Exista Criterii Pt. A Depista Daca Crezi Sau Nu?, Am crezut in D, nu stiu daca mai cred Optiuni

[OMU'BUN]

Oops, daca intram pe taramul visului, deja se schimba socoteala... He-he-hei, are "caraghiosul" ala atata putere incat sa ajunga si pe acolo. Spun asta cu toata convingerea. Ca nu putem controla visul? Iar e gresit. Nu-l putem controla la inceput, dar daca el continua sa se repete, subconstientul meu lucreaza destul de eficient in starea de veghe (daca eu imi impun asta!) pentru ca in starea de somn "sa evit" capcanele! Si eu sunt de acord cu Anduta; cele mai mari tampenii le-am facut sau acceptat(cel putin la inceput) cand eram 75% adormit. Daca in starea de veghe, cineva mi-ar fi spus: la noapte dormi singur , ca altfel faci prostii, cred ca m-as fi simtit lovit in amorul propriu! Adica cum? Eu cu... Nu se poate asa ceva!... Cand isi baga el coada, asa se poate, de numa'!...
Iar visele nu vin chiar toate de la Dumnezeu! De asta ar trebui sa fim de acord cu totii. Cate ispite nu vin pe aceasta cale la bietii calugari? Si cati dintre ei nu cad in abatere datorita amagirilor date de interpretari ?...

[TriRegnum]

Interpretarea visurilor e pacat, asa ca nu au voie.
Ma refeream ca nu se poate controla visul pe moment asa cum e cu ispita cand esti treaz(o alungi imediat), din vis trebuie sa te trezesti si mai apoi ¨pe zi¨(sau pe noapte depinde de om cum doarme) ca subconstientul sa analizeze si sa excluda potentialele pericole.

[Catalin]

[Promo Contextual]

[TriRegnum]

In general ghicitul este pacat, acele revelatii date de la Dumnezeu, fiind de la El nu erau pacat, dar sa te duci la mama Ileana sa-ti interpreteze visele ca asa-i spune ei vreun duh este pacat, la fel si interpretarea dupa cartile de vise care sunt de origine pagana(la fel si interpretarile).
Noi nu ne stim viitorul, numai Dumnezeu il stie asa ca niste visuride noapte nu pot sa ne prezica ceva.

[RamonaV]

Mai se intampla ca aud intrebarea: "am visat azi noapte zapada. Ce inseamna?" Eu zic: "Ca nu te-ai acoperit bine." si ma pomenesc sagetata de priviri enervate. Unii vor neaparat sa afle viitorul, interpretarea a ceea ce au trait candva si toate astea de la te miri cine ... putin spus "mama Ileana" acu sunt urmase de-ale nu stiu carei mare magiciane (care fac magie "alba" ucigand cocosi sau gaini) ...
Daca intrebi un asemenea om "Esti credincios?" iti spune "Da" "Si-atunci ce cauti la ghicit?" Din punctul lor de vedere cica "nu strica"... intr-un fel, deduc, eu, ei considera ca, daca ei tot cred in Dumnezeu, atunci sigur TREBUIE sa crezi si sa practici si astfel de "suplimentari" ale vietii zilnice.

[ASD]

Deutronom 18:
10  Sã nu fie la tine nimeni care sã-ºi treacã pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sã aibã meºteºugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrãjitor,
11  de descântãtor, nimeni care sã întrebe pe cei ce cheamã duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sã întrebe pe morþi.
12  Cãci oricine face aceste lucruri este o urîciune înaintea Domnului

[melinda]

RIP, cum - din pacate - nu am timp sa citesc tot ce s-a scris pana acum, nu-mi ramane decat speranta ca nu voi "dubla" postarea nimanui; astfel ca-mi voi exprima parerea:
Cred ca, atata timp cat nu afirmi categoric, din tot sufletul, ca nu mai crezi, inca nu e totul pierdut; atata timp cat inca te indoiesti ca ti-ai fi pierdut credinta inseamna ca undeva, in adancul sulfetului tau, inca mai exista macar o semincioara din ea; sadeste-o, las-o sa iasa la iveala, ingrijeste-o, ajut-o sa creasca. Daca din aceasta semincioara nu va rasari nimic sau "plantuta" se va usca, inseamna ca deja esti pierdut. Dar, atata timp cat inca te mai intrebi, incearca sa recuperezi ceea ce ai avut odata. "Baza" exista, depinde de tine daca o vei mai folosi vreodata sau nu... Iti doresc din suflet sa recapeti ceea ce (poate!) ai pierdut, undeva, pe drumul vietii!
Si imi mai permit sa-ti dau un sfat (pe care poti sa-l urmezi sau sa-l ignori, e numai decizia ta): daca iti vei regasi credinta, nu iti aduce aminte de Dumnezeu doar la greu, ci si atunci cand ti-e bine sau cand nu ti se intampla nimic deosebit. Multumeste-I si pt. cele bune, si pt. cele grele (caci au rostul lor) si roaga-L sa te ajute sa intelegi ceea ce e de inteles din tot ceea ce se intampla, sa poti dobandi intelepciunea! Amin!
Sunt convinsa ca, daca dorinta ta de a afla raspunsul la aceasta intrebare e sincera, vei afla (cu siguranta) raspunsul! Sa te ajute Dumnezeu! Si pe toti cei aflati in aceeasi dilema, ca si tine!

