Două Zile Singur(ă), Am voie? Optiuni

[Data'q]

Cum la o masă între prieteni se nasc cele mai intrigante întrebări, fiindcă au răspunsurile cele mai diverse, tot aşa s-a mai înfiripat una:

Dragă, am nevoie de două-trei zile singur(ă). Trebuie să rezolv ceva/să mă duc undeva/să mă întâlnesc cu cineva... Se poate?

şi aduc această întrebare şi la această masă, a hanului.
Deci în relaţia care o avem sau de nu, ne imaginăm că avem relaţia cea mult dorită, aşteptată
şi a noastră/nostru partener de viaţă se scuză într-o zi că va lipsi două, trei zile.
Unde, cum, de ce, să avem încredere şi dacă putem, să n-o întrebăm nimic. Că ne va spune el/ea apoi sau înainte, rămâne de văzut.

Aduc şi aici acest subiect, fiindcă am văzut reacţii din cele mai diverse. De la "Pleacă fără să-mi spună unde? Să nu se mai intoarcă!!" până la
"Da, să-mi zică măcar unde sau ce are de făcut în mare şi poate să plece. Am încredere totală în ea/el." Altcineva mi-a zis că "Am acceptat. Dar
apoi s-au mai adunat nişte frustări şi mai rău a fost."

Acceptaţi, vă revoltaţi, încredere, suspiciune?

---
Acum ar trebui să răspund şi eu.
Da, aş accepta. Dar să-mi lase un mijloc de comunicare, să pot da de ea. Fiindcă sunt un "purtător de grijă", cum am fost numit cândva, şi nu-mi place
să ştiu că ea ar putea fi în vreun pericol. Şi fiindcă sunt o persoană foarte curioasă, mi-ar place apoi sau înainte, să ştiu unde şi ce a avut de făcut. Nu-i
voi cere, dar ea mă (va) cunoaşte îndeajuns de mult încât să ştie că am un mic monstruleţ în mine de hrănit şi acela este curiozitatea. Nu vorbesc de cele
mai mici detalii, căci poate treaba e chiar prea personală, dar în mare. Plus că sunt adeptul relaţiei fără secrete, dacă vorbim de acea relaţie de viaţă (unicul, unica ~ soţul, soţia).