Azi am facut curat in casa si bineinteles calculatorul nu a fost taiat de pe lista, la fel si debaraua...

Stam si scormoneam sus in debara si gasesc niste carti prafuite de nu se mai vedea nimic(las' ca vede ea menajera )...O iau pe cea care-mi cade in maini la-ntamplare; era plina de praf, dar se mai vedea coperta A4 albastra-murdar cu o fotografie pastelata imprimata in centru care abea se mai vedea...o sterg cu cotul de praf si vad pe ea numele unui carturar roman, zambesc, e numele pe care il avea si liceul meu(laic)...sterg mai jos si in subsolul copertei se vede frumos scris "Clasa a XII-a A, promotia 1990". Da era albumul meu de liceu...ma cuprind sentimente de nostalgie asemeni unei caracatite de-a lui Jules Verne care cuprinde tot sufletul meu asemeni lui Nautilus. Ma gandesc, sa-l deschid?, sa nu-l deschid?...sunt trist...mi-amintesc de colegii/colegele din liceu, de zambetele lor, de boacanele pe care le faceau, de orele de romana cand "muream de frica" sa nu primim "lucrare"...zile care "au zburat si nu se mai intorc". Nu rezist tentatiei si incep sa-l iau pagina cu pagina. Ma uit la fiecare coleg, ii citesc randurile care mi l-ea adresat...parca le aud vocea...citesc ce-mi scrie Lexi, Didi...toti...parca le vad chipurile vorbindu-mi, asa tineri/copii cum erau, cu vocile lor de atunci cu rveselia aceea, cu acea lipsa de griji...

Ajung in dreptul pozei mele(eram si eu un copil pe-atunci) si citesc:
Ne despartim acum si e pacat,
Ramane-n doar visul s-amintirea,
Abea acum stim cu-adevarat,
Cat de mult doare despartirea!

Nu pot lasa o lacrima sa curga, trebuie sa fiu tare- dur cum am fost invatat, dar emotile inving...o lacrima mi se prelinge usor...si cade...o lacrima care spune totul, mai mult decat o mie de cuvinte!

Mi-e dor de liceu! de viata aceea unde singura grija era sa inveti...

Voi mai aveti albumele, ce amintiri va trezeste cuvantul LICEU? Probabil primele sentimente de dragoste, primele deceptii...

Tri, eu nu mai am nimic. Am aruncat albume, jurnale, tot... Nu ma intreba de ce. A existat un moment cand am simtit ca nimic ce-a fost nu mai are importanta, si le-am aruncat ca probabil sa nu-mi mai aminteasca de trecut.
Si imi pare rau, da. Dar daca asa am considerat eu ca e bine la momentul ala... 'oi fi stiut eu ceva.

Eu il mai am .
Niciodata nu m-am gandit sa ma despart de el .
E o parte din mine , din cei mai frumosi ani .

Moto nostru era :

"Vor trece anii cum trec vanturi
pustiitoate pentru lume
Si vom uita unii de altii
si nu ne vom mai sti de nume.

dar undeva sclipind curata
va ramane o amintire
Pastrand incandescenta varstei
de cand am plans la despartire . " Mihai Eminescu

eu nu am nene Tri...(logie a sentimentelor) 14 ani de la liceu....sunt mai tanar.....dar mi se face si mie pielea de gaina si bate inima mai tare.... oricat ar zice oricine ca nu regreta....cu toti regretam....ca nu am facut mai multe....

am terminat anul acesta si am doar cateva poze....oricum, doar cativa merita sa fie tinuti minte....iar aceia imi sunt aproape...

Nimeni nu traieste de pomana, sau ma rog, cred ca sunt putini care o fac.
Am stat si mi-am amintit, eram si eu copil...eram "nebunatic"...Tin minte cand am mers la scoala de la un chef de majorat(al prietenei mele de-atunci) si am mers ametit sa fac poza de diploma de bac. Cand m-au vazut colegii, au ramas blocati...plus ca miroseam a tot soiul de alcooluri(lichior, bere, vin, vodka...). Era distractie...apoi cand m-or vazut ai mei parinti, s-au luat cu mainile de cap, noroc ca nu m-a vazut directorul, ca ma zbura afara in ultimul an . Eram foarte bun la invatatura si mi se mai permiteau chiuluri(cand ma gandesc cu mintea de-acum ce faceam...mama mia) nici acum stiute de parinti care ma credeau model...nu le placea ca fumam destul de mult si pe vremea aia si nici acum nu le place...asta e.
Iar nu am avzut chef de o ora si subsemnatu' a organizat intreaga operatiune de chiul in grup; saraca profa' cand a venit si era clasa goala...(noroc ca eram a 12-a si era dupa 1990, numa' buni de asimilat americanismul).
Oricum aceste amintiri nu reflecta clasa noastre. Noi eram ca o familie, ca fratii: unul pentru toti si toti pentru unul; eram cea mai buna clasa la rezultate(de aceea ni se mai permiteau unele lucruri)...Si cat am fost de uniti, dupa liceu cand ne intalneam pe strada, stam vorbeam si incet s-a racit si doar am ajuns sa ne salutam, un salut rece...obisnuit...ca niste straini.......timpul a dezbinat familia aceea.