[melinda]

Parerea mea referitor la ghicitori: CRED ca exista oameni care au revelatii; dar acestea nu vin atunci cand vrem noi, ci atunci cand Dumnezeu ne permite sa le primim, intr-un anumit scop bine determinat (pe care, de multe ori, persoanele respective nici nu il cunosc). Sa incerci sa"ghicesti" este ca si cum ai trage cu ochiul pe gaura cheii; asta nu e nici frumos (nici din punct de vedere uman) nici sanatos (pt. ca orice informatie trebuie interpretata intr-un anumit context, pe care e posibil sa nu-l aflam tragand cu ochiul). Sunt convinsa ca Dumnezeu stie mult mai bine decat noi ce riscuri implica astfel de procedee; de aceea, in incercarea Lui de a ne proteja (asa cum face orice parinte iubitor cu copiii lui), ne-a "emis legea" de a nu face acest lucru. Asa cum dam crezare parintilor nostri chiar daca nu mereu intelegem motivatiile lor, cu atat mai mult putem da crezare Legilor lui Dumnezeu (care s-au verificat de mult prea multe ori ca sa nu fi devenit axiomatice, deja).

[ASD]

[Catalin]

[bubu]

[ASD]

[ASD]

Dumnezeu cere de la noi ascultare. Ori cum putem noi sa-l ascutam daca nu cunoastem ceea ce cere El sa facem?
Singura sursa despre El o gasim in Biblie. Deci daca o citim o sa vedem ceea ce cere El si asta o sa facem. Restul ce e in plus nu are nici o insemnatate in fata lui Dumnezeu. Putem face ce vrem daca nu ascultam de Cuvantul Sau, nu castigam nimic(NOI. Dumnezeu nu are nici un castig daca noi il servim sau nu. Insa noi daca vrem sa-l servim asa cum cere EL putem primii in dar Viata Vesnica si nu ca rasplata.).

Si ca sa arat mai bine o sa dau un exemplu.
Adam a mancat din pomul interzis. Pun eu intrebarea logica : Ce a gresit asa de tare mancand dintr-un pom?
El era in cunostinta de cauza si totusi na bagat in seama porunca lui Dumnezeu.
Pacatul lui a fost neascultarea pt care a fost pedepsit cu moartea.



Acest topic a fost editat de ASD: 30 Nov 2003, 08:52 AM

[Clopotel]

Abia astazi am vazut topicul acesta:
Exista Criterii Pt. A Depista Daca Crezi Sau Nu?, Am crezut in D, nu stiu daca mai cred
si initial m-a amuzat un pic....
Ma gandesc ca poate s-a inventat vreun aparat, si eu n-am aflat, ceva la care daca te conectezi iti indica nivelul credintei
Asa am putea sa facem chiar un clasament, si locul I sa ia premiul cel mare...
Acum lasand gluma la o parte, si privind lucrurile mai serios, cum sa raspundem la intrebarea asta?
Pe ce criterii am putea noi sa ne dam seama daca credem sau nu?
Si daca aflam raspunsul, la ce ne foloseste?!
Aceasta intrebare (intreb doar..., fara scopuri ascunse) este o intrebare ateista? Cum sa-l intrebi pe un credincios daca crede?
Inseamna ca pui la indoiala chiar existenta lui Dumnezeu, ceea ce te califica automat ca ateu. Si de unii, ateii sunt priviti ca fiind lucratura necuratului si in consecinta nu raspund la provocari.
Ca tot veni vorba de intrebari, dupa o slujba, eram intr-un grup in care se aflau si doi popi. Si cineva, un tanar mai zvapaiat, intreaba asa, cu voce mai tare: "Oare exista OZN-uri si extraterestrii?", si unul din popi zice, cu o voce dojenitoare: "Necredinciosule, ai vazut tu vreun extraterestru ca sa crezi ca exista? Necuratul te impinge la astfel de intrebari".
Celalalt popa zice si el,dar cu voce scazuta, ca pentru el:" Toate fiintele sunt ale lui Dumnezeu, si astia trebuie sa fie la fel..."
De aici am tras concluzia ca in ceea ce priveste religia mai bine te abtii de la intrebari, deoarece dezbina, iar credinta, asa cum am mai spus si pe alt topic, se aseamana cu iubirea: daca este este - si esti in sublim, daca nu nu - si atat... altfel, posibil aparatul ala care masoara credinta poate masura si iubirea si atunci multe lucruri din lumea asta se rezolva rapid...

[ASD]

Intersesant punct de vedere. Stim ca in anul 70 a fost distrus Ierusalimul si s-a implinit profetia cu privire la judecata evreilor.

Acum, ei credeau in Dumnezeu, toti aveau o credinta a lor proprie in Dumnezeu si totusi vedem ca ei n-au fost scapati. Desi ei erau siguri ca sunt credinciosi. Interesant.
De ce s-au mai chinuit apostolii sa propovaduiasca evreilor si paganilor ca doar ei aveau o credinta in Dumnezeu?

Problema era ca fiecare avea calea lui proprie de a crede, ceea ce nu era bine deloc. Pt ca exista o singura cale.
"Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
 Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este în toti." Efes. 4:5,6.


