Clubul Nefumatorilor Fericiti |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Clubul Nefumatorilor Fericiti |
13 Nov 2010, 07:46 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.499 Inscris: 18 April 04 Din: Romania, Tulcea. (Dar, oare cine sunt si unde ma aflu?) Forumist Nr.: 3.133 |
Va invit in aceasta casuta, cu mic, cu mare, nefumatori, fumatori, fosti fumatori, viitori nefumatori, sa discutam orice legat de cum este viata ca nefumator fericit. Putem povesti orice legat de tigari, de fumat. Ba mai mult, in acest club actualii fumatori vor primi sustinere pentru a deveni nefumatori fericiti. Pe mine ma intereseaza, de exemplu, ce pot face pentru a-l ajuta pe sotul meu sa se lase de fumat si copiii nostrii sa nu se apuce de fumat.
Ati ajutat pe cineva sa se lase de fumat? Cum ati procedat? Daca sunteti fosti fumatori, ce v-a determinat sa deveniti fumatori si apoi iar nefumatori? Cum ati reusit sa va lasati de fumat? Sunt foarte multe de spus pe aceasta tema. Va astept cu mare drag aici. -------------------- |
|
|
7 May 2015, 10:17 AM
Mesaj
#2
|
|
Soul feeder Grup: Membri Mesaje: 3.735 Inscris: 7 November 05 Forumist Nr.: 7.214 |
Istorie lungă, rezumat lung: ultima ţigară fumată a fost în iulie 2014, nu mai ţin minte nici contextul, nici ce marcă era.
O singură dată mi-a fost poftă între timp, mai exact la prima ieşire la terasă de anul ăsta. Mi-e clar că fumam social. Nu mai pot spune că sunt nefumătoare, un medic m-a corectat odată adăugând că toată viaţa rămân fumător, chiar dacă fost. O doamnă venerabilă mă întrebase cândva ce necazuri aveam eu de fumam, cred că aveam vreo 19 ani atunci. N-am ştiut ce să-i spun, era prima dată când întâlneam ideea fumatului de necaz. Mie îmi plăcea gustul şi uneori îmi plăcea gestul. Aveam mereu ţigări la mine, indiferent că fumam sau nu şi le ofeream oricui. Am şi acum 3 pachete de ţigări în casă ... şi vreo 11 brichete. Cumpăram mereu brichete fiindcă nu-mi plăcea să fiu fumătoarea fără brichetă şi mă amuză şi azi jocul social al cerutului de foc. De exemplu, e metodă sigură de a evalua cât de în serios îşi ia munca un chelner. Până şi astăzi pot recunoaşte mirosul Rothmansului fumat de altcineva. Nu ştiu ce înţelege creierul meu din mirosul ăla, dar e mereu pe fază şi îl recunoaşte. Nu cred să mai reiau fumatul fiindcă nu îmi lipseşte şi nu am simţit vreun sevraj vreodată faţă de tutun. Fumam sporadic, mă luam şi mă lăsam de fumat fară plan, pur şi simplu. Azi aprindeam o ţigară, două, douăzeci, mâine una sau niciuna. Urmau zile sau luni cu una sau niciuna. Apoi erau zile sau luni cu douăzeci. Dar nopţile grele, cu nesomn şi muncă sau cele cu necazuri ... au fost mereu fără tutun. Era total inconştientă decizia de a sau de a nu aprinde o ţigară. Prima dată cand m-am lăsat de fumat intenţionat m-a ţinut vreo 5 luni. A doua oară m-a ţinut peste un an. Mi-am ajutat prieteni şi colegi de serviciu să se lase de fumat în acel an. Stăteam de vorbă cu ei şi duceam conversaţia spre gusturi şi parfumuri sau mirosuri, căutam să le fac poftă de altele. Apoi am reluat fumatul de am recuperat tot anul ala. Au urmat iarăşi ani de fumat/nefumat tos aşa, fără plan şi fără intenţie. Eram foarte neatentă la acel obicei al meu ... -------------------- TÄrâmul PoveĹtilor.
Loc cu poveČti Let your weird light shine bright, so the other weirdos know where to find you. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 12 May 2024 - 03:06 PM |