Despre Vise, Aparitia si interpretarea viselor Optiuni

[gigip]

STUDIEREA SI INTERPRETATEA VISELOR A PREOCUPAT OMENIREA DE-A LUNGUL TIMPULUI.
S-A APELAT LA EXPLICAREA MISTICA ORI LA ABORDAREA LOR CA SUPERSTITII,MODALITATI SIMPLISTE,DETERMINATE DE INSUFICIENTA CUNOASTERE A FENOMENULUI DE PRODUCERE A VISELOR.
IN REALITATE VISELE AU O CAUZALITATE SIMPLA,FIIND PRODUSUL CREIERULUI UMAN.
CERCETARILE EFECTUATE NU AU ELUCIDAT ,INCA,PRIN CE METODE CREIERUL SORTEAZA SI INMAGAZINEAZA INFORMATIILE SUB FORMA DE MEMORIE.
DE FIECARE DATA CAND UN NEURON ESTE ATINS,EL TRANSMITE UN MESAJ LEGAT DE ACTIVITATILE CONSTIENTE-CELE ASUPRA CARORA DETINEM CONTROLUL IN STAREA DE VEGHE-CUM AR FI MERSUL,VORBIREA,SCRISUL ETC.
ALTE MESAJE PROVIN DIN PROCELE VITALE ALE ORGANISMULUI ,CUM AR FI BATAILE INIMII,RESPIRATIA ETC.
IN TIMPUL SOMNULUI,CREIERUL SE AFLA IN STAREA DE SUBCONSTIENT,EL ASIGURAND BUNA FUNCTIONARE A RESPIRATIEI SI FUNCTIONAREA ORGANELOR INTERNE.
VISELE APAR ATUNCI CAND CREIERUL SE AFLA LA LIMITA DINTRE SUBCONSTIENT SI STAREA DE VEGHE.
CONCRET,DATORITA UNOR STIMULI EXTERNI(UN ZGOMOT USOR,SENZATIA DE SETE,NEVOIA DE A URINA),MINTEA UMANA TRECE USOR DE LA STAREA DE SUBCONSTIENT ,LA STARE DE VEGHE,MOMENT IN CARE MEMORIA SA RAMANE LA UN NIVEL SCAZUT.
IN ACEST MOMENT,CONEXIUNILE INTRE NEURONI NEFIIND PE DELIN REALIZATE,SE PRODUCE FENOMENUL DE INTERFERENTA A SENZATIILOR DIN SUBCONSTIENT CU FRANTURI DIN MEMORIA AFECTIVA,AUDITIVA ORI VIZUALA INMAGAZINATE DE INDIVID,DE-A LUNGUL TIMPULUI.
DACA ITI ESTE SETE,MINTEA INCORPOREAZA ACEASTA SENZATIE SI VEI VISA CA BEI APA.
FUMATORUL INRAIT CARE A ABANDONAT ACEST OBICEI VA VISA CA FUMEAZA IAR O PERSOANA CAREIA I-A FOST AMPUTAT UN PICIOR VA VISA CA IL ARE.
IN CLIPA IN CARE TE TREZESTISI SE REALIZEAZA INTRAREA DEPLINA A MINTII UMANE IN STAREA DE VEGHE,VISUL DISPARE.

[Fantasee]

Am găsit topicul cu vise, în sfârşit.

Visez foarte mult, iar dimineaţa îmi amintesc fragmente disparate, aproape în fiecare zi.
Am multe vise recurente, vreo şase. Le tot notez din copilărie, astfel că am o evidenţă destul de bună.
Fiecare recurent se schimbă uşor de la un episod la altul, dar cel pe care îl pot modifica în mod conştient cel mai mult apare foarte rar.
Ultima dată l-am avut într-o zi de 12 iunie, acum vreo zece ani. Tot mai aştept ... că în timp am devenit foarte atentă la data asta.

Recurentul cu episoade dese este cel pe care vi-l povestesc mai jos: sunt într-un sat de munte, port catrinţă neagră cu brâu roşu, am părul foarte lung şi îl ţin împletit într-o coadă groasă, trasă în faţă peste umărul stâng.
Nu sunt încălţată, dar indiferent de câte ori m-am uitat în jos nu-mi văd picioarele şi nici nu le simt, e ca şi cum nu le-aş avea. Simt mereu miros de iarbă verde cosită proaspăt, când văd cerul este ca de amiază, uneori cu nori albi. Uneori ploua mărunt.

