Organele Condamnatilor |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Organele Condamnatilor |
18 Oct 2010, 10:08 PM
Mesaj
#1
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. In rest, el este perfect sanatos si perfect capabil sa fie donator de organe. Avem si oameni care sunt gata sa-i primeasca organele si a caror viata ar putea fi salvata de ele. Condamnatul nu isi da acordul pentru utilizarea organelor sale.
Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? In definitiv, prin faptul ca il omoara, deja ia o decizie asupra organelor sale - decizia ca ele sa putrezeasca. Este o problema daca decide si ca ele sa nu putrezeasca ci sa serveasca altor membri ai acelei societati? Raspunsul pe care il propun eu: Da, este in regula ca statul sa dispuna de organele condamnatului la moarte si sa le foloseasca pentru a salva vieti ale unor cetateni ai sai. Principala datorie a statului este sa asigure un maxim de bunastare cetatenilor. Atunci cand omul respectiv oricum va muri organele sale nu vor folosi nimanui din acea societate. In acelasi timp, omul e un condamnat la moarte, adica un om care a adus, dupa judecata statului, prejudicii grave societatii sale. Este de datoria statului sa recupereze acel prejudiciu si o buna metoda de a-l recupera este sa foloseasca organele condamnatului pentru a salva vieti. Un contra-raspuns pe care le-am primit: A lua organele acelui individ este similar cu a ii rechizitiona averea. Aceasta trece prin mostenire in posesia rudelor. Organele ar trebui sa treaca printr-un proces similar. Rudele ar putea, eventual, sa decida utilizarea lor pentru transplant, dar nu statul. Raspunsul meu la contra-raspuns: Organele nu sunt similare cu averea. Averea poate fi utilizata de rude, organele nu, doar in cazuri exceptionale cand fix o ruda are nevoie de ele. Dar altfel, ele nu se pot vinde, nu se pot depune undeva pentru a avea acces la ele pe viitor, nu se poate face practic nimic. Vor putrezi fie in posesia rudelor, fie sub pamant. Natura posesiei organelor este fundamental diferita de natura posesiei averii si aceasta diferenta fundamentala face necesar si un tratament diferit din punct de vedere legal. Ce parere aveti? -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
20 Oct 2010, 08:14 PM
Mesaj
#2
|
|
Filosof boem Grup: Membri Mesaje: 6.222 Inscris: 10 July 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 445 |
Vad ca au aparut tot felul de divagatii asa ca reiau putin conditiile initiale: este vorba de un condamnat la moarte, o persoana despre care statul a decis ca si-a pierdut dreptul la viata. Orice referinta la cum e pedeapsa cu moartea, daca e morala sau nu, face subiectul altor discutii. De asemenea, vreau sa se evite generalizari de la acel condamnat la un om obisnuit. Daca cineva ajunge la concluzia ca nu e relevant daca omul e un condamnat la moarte sau nu (si ar trebui sa procedam identic) atunci il/o rog sa-mi faca mie pe plac si sa discute tot despre un condamnat la moarte (din moment ce e irelevant... putem discuta in termenii mei ).
Condamnatul NU si-a dat acordul. El este impotriva transplantului, nu isi doreste sa salveze nicio viata prin moartea sa. Nu cred ca e relevanta religia aici si ce se intampla cu sufletul dupa moarte. In mod cert nu ramane in corp. Religia nu ne impiedica sa facem tot felul de chestii corpului dupa ce moare (de exemplu, sa-i facem autopsie) asa ca presupun ca argumentele sunt valabile integral, fie ele pro, fie contra, si pentru persoanele religioase si pentru cele nereligioase. Acum ca ma gandesc, ar putea fi relevanta religia dar doar cand discutam despre vietile potential salvate, nu de viata celui care moare. Pozitia mea personala este foarte apropiata de cea a lui abis (presupunand ca am inteles-o bine): cred ca statul ar trebui sa considere o datorie sa recolteze organele condamnatilor la moarte iar parerea lor (sau a rudelor lor) ar trebui sa fie irelevanta. Cat priveste aspectul psihologic invocat de Zed, el este irelevant. Sigur ca cineva poate refuza organul unui criminal daca chiar prefera sa moara in loc sa aiba inima lui. Dar sunt convins ca vom gasi destui amatori care nu se vor impiedica de acest detaliu si atunci haideti sa mentinem firul initial al dezbaterii daca se poate. -------------------- A nation cannot prosper for long when it favors only the prosperous - Obama