Eu mai am cateva manuale, probabil si notite, fotografii, dar ceea ce este mai important - ma intalnesc cu fostii colegi din cand in cand, intamplator sau nu, mai vorbim la telefon. Ne bucuram, ne-mbratisam, ne intristam la auzul unei vesti mai putin bune, ne povestim noutatile, ne miram de atatea schimbari venite peste noi.....

Uff, liceul...Prima dragoste..Primul sarut...Uh, Mihai de-ai fi pe Han sa vezi ca si-acum imi amintesc de tine...Cu el a ramas ceva neterminat..Mereu ma gandesc cu nostalgie..Din pacate am pierdut contactul cu el, nu mai stiu nimic de el si tare ma intreb ce-o mai face? Cum i-o mai fi...? Poate am sa aflu candva ceva de el..
In rest? Imi amintesc si acum de colegii mei de liceu, dar de cate ori imi vin amintirile le alung..Cu o singura persoana mai tin legatura, destul de rar ce-i drept, cu Eliza, prietena mea dintr-a 12-a...In rest...De cate ori ii sunam mi se vorbea urat sau mi se inchidea telefonul in nas...Chiar aseara voiam s-o sun pe Alina o alta buna prietena, da' cand mi-am amintit ce tratament o sa am am zis ca o las moarta...Am aruncat tot ce tinea de anii de liceu, in afara de 2 jurnale..Unul dintr-a 9-a si a 10-a si celalalt dintr-a 11-a si putin dintr-a 12-a..Si mai am poze cu fosti prieteni si cu "trioul fantastic": eu, Alina si Ramona, 3 nebune..Ne-a departat viata, nu stiu de ce ...Adik stiu, da' prefer sa nu-mi amintesc..In rest nu mai am nimic, nici nr de tel, nici adrese...si nici nu vreau, pt ca anii aceia au si nsite amintiri foarte urate...Traiesc in prezent si pt viitor..Trecutul e trecut si nu-l mai pot schimba asa ca-l las acolo unde e!

Nu pastrez o deosebita nostalgie dupa anii de liceu, asta probabil fiindca prietenele din timpul liceului, imi sunt la fel de prietene si acum si tinem legatura, avem intalniri constante, chiar daca locuim in orase diferite... e foarte placut, ne intalnim si cu prietenii nostri, si ne intelegem la fel de bine. Eu parca regret mai mult primii ani de facultate... care s-au pierdut asa, nu stiu cand au trecut.

Mai bine nu vedeam topicul ăsta, că tare rău m-a pus pe gânduri...
Mai am ceva amintiri din liceu, aruncate pe undeva, dar prefer să nu ma uit pe acolo... Asta pentru că mă deprimă să văd că a trecut tot "fun"-ul din viaţă... Aşa cum bine spune Ryan, cel mai mult regret primii ani de facultate... O să-i regret toată viaţa... pentru că au trecut cu mult prea repede şi pentru că nu am făcut aproape nimic din ce visam să fac în facultate (ca tânăr student...)... Acum m-aş duce să-mi înec nostalgia într-un pahar de vin...

Nostalgie?
Aveam 16 ani, era Decembrie si peste parcul de castani ningea feeric... Catredrala era luminata de o gramada de beculete si se auzea clopotul... Liniste deplina... In suflet aveam Craciunul ce avea sa vina peste citeva zile si pe Mosul...
Nimic mai mult...

