vad chipurile vorbindu-mi, asa tineri/copii cum erau, cu vocile lor de atunci cu rveselia aceea, cu acea lipsa de griji...

Ajung in dreptul pozei mele(eram si eu un copil pe-atunci) si citesc:
Ne despartim acum si e pacat,
Ramane-n doar visul s-amintirea,
Abea acum stim cu-adevarat,
Cat de mult doare despartirea!

Nu pot lasa o lacrima sa curga, trebuie sa fiu tare- dur cum am fost invatat, dar emotile inving...o lacrima mi se prelinge usor...si cade...o lacrima care spune totul, mai mult decat o mie de cuvinte!

Mi-e dor de liceu! de viata aceea unde singura grija era sa inveti...