" Le marturisesc ca ei au ravna pentru Dumnezeu, dar fara pricepere:
 pentru ca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii pe care o da Dumnezeu." Rom 10:2,3


"...avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. " 2 Timotei 3:5

Deci ei toti credeau, si erau siguri ca e bine ce cred. Dar nu a fost asa cum credeau ei. Pt ca Isus a deschis o cale si cine nu urmeaza acea cale nu va fi mantuit. Si nu degeaba zice Ioan ca "toata lumea zace in cel rau". 1 Ioan 5:19
Isus a deschis o singura cale. De aici trag concluzia ca restul cailor sunt deschise de Satan(deci foarte multi oameni urmeaza pe Satan, chiar fara sa-si de-a seama).

[Clopotel]

Sa plecam de la aceste randuri:
Problema era ca fiecare avea calea lui proprie de a crede, ceea ce nu era bine deloc. Pt ca exista o singura cale.
"Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este în toti." Efes. 4:5,6.

Pentru orice credincios este evident si de netagaduit acest lucru. Dar sa admitem ca in lumea aceasta exista si oameni mai putin "luminati" ca noi. Sa-l luam exemplu pe Vasile. Pai Vasile este un om bun, toata viata a facut fapte bune si oamenii au numai vorbe de lauda la adresa lui. Vasile nu bea, nu fumeaza, nu injura...sta retras undeva si isi vede de lucrurile sale. Dar Vasile nu merge la biserica si nici nu are vreo Biblie sau o icoana in casa, nici macar o cruce. Intr-o zi la Vasile vin doi oameni: un preot ortodox si un preot musulman (parca imam se cheama...nu mai stiu). Unu cu Biblia unul cu Coranul.
Fiecare ii zice lui Vasile ca exista un singur Dumnzeu si o singura cale - calea lui desigur, si ii pun in brate doua carti care zic ei sunt sfinte, a lui... caci cealalta nu e... e chiar unealta diavolului.
Dragi prieteni, ce credeti voi ca va face Vasile dupa ce pleaca cei doi preoti??? Ce ati face voi daca ati fi in locul lui Vasile? Ce carte o veti pune langa inima si pe care o aruncati?
Dar un raspuns de genul:" Eu as alege Biblia fara sa ma gandesc" nu se pune daca nu exista argumente pentru asta...
Posibil, daca gasim raspunsurile clare la aceste intrebari, vom salva multe alte discutii inutile.... si de ce nu...multi rataciti...posibil si eu sa fiu unul dintre ei.... why not?!
Cu siguranta ati inteles ce vreau sa spun... de ce sa alegem ortodoxia, catolicismul, buddhismul, shintismul sau mai stiu eu ce? daca toti ne zic ca este o singura cale....
Cunosc pe cineva care a ales Martorii lui Iehova si merge constant la biserica lui, doar pentru ca astia ii dau ajutoare sa-si intretina cei 5 copii ai lui.
Daca exista o singura cale, inseamna ca din toate aceste religii cel mult una este cea adevarata. Care este aceea???
Sa aveti har si voie buna!
Clopotel

[carpatic]

Clopotel,
un imam nu-ti va spune niciodata ca Biblia e lucrarea diavolului, iti va spune doar ca Biblia a fost pentru evrei si coranul este ULTIMA revelatie si prin urmare cea adevarata. Musulmanii il recunosc pe Iisus (Isa) ca profet, dar nu ca fiu al lui Dumnezeu.
Oricum, Vasile nu va putea alege doar avand cele 2 carti. Daca Vasile ar trai in jungla amazoniana (desi Vasile e nume de origine graca si nu se intalneste in jungla ) cele doua carti nu vor fi apriori sfinte pentru el.
Ramane de speculat ce argumente vor aduce cei 2, preotul crestin si imamul, in fata lui Vasile, pentru a-l convinge.
Oricum, in ipoteza data, daca Vasile se va pomeni cu 2 carti care nu ii vor fi explicate, cu siguranta nu se va converti nici la crestinism nici la islam. Va avea totusi parte de o lectura interesanta: din prima va invata despre obiceiurile si istoria evreilor, din a doua va invata despre obiceiurile triburilor arabe din secolul 6.

[Clopotel]

Carpatic,
sunt de acord cu tine...
Ca afla el despre evrei din Biblie si despre arabi din Coran, este bine pentru cultura lui generala. La fel invata si despre hindusi daca citeste vedele. Dar cu Dumnezeu cum ramane??? De unde il afla el pe Dumnezeu?
Apropo de Vasile, nu am zis ca ar fi in jungla amazoniana, dar ar putea fi... la cati romani emigreaza
Eu oricum vorbeam generic, asa cum bine ti-ai dat seama...
Toate cele bune
Clopotel

[ASD]