Au fost variaţiuni în timp, visul a fost mai scurt sau unele detalii reveneau mai frecvent. Dar în mare evoluează cam aşa:


Aflăm că năvălesc turcii iarăşi şi ies în fugă din casă către pădure. Mă opresc pe un tăpşan şi scot din sân multe pietre colorate pe care le arunc în sus pe toate de-odată.
Majoritatea cad înapoi în iarbă şi sub fiecare piatră se deschid poteci în munte. Un tânăr pe care nu îl văd niciodată, dar e mereu în spatele meu, îi îndeamnă pe săteni să alerge pe potecile deschise.
Vocea cu care strigă este mereu alta, dar modul în care percep această prezenţă este mereu acelaşi.
Sunt câteva pietre care nu cad în iarbă, ci se opresc în aer în faţa mea. Fiecare reflectă lumina foarte frumos, ca diamantele. Ştiu că pot folosi câte o piatră dintre acestea să aprind soarele unei lumi noi. Dar nu am reuşit încă nici măcar o dată până acum.
Numărul pietrelor rămase în aer este diferit, uneori sunt şase, alteori opt.
Aleg o piatră şi încep să lucrez la soarele cel nou, desenez cumva în jurul pietrei în aer multe cercuri, cu ultimele două degete de la mâna stângă împreunate. Celelalte trei sunt în formă de pistol.
Între timp sătenii trec pe lângă mine şi dispar în munte, prin potecile deschise. Niciunul dintre ei nu mă vede, dar toţi mă aud când vorbesc.
Singurul care mă vede este tânărul acela, dar el nu mă aude şi nici nu pare că înţelege semnele pe care i le făceam. Eu îl aud, dar nu-l văd. Îi spun mereu să plece şi el cu ei, dar nu trece pe lângă mine înspre munte niciodată.
Ne ajung turcii şi îmi este teamă pentru săteni. Nu ştiu unde este tânărul, dar nu îi mai simt prezenţa. Dar turcii nu îi văd pe săteni, mă văd însă pe mine.
Când se apropie, sunt mulţi şi arată toţi absolut la fel. Îmi cer pietrele, dar eu nu vreau să le dau şi probabil îi omor cumva.
Nu ştiu dacă sau cum, dar după ce scap de turci am întotdeauna mâinile însângerate când reiau lucrul cu una dintre pietre.
Lucrez tot cu mâna stângă, iar cu dreapta îmi feresc privirea de soarele de pe cer, care apune şi-mi întră în ochi. Urgenţa de a aprinde un soare nou este mereu obsesivă.


Acest vis revine, cu variaţiuni, cam de două ori în fiecare an. Prima notiţă despre el este din 1993, eram în liceu şi îi povesteam mamei episodul ţâşpe, ea mi-a dat ideea să le notez.
Nu îl pot asocia cu evenimente anume, zilele de dinainte şi de după sunt absolut normale.

[gigip]

Am găsit topicul cu vise, în sfârşit.



Acest vis revine, cu variaţiuni, cam de două ori în fiecare an. Prima notiţă despre el este din 1993, eram în liceu şi îi povesteam mamei episodul ţâşpe, ea mi-a dat ideea să le notez.
Nu îl pot asocia cu evenimente anume, zilele de dinainte şi de după sunt absolut normale.

Ma bucur ca ai intrat pe topicul meu! De vreo doi ani nu am mai innoptat la Hanul Ancutei din cauza politizarii sale excesive,a transformarii sale intr-o oficina basista,antiromaneasca,antinationala!
Daca nu citeam postarea ta,nu mai reveneam,never,la Han! Acum sa vorbim despre visul tau! Aparitia repetata a acestuia,de-a lungul a 10 ani,inseamna ca mintea si sufletul tau au fost impresionate de astfel de intamplari(de exemplu,vizionarea repetata,cu satisfactie,a unui film romanesc cu subiect istoric privind luptele romanilor cu turcii). Imaginile vazute in film au fost stocate la nivelul neuronilor tai si,de cate ori,in timpul somnului,este excitat,sensibilizat acest neuron,la fel ca un hard de calculator,determina revederea in mintea sa a imaginilor stocate anterior! Dupa o anumita varsta,visele revin,au continuitate in sensul ca,dupa ce ai visat o intamplare care te-a marcat,ajungand la acelasi neuron depozitar,retraiesti intamplarile dar si visele anterioare!