|
|
|
21 Oct 2010, 02:25 PM
Mesaj
#3
|
|
Ex-Merlina Grup: Membri Mesaje: 3.045 Inscris: 2 December 05 Din: Iasi Forumist Nr.: 7.384 |
Vad ca au aparut tot felul de divagatii asa ca reiau putin conditiile initiale: este vorba de un condamnat la moarte, o persoana despre care statul a decis ca si-a pierdut dreptul la viata. Orice referinta la cum e pedeapsa cu moartea, daca e morala sau nu, face subiectul altor discutii. De asemenea, vreau sa se evite generalizari de la acel condamnat la un om obisnuit. Daca cineva ajunge la concluzia ca nu e relevant daca omul e un condamnat la moarte sau nu (si ar trebui sa procedam identic) atunci il/o rog sa-mi faca mie pe plac si sa discute tot despre un condamnat la moarte (din moment ce e irelevant... putem discuta in termenii mei ). Condamnatul NU si-a dat acordul. El este impotriva transplantului, nu isi doreste sa salveze nicio viata prin moartea sa. Nu cred ca e relevanta religia aici si ce se intampla cu sufletul dupa moarte. In mod cert nu ramane in corp. Religia nu ne impiedica sa facem tot felul de chestii corpului dupa ce moare (de exemplu, sa-i facem autopsie) asa ca presupun ca argumentele sunt valabile integral, fie ele pro, fie contra, si pentru persoanele religioase si pentru cele nereligioase. Acum ca ma gandesc, ar putea fi relevanta religia dar doar cand discutam despre vietile potential salvate, nu de viata celui care moare. Pozitia mea personala este foarte apropiata de cea a lui abis (presupunand ca am inteles-o bine): cred ca statul ar trebui sa considere o datorie sa recolteze organele condamnatilor la moarte iar parerea lor (sau a rudelor lor) ar trebui sa fie irelevanta. Cat priveste aspectul psihologic invocat de Zed, el este irelevant. Sigur ca cineva poate refuza organul unui criminal daca chiar prefera sa moara in loc sa aiba inima lui. Dar sunt convins ca vom gasi destui amatori care nu se vor impiedica de acest detaliu si atunci haideti sa mentinem firul initial al dezbaterii daca se poate. Dar de ce ar avea "statul" asemenea datorii, cum ar fi salvarea altor cetateni de la moarte folosindu-se de organele condamnatilor? Unde scrie, cine spune?... De ce trebuie statul ca pe unii sa-i condamne si pe altii sa-i salveze?... Lamureste-ma cu aceste amanunte si apoi iti voi putea poate raspunde. -------------------- |
|
|
21 Oct 2010, 03:06 PM
Mesaj
#4
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 22.306 Inscris: 8 March 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 2.507 |
De ce trebuie statul ca pe unii sa-i condamne si pe altii sa-i salveze? Discutia a pornit de la o ipoteza: Sa presupunem ca ne aflam intr-un stat in care exista pedeapsa capitala. Avem un condamnat la moarte. ..... Intrebarea este: statul care isi permite sa il omoare ar trebui sa isi permita si sa-i ia organele si sa le dea celor care au nevoie de ele fara ca el sa fie de acord? Deci este o discutie despre o situatie ipotetica, o discutie despre un principiu: in cazul in care X, atunci Y? Este o cu totul alta discutie daca pedeapsa capitala este justificata, morala, utila sau in alt fel. Catalin a propus o discutie care nu are legatura neaparat cu justificarea, moralitate ori utilitatea pedepsei capitale, ci cu totul altceva: daca intr-un stat in care exista aceasta pedeapsa ar fi justificata, morala ori utila folosirea organelor celor condamnati, dupa executarea lor, pentru a salva alte vieti. Asta daca am inteles eu bine. Prin urmare nu-si are locul aici o discutie despre dreptul statului de a statua in legislatie acest tip de pedeapsa. Nici o discutie despre salvarea vietii condamnatilor, se presupune in aceasta discutie ca cei condamnati vor fi si executati. Hai sa jucam conform regulilor stabilite de initiatorul topicului. In ceea ce ma priveste, consider ca nu m-am abatut de la regula jocului: daca sustin ca medicii ar fi indreptatiti sa utilizeze organele oricarui decedat pentru a salva o viata, daca alta solutie nu au, rezulta automat ca si in cazul condamnatilor la moarte am aceeasi opinie. Deci medicii ar trebui sa poata folosi organele lor, chiar si fara consimtamant, daca doar astfel pot salva o alta viata. -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 3 May 2024 - 03:36 AM |