Deci, Vasile sa i-a cele 2 carti si sa le studieze. El sa mai citeasca si carti documentare despre Biblie cu privire la profetiile care s-au implinit si urmeaza sa se implineasca. La fel sa faca si cu Coranul.
Stim ca omul a fost creat cu dreptate, iubire, putere si intelepciune.Astfel dupa studierea lor el va fi capabil sa i-a o decizie rationala, daca va fi sincer. Sa se roage Creatorului dintr-o inima sincera, dorind sa se aproprie de Dumnezeu.
Stim ca Dumnezeu ii ajuta pe cei care cauta sa-l cunoasca si de aceea, el daca va cauta intr-un mod sincer aceasta cu siguranta ca Dumnezeu il va sprijinii.
 "Înãltati pe Domnul, împreunã cu mine. Sã lãudãm cu totii Numele Lui!
 Eu am cãutat pe Domnul, si mi-a rãspuns: m-a izbãvit din toate temerile mele.
 Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine.
 Când strigã un nenorocit, Domnul aude, si-l scapã din toate necazurile lui.
 Îngerul Domnului tãbãrãste în jurul celor ce se tem de El, si-i scapã din primejdie.
 Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
 Temeti-vã de Domnul, voi, sfintii Lui, cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de El!" PSALM 34:3-9

Deci reiese ca cine cauta pe Dumnezeu dintr-o inima curata, il va gasi.



Acest topic a fost editat de ASD: 5 Dec 2003, 03:23 PM

[Clopotel]

ASD,
nimeni nu se indoieste ca "cine il cauta pe Domnul dintr-o inima curata il va gasi".
Dar eu am pus o intrebare simpla si nu inteleg de ce se evita sa se dea raspuns direct la ea... chestia cu citatele ar fi buna...daca nu ar fi dintr-o singura religie. Tin sa-ti reamintesc ca si in vede si in Coran sunt texte foarte frumoase, dar nu ma apuc sa dau citate, pentru ca lumea le stie, sau se plictiseste citindu-le, si pana la urma nu sunt cuvintele noastre...ideea este sa venim aici cu ideile noastre, altfel... ajungem ca Beuran ala care copia de undeva si punea altundeva...
Deci intrebam si eu asa intr-un mesaj de mai sus:

"... de ce sa alegem ortodoxia, catolicismul, buddhismul, shintoismul sau mai stiu eu ce? daca toti ne zic ca este o singura cale....
Daca exista o singura cale, inseamna ca din toate aceste religii cel mult una este cea adevarata. Care este aceea???"

Un raspuns simplu, justificat cu propriile voastre cuvinte cred ca ar face discutia mai interesanta...

Sa aveti har si voie buna !
Clopotel

[carpatic]

Omul nu se naste credincios. Printre nevoile primare ale omului (hrana, apa, aer...) nu se numara apriori nevoia de Dumnezeu. Nevoia de a cauta raspunsuri la intrebari de tipul "de unde venim ?", "unde ne ducem ?", "care e scopul vietii ?" apar pe fondul unei anume capacitati intelectuale, chiar daca un anumit nivel de cultura nu este intotdeauna un factor hotarator. Cautarea acestor raspunsuri poate duce la constientizarea prezentei Divinitatii, dar nu duce in mod obligatoriu la inbratisarea unei Religii.
Sunt extrem de rare cazurile cand omul ALEGE constient religia la care apartine, si acele cazuri se numesc indeobste "convertiri", chiar daca punctul de plecare al acestei schimbari launtrice este agnosticul. Un om care "s-a nascut ortodox" nu si-a ales religia. Nici un musulman nascut in Afghanistan nu isi alege religia. Doar o ACCEPTA si crede in ea pentru ca nu are alternativa ...si nici nu o cauta. Religiile au fost facute pentru Oameni, religiile au rolul fantastic de a regla raporturile interumane, si de a crea spatii de civilizatie.
In toate marile religii actuale exista un singur Dumnezeu, cu atribute cvasiasemanatoare: atotputernic, atoatestiutor, demiurg ce incurajeaza Evolutia omului.
Oamenii au inbratisat Religiile, in cursul istoriei, pentru ca le-au fost Predicate, pentru ca au existat apostoli si misionari care au vorbit oamenilor, i-au incurajat, le-au aratat o cale spre ordine, intelegere, le-au dat puncte de reper stabile, le-au aratat un Axis Mundi la care sa se raporteze, un scop si o cauza, le-au dat speranta, i-au indemnat sa lupte... Nimeni nu se va converti fara a intalni un Om care sa-i catalizeze si indrume credinta, sau fara sa traiasca ... un Miracol.
Sunt Romanii un popor crestin ? Romanii s-au nascut crestini si au fost botezati in credinta crestina (indiferent de rit). Ii face asta sa fie Crestini ? Eu spun ca nu, dar ii face sa "apartina religiei crestine" si bisericilor din care "fac parte". Crestin devi cand te Convertesti la Crestinism. Chiar daca te-ai nascut crestin.

[ASD]

[Clopotel]

