Luni De Fiere Optiuni

[vermeer]

Pascal Bruckner.

[Leonardo]

eu_si_tu: ma gandeam la Revansa lui Sergiu Nicolaescu
multam de oferta, intotdeauna binevenita
scaneaza la rezolutia optima si o sa fie bine. poti sa le scanezi direct .pdf ca sa reduci dimensiunea fisierului.

on-topic: daca vei citi Bruckner 'luna amara' incearca si D'annunzio 'triumful mortii'. Sunt curios sa aflu o opinie mai apoi

ca sa incit la citirea Triumfului mortii postez urmatorul articol:

"Gravis dum Suavis
de Cristiana Miu
Am citit întâi epigraful aflat pe pagina de gardă a romanului “Triumful morţii” al lui Gabriele d’Annunzio. E un fragment din Nietzsche (“Jenseits von Gut und Böse”). Citeşte-l bine, deschizătorule de cărţi, şi, dacă nu te temi, continuă:
“Există cărţi care pentru suflet şi sănătate au o valoare inversă, după cum se foloseşte de ele sufletul umil, forţa vitală inferioară sau, dimpotrivă, cel superior şi viguros; în primul caz sunt cărţi primejdioase, distrugătoare, dizolvante; în celălalt, chemări de crainic, care-i stimulează pe cei tari să-şi manifeste tăria.”
Eu am citit mai departe ştiind că, fără îndoială, mă regăsesc în cea de-a doua categorie. Şi, semn că nu m-am înşelat, am venit să-ţi spun ţie despre această carte aflată sub semnul grotescului. Nu e un roman despre iubire şi moarte, cum mi s-a părut dintâi. E cartea agoniei unui om, a luptei lui cu dragostea, cu nebunia şi cu blestemul neîmplinirii fără leac.
Giorgio Aurispa este un damnat, mistuit de o pasiune bolnavă, suferind până dincolo de absurd, inventând motive din ce în ce mai complexe şi mai lipsite de sens spre a-şi hrăni zbuciumul. M-am gândit mult dacă sentimentul cotropitor ce-l macină se numeşte iubire. Vorbim atât de mult despre ea, îi pervertim sensul şi esenţa cu infinite silogisme închise strâmb încât mi-e greu să-i mai surprind înţelesul. Aş zice mai degrabă că Giorgio îşi caută în rămăşiţele sufletului său zbuciumat resortul iubirii. Şi rătăceşte drumul orbit de gelozie şi de imposibilitatea posesiunii absolute. Iubirea lui se exercită în spaţiul imaginar al unei suferinţe iscate în deşert, gelos fiind pe toate cele reale şi iluzorii, pe lucrurile reflectate în privirea iubitei. Posedă totul în fiinţa Ippolitei: trupul ei pe care îl vede când nespus de frumos, când înfiorător de oribil, voluptatea ei descoperită în braţele lui, gândurile şi sufletul femeii. Dar tocmai această posesiune umană, deşartă îl împinge pe culmile unei nebunii chinuitoare. Făcând echilibristică pe muchia dintre tot şi nimic alunecă buimac tot mai adesea într-un absurd iremediabil. Îşi ştie leacul: moartea, convins fiind că moartă iubita fi-va doar a lui, departe de ochii trecătorilor, de atingerea soarelui şi a ierbii, lipsită de zbuciumări şi voluptăţi în care el să nu poată pătrunde. Cât timp trăieşte, sufletul ei îi rămâne străin, intransmisibil şi de nestapânit. În clipa în care vor muri încleştaţi în ură sau iubire, posesiunea lui îşi va atinge expresia supremă. Decizia morţii e luată din prima clipă, doar timpul rămas până la îndeplinirea ei e încă un mister.
Şi pentru timpul ăsta te chem eu să citeşti această carte. Ca să cunoşti Italia acelui sfârşti de secol XIX în toată frumuseţea ei pe alocuri absurdă. Să întâlneşti zecile de personaje pitoreşti, sublime în urâţenia lor absolută. Să asculţi cântecul Favettei-Bobuleţ, cea cu voce precum picătura de rouă. Să-l urmezi pe Oreste di Cappelle – noul Mesia cu turma lui de apostoli închipuiţi şi Marii salvate de la pierzanie. Să te înduioşezi la vederea Giocondei – o biată idioată cerşind bomboane şi atenţie. Şi, mai mult decăt toate, te chem să participi la pelerinajul din Sanctuarul Fecioarei Maria, să vezi toate hidoşeniile corpului omenesc şi să te bucuri de frumuseţea cărnii tale neatinse de diformitate. Pentru ca apoi să ştii, fără putinţă de tăgadă, că sufletul şi trupul ce nu cunosc blestemul sluţeniei daruite sunt cu har şi noroc.
Închide cartea şi caută în tine acea iubire care arde la flacără albă, care nu cunoaşte gelozia fără motiv şi ura fără leac. De-ai găsit-o, păstrează tremurul ei nestins până în ziua în care vei fi chemat către altă lume. Şi atunci îţi promit c-ai să pleci fără teamă, cu demnitatea celui ce şi-a cunoscut şi ocrotit darul."

Acest topic a fost editat de Leonardo: 5 May 2006, 04:12 PM