Este Ateismul O Religie ?! |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Este Ateismul O Religie ?! |
20 Aug 2003, 05:10 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Pornind de la un schimb de opinii pe care l-am avut cu ins pe un alt topic, va invit sa dezbatem aici identificarea ateismului cu religia.
Pentru mine este clar: ateismul reprezinta lipsa unei credinte, lipsa unei religii. Multe persoane insa sunt hotarate in a-i convinge pe ceilalti ca ateismul este o religie. Probabil acele persoane care sunt atat de patrunse de viziunile lor religioase incat nu isi pot explica si creiona un grup de persoane care sa traiasca fara religie. Va invit asadar la o dezbatere civilizata, in care sa propuneti motive pro sau contra afirmatiei Ateismul este o religie. Va rog sa discutati numai referitor la acest topic aici. Subiectul 'Exista Dumnezeu ?' il puteti regasi mai jos in acest forum. -------------------- |
|
|
7 Sep 2003, 12:55 PM
Mesaj
#2
|
|
Grup: Mesaje: 0 Inscris: -- Forumist Nr.: 0 |
Numai dintr-un simplu Larousse, obtin:
- <Ateul> neaga existenta lui D-zeu. Asadar, nu doar crede ca nu ar exista. ( altele spun ca ateul e cel care neaga credinta in D-zeu. Altceva inca!) Si aici se pozitioneaza subiectiv diferit pentru ca insasi atitudinea de negare e creatoare! Si asta arata un fel de a se raporta la Univers. Dar intrebarea fundamentala e pe care D-zeu il neaga? caci si aici incap definitii… revin.. imi amintesc (apelez la o carte ca sa citez exact) o teorema(40 si ceva parca) a lui Spinoza: “beatitudinea nu este recompensa virtutii, ci virtutea insasi si noi nu ne bucuram de beatitudine fiindca infrinam tendintele noastre, ci din contra, fiindca ne bucuram de beatitudine, putem infrina tendintele noastre.” La Spinoza, D-zeu= Natura= Substanta. Cunoasterea legilor naturii, intr-un fel intuitiv (al treilea tip de cunoastere), de preferinta, este idealul. Daca dam si defiitia lui Spinoza pentru substanta putem intelege mai bine apropierea teologului (reapropierea) de omul de stiinta. Sau evidenta separarii fortate a celor doi - “ prin substanta inteleg ceea ce exista in sine si este conceput prin sine, adica aceea a carui notiune nu are nevoie de notiunea altui lucru din care sa trebuiasca a fi format”. Omul de stiinta, pe care voi il numiti ireligios, plaseaza atomul, protonul (poate ca asta e filosof deja), hidrogenul, energia… in acel “punct’ Sau mai stiu eu ce. Poate ca ceea ce neaga este existenta unui barbos ceresc (unii la asta se refera, e cert); altii neaga existenta unei gindiri orientate prestabilite… altii refuza pur si simplu sa aiba un stapin in cer. Ce spun este ca toti credem ca operam cu niste concepte la fel de bine intelese de toata lumea. Nu e nici pe departe cazul. Intii trebuie sa ajungem la stabilirea terenului pe care ne jucam cu ideile. - religie: ansamblu de credinte si dogme definind raportul omului cu sacrul. Parca e altceva… Sau, sensuri mai circumscrise, 2. ansamblu de rituri si practici proprii unei credinte. 3 adeziune la o doctrina religioasa, credinta. - Religiozitate. Aici am gasit niste definitii interesante: faptul de a fi religos, de a-ti practica religia (v sensul potrivit) cu pietate. 2 Efect al sensibilitatii asupra atitudinii religioase, ducind la o vaga religie personala. Apoi , pentru ca ai decis sa deschizi subiectul aici, gindeste-te la ceea ce inseamna filosofie. Practic, divinitatea e o categorie cu care opereaza. Sau doar un domeniu de reflectie. Inutil sa subliniez aproprierile dintre cele doua in trecut. Inutil sa aduc aminte de separarea de teologie. Abordata atit de “stiintific” nu doar o data. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 May 2024 - 05:27 AM |