Recunosc ca sunt multumit de raspunsurile lui Carpati si ASD pentru ca au incercat sa judece impartial.
Carpatic a spus:
Nimeni nu se va converti fara a intalni un Om care sa-i catalizeze si indrume credinta, sau fara sa traiasca ... un Miracol.
cu acest lucru sunt perfect de acord si de fapt aici am vrut sa "bat".
ASD a spus:
"Doar una este buna-asa arata Biblia. Pe aceea sa o cautam, daca vrem sa aflam adevarul. Restul sunt in plus. Asa mi se pare logic."
ASD, pentru tine, pentru mine si pentru multi altii de aici, ce spui tu este "logic". Am pus ghilimele, pentru ca in opinia mea, logica si credinta nu au nici o legatura, si cred ca tarie in asta, si consider normal sa fie asa. Ce vreau eu sa te intreb este daca tu crezi ca si un hindus, de exemplu, care a citit Biblia este de acord cu ce ai spus? Eu cred ca nu, pentru ca daca ar fi fost, nu mai era hindus.
Unde am vrut eu sa ajung? Am incercat sa facem o analiza asupra religiei. Sa detasam credinta de religie. In numele religiei au murit si suferit prea multi oameni. Toti vor sa-si impuna Calea lor, a celorlalti fiind pagana. Au murit multi crestini, dar si crestinii au facut crime oribile in numele credintei lor. Aceste lucruri nu cred ca au fost pe placul lui Dumnezeu.
Am auzit ca au fost oameni care au atins acea Iluminare, prin mai multe religii: hindusa, musulmana si crestina. Ce au vrut ei sa dovedeasca cand au spus asta? Nu cumva Dumnezeu este Unul, iar drumurile de a ajunge la El sunt mai multe? Stiu, in Biblie si in Coran se spune ca singura cale este prin ele. Sincer, nu cred ca Dumnezeu a scris asta acolo. Nu veau sa intru in polemica pe tema asta...
Sunt de-a dreptul revoltat, cand in numele unei religii se comit crime. Priviti ultimele atentate... ele au un profund substrat religios, care nu au nimic de-a face cu credinta. De ce credinciosii nu stau cuminti in templele, moscheile si bisericile lor si nu se roaga in tacere? De ce trebuie sa iasa afara si sa-si impuna religia lor. Oare aici nu se ascund interese lumesti? Asa cum bine ai remarcat ASD, topicul se numeste Universul Credintei, si nu Universul religiilor sau Universul Crestin. Credinta este una singura, iar credinciosii sunt si crestini si musulmani si hindusi si orice om care a ajuns sa-l cunoasca pe Dumnezeu. Dar acest lucru numai Dumnezeu si ei stiu. Ca a venit vorba de crime in numele religiei... acestia sunt fanatici religiosi nu credinciosi. Ei sunt unul din cele mai mari rele din lumea noastra.
Personal cred in Dumnezeu si consider practicile religiase (indiferent care... dar facute cu credinta) ca fiind cai de a ajunge la El.
Eu, prin nastere sunt crestin ortodox, si pe toti ceilalti practicanti ai altor religii, ii consider frati, deoarece noi suntem fii lui Dumnezeu si toti vrem sa mergem la el, dar pe drumuri diferite... date de imprejurari.
Sa aveti har , voie buna si o cale luminata !
Clopotel

[alunel]

Eu nu inteleg pe ce se bazeaza cineva care spune ca nu exista D-zeu, pe intelepciunea lui proprie? pe stiinta? sau are el dovezi pe care ceilalti nu le au?
Pe stiinta in nici un caz nu se pot baza, pt ca ea atesta existenta unei fiinte supranaturale, a unui Creator desavarsit, descoperind modul extraordinar in care El a creat universul. Cei care se bazeaza pe stiinta ar trebui macar sa stie ca cei mai intelepti oameni ai lumii acesteia au recunoscut si recunosc ca exista un Creator atotputernic, chiar si teoria Big-Bang-ului a fost descoperita datorita modelului creationist din Biblie, pt ca foarte multi oameni, printre care si Einstein, nu credeau in modelul creationist (ca totul a avut un inceput) dar si acesta avand o dezbatere ce un matematician care era si preot+dovezile aduse de Hobble si-a schimbat parerea. (pt documentare cautati Stephen Hawking's Universe).
Stiinta este logica, exacta, rationala si ea descopera legile unui univers perfect creat care este de asemenea logic, rational si incredibil de precis in care nimic nu este lasat la voia intamplarii, fiecare lucru isi are rolul lui precis si nimic nu incalca legile dupa care se guverneaza. Acest Dumnezeu care a creat aceste lucruri este un Dumnezeu al ordinii, avand un scop exact cu fiecare din creatiile Sale.
Ganditi-va la frumusetea planetei noastre sau chiar a intregului univers, ganditiva cum fiecare finta vie isi stie locul ei exact nu incalca legile pe care le-au primit, sub forma de instinct, daca vor sa traiasca (de ex:migrarea pasarilor, activitatea albinelor etc). Chiar si plantele ganditiva ca un graunte mic de samanta "stie" cum sa isi intinda radacini, sa creasca, sa infrunzeasca, sa se inmulteasca sa ajunga in final un copac de zeci de metri. Toate isi stiu locul lor numai omul, hop ca s-a trezit in plop si nu stie de ce s-a nascut? ce trebuie sa faca? si nimic din jurul lui nu are importanta numai el (nu ma refer la cineva anume), el e buricul pamantului si totul se invarte in jurul lui si nu se gandeste la nimic altceva in afara de persoana sa prorpie (asta pana la timpul cand se apropie moartea si atunci isi schimba putin punctul de vedere, dar de obicei prea tarziu)

[alunel]

