Jurnalul Lui Ady_hell |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Jurnalul Lui Ady_hell |
4 Nov 2003, 01:40 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui ady_hell vor putea fi citite in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
3 Dec 2009, 12:14 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 3.042 Inscris: 4 March 05 Din: Bacau Forumist Nr.: 5.853 |
Acum privesc perdeaua de la geamul din birou impodobita cu o instalatie cu 100 de beculete, pe care am prins-o cu bolduri sub forma unui bradut. A iesit dragut. Si am si un bradut mic pe birou impodobit cu globulete mici, fundite si cadouase minuscule.
Ce bine ar fi daca mi-as putea impodobi sufletul cu bunatate, cu iertare, cu frumusete, la fel de usor cum am impodobit bradutul...... Am observat ca eu iert cu adevarat doar persoanele pe care le stiu eu ca ma iubesc (si le iubesc si eu). Fata de ele sunt destul de indulgenta, le tolerez greselile, trec peste natura lor umana si le iubesc in continuare. Fata de celelalte persoane care imi gresesc sau care imi fac rau, ma comport diferit. Nu caut razbunare, in schimb nu mai am incredere in ele, am impresia ca sunt rau intentionate in orice cuvant sau actiune, ma comport foarte distant cu persoanele care imi gresesc si nu le mai dau nici o sansa sa-mi demonstreze ca au intentii bune. Le dau semnale prin tot ce fac sa stea departe de mine..... cu alte cuvinte sunt cam "acra" fata de ele. Astfel am "reusit" sa departez de mine toate prietenele mele care mi-au gresit (greseli mai mari nu maruntisuri). Desi am senzatia ca am facut bine, totusi am un gust amar.... De ce oare? Am mai observat ceva la mine: Cand un prieten imi cere ajutorul la modul "ma ajuti si pe mine cu asta?" fac tot ce pot sa il ajut. Cand un prieten imi cere ajutorul la modul "ca o prietena buna ce imi esti, ar trebui sa ma ajuti cu asta!" ma simt abuzata, calcata pe coada, luata de fraiera, ma zburlesc si nu vede nik ajutor de la mine. Dar oare e prieten adevarat ala care are impresia ca esti obligata sa il ajuti? Ajutorul e ceva ce oferi din suflet nu din obligatie si numai daca poti. Ca sunt momente cand nu te poti ajuta nici pe tine dar pe altul. Nu consider prieteni persoanele care incearca sa profite de mine. Dar de ce am ramas singura? Trebuia sa las de la mine cand vad ca cineva incearca sa profite de mine in numele prieteniei? Se zice ca atunci cand cineva iti face rau o data, e vina lui, cand iti face rau a doua oara e vina ta. Dar pe de alta parte, daca incerci sa ii tii la distanta pe toti cei care iti fac rau sau gresesc fata de tine, te izolezi, ramai singur. Nu pot sa spun ca sunt total singura. Mai am prietene adevarate, dar ele sunt departe si ne vedem rar, tinem legatura mai mult pe net.... mi-e dor de ele. -------------------- E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra. (Jules Renard)
blogul meu cu icoane: http://madebyioanadaria.blogspot.com/ |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 06:40 AM |