Datoria Ta Fata De Pom... Optiuni

[The Dude]

Datoria ta fata de pom..

Tu simti ca ai una ??

Daca nu, afla atunci ca noi toti ar trebui sa avem asa ceva.
Pentru mine datoria e una dubla.

In fata unui copac am avut mereu respect si m-am simtit intotdeauna umilit.

In trecut zeii au vrut sa dobor un tei splendid si urias, care dezvoltandu-se in modul cel mai natural si armonios cu putinta a ajuns sa puna in pericol casa in care locuiam. Multa vreme am incercat sa aman sentinta, limitand pagubele prin mici reparatii locale, ori ignorand amenintarile ce se preconizau. Am reglat geamurile care refuzau sa se mai deschida, am astupat crapautrile din zidarie, am reasezat tiglele de pe casa..
In ziua in care radacinele arborelui au inceput sa iasa prin gresia de la bucatariile vecinilor am crezut ca nu mai am de ales si am actionat. Crud, brutal si violent…

E un gest pe care nu am cum sa mi-l iert vreodata.
E ca si cum as fi contribuit decisiv la anularea unui prieten vechi.

Nu ca sa aduc o reparatie si nici pentru ca sa imi linistesc constinta am luat aceasta initiativa, ci din convingerea ca ea este una buna si valoroasa.

[The Dude]

Am vorbit o data mai demult despre un alt lucru minunat ce mi s-a intamplat.

Vorbeam atunci de cadouri

"Pai cel mai frumos cadou de care imi amintesc a venit de la sora mea mai mare. Pe vremea aia, ca si acum, eram un impatimit al muzici pop (muzica populara moderna).

Sora mea mi-a facut cadou albumul "The Good Earth" al grupului Manfred Mann's Earth Band din anul 1974.
Era un album slabut, poate cel mai slab al grupului....In afara piesei "Be not to hard" in doua variante nu avea mai nimic.

Avea insa o idee noua de promovare.
O data cu achizitionarea albumului orice persoana devenea automat proprietara a un "square foot" (adica un patrat de 30x30 cm) de pamant aflat in Wales. Mai exact producatorii LP-ului cumparasera cu totul un deal din acea zona si il vindeau acum "en detail" celor care achizitionau albumul. Gaselnita miza pe jocul cuvintelor ce rezonau prin amestecarea numelui grupului Earth Band cu numele albumului Good Earth.

Sigur totul era doar simbolic, administrarea terenului era imposibila.
Niciun cumparator nu ar fi putut sa spuna cu exactitate care este "parcela" ce ii revenea si nu cred ca pe atunci cuiva i-a pasat cu adevarat de asta.

Anul 1974 era insa in plina perioada Hippy, sau mai exact Flower Power , iar Manfred Mann era un exponent principal al acestei miscari. Dealul ce se vindea cu albumul nu era impadurit ci era o pasune plina cu cele mai frumoase flori de camp. Fotografia lor e pe coperta discului.
La aparitia albumului, grupul a fost insa criticat pentru conceptul de promovare. Imputarea cea mai vehiculata fiind acuza potrivit careia pentru a isi putea vinde albumul formatia a apelat defapt la comercializarea unui alt produs.

Manfred Mann a comentat scurt: "It’s stupid…Who would buy a record just to get a free square foot of land you can do nothing with ?"

In anii care au urmat zona respectiva a inceput sa fie industrializata. Un grup de firme de minerit a impanzit intreaga provincie si a incercat sa intre in posesia dealului mizand pe ambiguitatea situatiei lui cadastrale dupa principiul "ce e al tuturor este al nimanui". Altii au cultivat dealurile invecinate cu exploatari pomicole.

Fara ca cineva sa faca asta in mod anume, toti posesorii de "album" au fost alertati si s-au unit pentru a interzice ca pamantul lor sa fie atins in vreun fel. Si desi lumea uitase de mult de ei,.. au reusit.

Multa vreme dupa ce toate disputele s-au stins, dealul a ramas si azi intact, in mijlocul unei zone sistematizate, industrializate si dezvoltate, ca un triumf peste timp al unei generatii care a crezut in puterea florii.

Ma bucur mult ca prin grija surorii mele am fost si sunt si eu partas la o treaba ca asta......"