Ma iririta inca un lucru, cei care spun ca ei cred in D-zeu ca ei sunt credinciosi si cand ii intrebi care este credinta lor, din ce consta ea si pe ce se bazeaza ("Fiti totdeauna gata sã rãspundeti oricui vã cere socotealã de nãdejdea care este în voi; 1 Petru 3:15") se uita la tine si fluiera. Ce frumos ar fi numai sa zici: cred in D-zeu, si gata esti un crestin veritabil, un credincios adevarat viata vesnica e garantata si noi putem sa facem orice sa furam, sa omoram (si lucruri sa zicem "mai marunte" ca neascultarea- desi e la fel de grea ca si crima) ca D-zeu e bun si ne iarta. Dar nu se poate asa, credinta trebuie sa fie bazata pe o cunostinta exacta si mai mult pe cuvantul lui D-zeu (care este Biblia). Trebuie sa cunosti legile Dumnezeului adevarat si sa le respecti. Cum poti sa fi pe placul cuiva daca tu nu sti nici macar cei place persoanei respective? "Ioan 17:3 Si viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." ,"Ioan5:39. Cercetati Scripturile, pentru cã socotiti cã în ele aveti viata vesnicã"
"Osea 4:6. Poporul Meu piere din lipsã de cunostintã. Fiindcã ai lepãdat cunostinta, si Eu te voi lepãda"
Daca vrea sa vada cineva ce inseamna a fi un om credincios sa se uite la exemplul oamenilor care au fost aprobati ca si credinciosi de catre D-zeu ca Avraam, Daniel, Ieremia s.a. "Evrei 13:6 .Aduceti-vã aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezue; uitati-vã cu bãgare de seamã la sfârsitul felului lor de vieþuire, si urmati-le credinta!"
Oare ce fel de credinta au avut acestia? Cand erau batuti, persecutati, ocarati de un popor intreg oare ce fel de credinta aveau ei, un "cred" asa sa-l sufle vantul? Ieremia cand singur impotriva unui intreg popor spunea ca Ierusalimul va fi nimicit si toti ceilalti spuneau ca va fi pace si bunastare cum spunea el? Asa: ....apoi...poate...va fi... dar nu stiu sigur sau asa:
"Ieremia 19:14,15,8: Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul sã prooroceascã. Apoi a stat în curtea Casei Domnului si a zis întregului popor: Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iatã, voi aduce peste cetatea aceasta si peste toate cetãtile care tin de ea, toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru cã si-au întepenit gâtul ca sã n-asculte cuvintele Mele. Voi face din cetatea aceasta o groazã si o batjocurã; asa cã toti cei ce vor trece pe lângã ea, se vor îngrozi si vor suera, când vor vedea toate rãnile ei.”
Sau felul in care vorbea Isus cum era? "Luca 4:32.  Ei erau uimiti de învãtãtura Lui, pentru cã vorbea cu putere." De unde aveau ei atata curaj? Cum puteau ei sa vorbeasca asa, stiind ca oricand pot fi omorati oricand?
Pt ca "Ioan 14:10. Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatãl, care locuieste în Mine, El face aceste lucrãri ale Lui." sau "Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel....".
Ei se bazau pe puterea si cuvantul lui Dumnezeu, si ei erau gata oricand sa-si dea viata (si nu sa ia viata altora) pt credinta ce o aveau in ei, stiau ca D-zeu isi va implinii Cuvantul si orice s-ar intampla cu ei nu vor fi uitati.
Credinta trebuie sa fie bazata pe cuvantul lui Dumnezeu, si pentru El, daca trebuie, sa lasi orice: fie mandrie, pozitie sociala, fie bunastare,sa rabzi batjocuri pt cuvantul, chiar si viata ta si atunci poti sa spui ca esti cu adevarat un om credincios, atunci vei putea sa simti ingrijirea lui Dumnezeu, cand toata lumea te va parasii, cand necazurile vor fi atat de mari ca nu vei mai vedea iesirea din ele poti sa fi sigur ca D-zeu nu te-a uitat, ca el te intelege, te iubeste si daca vei face voia lui si vei nadajdui in el, toate problemele vor disparea ca prin minune.
"Marcu 10:28-30  Petru a început sã-I zicã: „Iatã cã noi am lãsat totul, si Te-am urmat.”
 Isus a rãspuns: „Adevãrat vã spun cã nu este nimeni, care sã fi lãsat casã sau frati sau surori sau tatã sau mamã sau nevastã sau copii sau holde, pentru Mine si pentru Evanghelie, si sã nu primeascã acum, în veacul acesta, de o sutã de ori mai mult: case, frati, surori, mame, copii si holde, împreunã cu prigoniri; iar în veacul viitor, viata vesnicã."
1 Corinteni 4:6 "sã învãtati sã nu treceti peste „ce este scris”" daca ceea faci nu este bazat pe cuvantul lui Dumnezeu ci pe spusele unui om sau pe parerea unui om atunci nu mai esti un om credincios ci unul credul: Ieremia 17:5  „Asa vorbeste Domnul: blestemat sã fie omul care se încrede în om, care se sprijineste pe un muritor si îsi abate inima de la Domnul!"
"Proverbe 14:15  Omul lesne crezãtor crede orice vorbã, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge"

[Tudy]

Clopotel, sunt intru totul de acord cu tine...

Calea catre Dumnezeu e de fapt in noi. Nu trebuie sa o cautam in fiecare religie in parte. Daca ni-l imaginam pe Dumnezeu ca fiind un diamant, fiecare religie ar constituie doar o fateta a acelui diamant, un mod de a-L cunoaste...