Haha, faza cu maritatu ' am patit-o si io cand am sunat la 2 colege..ba chiar mama uneia m-a trimis in origini Asha ca, am zis ca pas amintiri...Raman cu imaginile intamplarilor intiparite bine in mintea mea, si daca voi da de colegi pe strada si imi vor raspunde la salut , poate vor vrea sa mearga si la o bere, daca nu..Asta e, nu am sa le plang lor de mila...Desi nostalgia anilor de liceu ma va urmari vesnic....

bihhh, nu mi-e dor de liceu deloc!!!!

...nici mie nu mi-e dor de liceu: colegii erau super, dar timpul in afara orelor de scoala era sinistru (singuratate, stres de la invatatura pentru admitere la facultate...pe vremea mea era concurentza, nu gluma). Si un sentiment de "pasare in colivie"...

PS: Mihai - mie mi se pare ca subiectul asta e un subiect tipic pentru Peripetii la Gura Sobei, nu pentru Poiana...

reactualizam topicu' ?! Sunt curios sa mai aud si alte povestioare...

A trecut ceva din 96 de cand am terminat si imi e dor si nu prea de anii de liceu. Intr-adevar imi lipsesc anumite persoane... in schimb nu mi-e dor de profi cu care nu prea m-am inteles. Imi lipseste fantana arteziana de langa liceu si barul unde jucam biliard cand chiuleam. Imi lipsesc cativa colegi si imi aduc aminte cu drag de prostioarele pe care le faceam.

De unde esti loredaria, si din ce liceu ??

Promit ca peste doua saptamani, dupa ce termin oficial liceul sa trec si eu pe-aici Cred ca momentele astea de final sunt cele mai frumoase si totodata cele mai dureroase. Pana si pe diriginta care mi-a facut zile fripte imi vine sa o iau in brate..

O sa ma ascund intr-un colt pana imi trece

abia astept sa scap de inchisoare.. AHH... vreau sa spun liceu.

mai bine e la "inchisoare". din liceu am cele mai frumoase aminitiri, air faptul ca acum am mai multa libertate face ca totul sa nu mai fie asa palpitant ca atunci cand fugeam din internat ca sa mergem la concerte, in vreun bar uitat de lume ca sa jucam carti si sa ne certam pe diferite teme... pentru ca apoi sa vina pedagoga si sa ne prinda fumand... sa dansam la balurile bobocilor, asta dupa ce am facut o coregrafie in o sapt si abia atunci am realizat cat e de greu... sa vin de la 7,30 la scoala ca sa spun "buna dimineata pedagogic!, azi profesorii ne-au pus gand rau..."... si inca cate mai sunt...

MikeEL sunt din Petrosani. Iar liceul l-am terminat in 96.

Super subiectul..insa e putin periculos sa pici in plasa nostalgiei... Depinde mult de ce-ai reusit sa faci dupa liceu, cat de multumit esti de viata pe care o duci. Oricum ar fi, liceul ocupa un loc special in sufletul fiecaruia, poate fara sa ne dam seama.

Mi-aduc aminte cand vedeam la tv Liceenii si eram inca in liceu ca imi parea deja rau pentru ceea ce voi pierde. A fost frumos...dar a fost. Mergem mai departe, nu?

@Selinna

Eu invat la "Bastilia"...

Imi aduc aminte de betiile din facultate. Mai cat am putut sa dau la rate.
Si acum ma doare dibla cand ma gandesc.

Hehe, mi-ati amintit si mie de chiulurile pe care le trageam in liceu, de barul din fata liceului in care semnam condica in fiecare dimineata, de o pedagoga ce ma injura de cate ori ma vedea pe langa sau in camera prietenului, de camaruta femeii de servici, in care chiuleam cand eram nervoasa si fumam ba un carpati, ba un derby, ba un winchester varsandu-ne oful una alteia
Mi-ati amintit de profu de romana ce l-am avut in anii 9-11, care avea un tic cu "Dezvolta" pana si cand te scuzai ca ai intarziat te punea sa dezvolti si profa de romana dintr-a 12-a ce ne-a zis ca Maitrey se masturba in copac si arata ca o baba cloanta cotoroanta Uff, multe amintiri am..Cand am terminat a 12-a am furat de pe masa profesorilor niste prajituri si suc ca imi era pofta si ca sa le fac in ciuda, ca vazusem cat se bucurasera de ele
Gata cu amintirile , ma duc sa bag munca

Una frumoasa de tot... am chiult nu mai stiu de la ce ora numai baietii si cateva fete sa facem gratar in spatele salii de gimnastica ..mama ce buni au fost micii..pacat ca n-a durat prea mult ..dar tot au fost buni