Persecutia Crestinilor Optiuni

[turbo trabant]

Pornind de aici:

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6802644...i-intrebari.htm

exista asa ceva? crestinii ar trebui sa raspunda cu aceiasi moneda?

Acest topic a fost editat de turbo trabant: 11 Jan 2010, 01:08 PM

[Minerval]

Interesant titlul topicului.. si parca striga sfidator "Crestinii sunt persecutati, vai ce nenorocire, ce deznadejde si prigonire".. Cumva se uita epoca aia deosebita, plina de aventuri care mai de care mai senzationale (spintecari, trasul pe roata, scufundari legat de un scaun, torturi monahice, arderi pe rug..), care a avut drept promotori pe cei mai sadici dintre sadici? Aa da, acum ne amintim..imi statea pe limba nu altceva.. EPOCA INTUNERICULUI sau mai plastic expus..epoca medievala. Datorita minunatelor tratatii SPA ale Bisericii (reflexoterapie alternativa cu biciul umed cu bumbi metalici la capete...), omenirea poate spune cu grimasa schimonosita ca a involuat 1.000 de ani. A se citi O MIE DE ANI. Acele grupari haotice, animiste, crescute din ramasitele alterate ale unor interpretari la interpretari ale altor interpretari (Biblia crestina actuala a fost scrisa dupa mai bine de 23 de interpretari DISTINCTE, pe o perioada de 150 de ani, la aproape 3 veacuri de la "Inaltarea Mantuitorului Iisus") au expus UMANITATEA la o lunga perioada de decadenta, perioada care mai are reflux si in zilele noastre (long live the "Habotnicks") prin tot felul de mesaje populiste, atractive omului neinstruit, usor de convins, tulburator de naiv si panicat de tot iminentul sfarsit al lumii.. dar ce stiu eu, poate ma insel, poate "crestinii" la care se face referire chiar se simt amenintati, si daca este asa chestiunea pai ar fi si cazul sa se simta atunci..amenintati. Destinul urmasilor spiritului de turma este unul predictibil. Nu vi-l spun, va las sa-l descoperiti singuri. Acum, revenind la oamenii care chiar credeau in mantuirea sufletului prin propovaduirea milei, a iubirii aproapelui, nu pot gasi decat un cuvant: Evlavie. Si din acest Cuvant se naste si sfintenia aceea mult trambitata si cautata, in special de preotii din zilele noastre. Sfant sau foarte aproape de sfintenie, in opinia mea, esti atunci cand te comporti moral in societate, cand arati compatimire si dorinta de a-ti ajuta seamanul cand acesta se afla la nevoie, atunci cand ajuti neconditionat un strain care iti apare in cale si care te roaga sa-i asculti plansul. Atunci cand nu intorci capul de la o nedreptate si macar incerci sa pui in aplicare principiile de altruism, onoare si toleranta, cand realizam ca destinul ni-l scriem zilnic in functie de alegerile pe care le facem cu totii si ca din ura se naste si mai multa ura si violenta si sursa tuturor neadevarurilor se hraneste cu aceasta ura, cand nu ne lasam dominati de ambiguitate si cercetam si mai mult conditia noastra si sensul existentei tuturor lucrurilor in acest univers aflat intr-o vesnica schimbare.. de abia dupa ce vom invata sa deschidem ochii, sa ne asumam responsabilitati, sa nu aratam cu degetul pentru neputinta noastra de a face si/sau de a intelege un lucru doar pentru ca el este prezentat altfel decat avem putere si capacitate de a descifra, atunci si doar atunci cand vom inceta sa vedem in jurul nostru mizeria, suferinta si saracia noastra, promiscuitate si ignoranta, va insemna ca ne-am dezvoltat la un alt nivel si perceptia noastra despre lume si fenomenele ei inconjuratoare se va fi modificat in raport cu dorintele noastre spre mai bine si realitatea de a atinge si pune in aplicare aceste dorinte.
Imi aduc aminte de vorbele Ilustrului Octavian Paler: "Am avut norocul sa aflu ca dragostea este unicul adevar important si absolut, intr-o viata care nu ne da decat daruri relative. Si n-am fost ipocrit. Am iubit si eu." Fabulos, magistral, simplu, UNIC.