Daca un musulman sau un hindus ar afirma: "Eu L-am cunoscut pe Dumnezeu!", nu cred ca un crestin ar putea spune cu sufletul impacat ca de fapt nu are cum sa-L cunoasca pe Dumnezeu, deoarece doar cei ce au aderat la religia crestina au parte de acest "privilegiu"... La fel s-ar intampla si cand afirmatia ar fi facuta de un crestin...

Nicaieri in Bible nu se precizeaza ca, pentru a-L putea cunoaste pe Dumnezeu, crestinismul e singura cale. Se vorbeste doar despre credinta...

Pentru a-l cunoaste pe Dumnezeu, trebuie doar sa vrei cu adevarat acest lucru! In momentul in care acest lucru se va intampla, cunoasterea "legilor" lui Dumnezeu se va produce instantaneu, aceasta fiind doar un efect... Tot in acel moment, atitudinea fata de viata va suferi nenumarate schimbari... Multe aspecte ale existentei vor deveni clare, si nenumarate taine se vor "lumina".

[alunel]

[geriA3e]

Credinta daca exista in tine,ca orice exista de altfel,trebuie sa se manifeste intr-un fel.Acum e frig afara dar daca te crezi tare pleci cu capul descoperit,asa crezi tu ca e corect iar dupa ce ai parcurs drumul ori ai rezistat si ai crezut bine,ori ai inghetat si increderea ta a fost o eroare;indiferent care,credinta te-a asistat la o alegere.Asa ca ceea ce exista se va manifesta si problema a fost dintotdeauna proba si evaluarea rezultatului,cu astea se jongleaza pentru a-i face de pilda pe unii sa fie cei buni si pe altii cei gresiti.Dupa cunostinta mea acesta e drumul corect,adica tot timpul sa te uiti in tine insuti,sa te evaluezi permanent cu ochi critic si -elementul absolut esential pentru progres- sa ai un element de referinta tangibil,adica un model viu,o persoana cu o credinta in stare de functiune care stie drumul si are puterea sa te ajute sa-l parcurgi,pentru ca de unul singur nu poti sa ajungi prea departe.Asa ca strangeti randurile,nu mai dati unul in altul cu bulgari,mai de folos e sa te certi cu tine decat cu ceilalti penrtu ca daca reusesti in final sa te impaci cu tine insuti cu ceilalti n-o sa mai fie decat ca de pilda forumul asta=o joaca de copii
dar una e sa fi copilul lu Escu si alta al Celui Preainalt! geriA3e@portal.ro

[denise]

Ma intorc la intrebarea lui RIP (ceea nu inseamna ca nu am citit cu sufletul la gura ce s-a postat aici pana acum) si incerc sa inteleg care este de fapt problema. Draga RIP, nu cred ca ti-ai pierdut credinta, insusi faptul ca te gandesti la asta suficient de mult incat sa deschizi un subiect pe aceasta tema arata ca ti-e sete de Dumnezeu. Ceea ce cred ca-ti lipseste este acea ardoare , pe care un crestin adevarat a cunoscut-o cel putin o data in viata... Sunt ortodox prin nastere si crestin prin credinta. Suna paradoxal, dar simplul act al botezului nu m-a facut sa fiu crestina. Sa ma simt crestina. Credinta am gasit-o intr-o zi ca oricare alta, cand cuvintele din Biblie au prins viata... O mai citisem de nenumarate ori , crescuta in spiritul materialist al vremii (stim cu totii ce se preda in scoli) am fost suficient de curioasa sa caut si altceva - am citit carti ordodoxe, catolice, protestante, studii care desfiintau evolutionismul, scrieri budiste, discutii cu prieteni de diferite culte... Nu as putea sa-ti spun ce anume din toate acestea m-a convins, dar la un moment dat nu am mai putut sa nu cred. Sa zicem ca ratiunea , experienta acumulata nu imi mai dadeau voie. Am crezut ca sunt crestina pentru acum credinta mea era adevarata, venea din convingere . Dar m-am inselat. Credinta am capatat-o in acea dupa-amiaza de duminica , cand citind Biblia, am vazut si dincolo de cuvinte. De parca vorbele de acolo capatasera in sfarsit un sens, o perdea fusese inlaturata si totul prinsese viata. Atunci am inteles ca toate acele cautari ale mele au dus catre acest punct.
Ceea ce probabil iti lipseste este acea "linie directa" cu Dumnezeu, cand simti ca vorbele prind viata, ca iti sunt direct adresate. Ai gustat acest lucru o data si mai vrei. Stai pe-aproape, o sa mai "sune", tu sa fii acasa si sa raspunzi. Intre timp incearca sa refaci calea-ntoarsa si vezi ce anume te-a adus in aceasta situatie... care din transformarile de petrecute in tine te-au facut sa te abati un pic de la calea ta.

[Mundus]

Sa stii draga Rip ca nu-ti poti mentine credinta decat cu multa vointa. in primul rand cel mai indicat ar fi sa incerci sa te rogi cat mai mult si sa citesti cat mai mult din cartea/cartile considerate sfinte de religia ta. Cu toate acestea eu te sfatuiesc sa incerci sa citesti si despre celelalte religii, poate ca una din ele s-ar putea sa-ti ofere echilibrul si puterea de a crede. Daca te hotarasti sa faci acest pas (adica te informezi si despre celelalte religii) ai grija ca daca citesti despre islam sa citesti ceea ce spun musulmanii despre religia lor sau daca citesti despre mormoni sa citesti ceea ce spun mormonii despre religia lor s.a.m.d. Eu am facut pasul asta si dupa ce am citit Coranul m-am convertit la islam (si asta pentru ca niciodata nu am putut intelege ideea de Treime, a pacatului stramosesc, a naturii divine a lui Isus-pbuh, etc)
Cunossand-i pe ceilalti, cunoscandu-ti mai bine religia vei reusi sa te intelegi mai bine pe tine si sa recapeti increderea si credinta pe care simti ca le pierzi.

[1,618033]

Bine ati venit in acest iatac al Hanului, geriA3e si denise_d!

frumoase cuvinte - sper ca RIP sa isi dea seama ca sunt multi cu sufletul langa el!

[santiago]

Nimic nu este mai important pentru un crestin decat umblarea pe calea ce duce la cunoasterea lui Dumnezeu. Cunoasterea lui Dumnezeu ne schimba in crestini mai bogati, mai puternici si mai iubitori, care stiu ce inseamna sa te bucuri din toata inima si sa-i iubesti din toata inima pe altii.
Cu toate acestea, atatia ani pe care i-am trait in comunitatea crestina m-au facut sa ma intreb daca exista o asemenea cale. exista cai spre cunostinta doctrinara, spre o viata curata, spre zelul evanghelistic, forme de disciplina si sociabilitate agreabile, dar exista oare cu adevarat o cale de a-L cunoaste atat de mult pe Dumnezeu, incat partea noastra launtrica sa se schimbe?
Mult prea multi crestini nu se ocupa serios de vietile lor. Repetam clisee despre puterea Cuvantului cu o evlavie ipocrita in fata unor oameni care vad putine semne de schimbare in noi. Afirmatiile cu privire la rolul Duhului Sfant in transformarea vietilor se subtituie unor fantastice marturii personale despre lucrarea Lui. Sfaturile cu privire la mentinerea unui program regulat de inchinare si rugaciune sunt folosite pentru a evita contactul cu detaliile dezordonate ale vietilor oamenilor. Este mult mai usor sa-i spui unui prieten depresiv sa se roage mai mult, in loc sa-l ajuti in lupta pe care o duce. Cel mai adesea, calea spre schimbare este discutata si dezbatuta, nu urmata.
Trei lucruri ma opresc sa renunt cu cinism la speranta de a gasi in Hristos realitatea care sa-mi schimbe viata: Scriptura, Duhul Sfant si o mana de oameni. Scriptura afirma ca Moise a vorbit cu Dumnezeu fata-n fata, Pavel vorbeste despre scopul mistuitor al cunoasterii lui Dumnezeu, iar Petru, despre o inexprimabila bucurie. Acesti oameni (si altii) au umblat pe cararea ce i-a schimbat in oameni puternici, care s-au bizuit intru totul pe Dumnezeu. Biblia subliniaza in repetate randuri faptul ca Il putem cunoaste pe Dumnezeul care Isi gaseste placerea si partasia cu noi si se atinge de viata noastra transformand-o cu putere. Existenta acestei posibilitati imi da putere sa fac fata presiunilor. A renunta la speranta de a-L intalni pe Dumnezeu ar insemna sa neg Scripturile.

[1,618033]

Bine ai venit in acest iatac al Hanului, santiago!



superb ceea ce ai scris!
mi-ai atins o coarda sensibila, si astept sa vad ce mai scrii!

[Valheru]

nu se pune porblema credintei
toata lumea crede in ceva
nu insa toata lumea crede in Dumnezeu

[Figaro]

"Dialectica sacrului a precedat toate miscarile dialectice descoperite ulterior de spirit si le-a servit drept model. Reveland adevarul si semnificatia fiintei intr-o lume necunscuta, haotica si ostila, experienta sacrului a deschis calea catre gandarea sistematica" (Mircea Eliade - Istoria credintelor si ideilor religioase)

======================================

Cred ca hoasul si vulnerabilitatea fiintei umane nu reprezinta argumente valabile pentru a demonstra existenta/inexistenta lui Dumnezeu. In definitiv Dumnezeu existenta sau nu exista indiferent de vointa noastra.

La fel cum un copil orfan isi cauta parintii si fiinta umana isi constientizeaza conditia limitata si isi cauta radacinile. Eliade vorbeste de un reflex al sacrului, si cred ca are multa dreptate. Un exemplu edificator il reprezinta regimurile ateiste. Aici stiinta a luat locul religiei. Insa promovarea a fost facuta in cel mai religios mod cu putinta. Stiinta, Marea Preoteasa Moderna, venea sa elibereze omenirea de lanturile "superstiei", sa o vindece de "opiul popoarelor".

Rezultatul nu a fost cel scontat, ba din contra, si asta ii da dreptate lui Eliade. Reprimata, religiozitatea s-a concretizat in forme ciudate. Lenin isi doarme somnul de veci in chip de mumie. Marx, Engels, Lenin sau Stalin au devenit brusc Noii Apostoli. In final ateismul a devenit tot un fel de religie. Se pare ca radacinile sunt mult mai adanci.

Acest topic a fost editat de Figaro: 7 Jan 2004, 01:19 PM