Omul Fara Punct Optiuni

[little1]

orice religie sau mistica este fondata pe o revelatie personala. abia apoi impartasita lumii. dar ce ne impiedica sa avem fiecare dintre noi aceasta revelatie personala? viata e atat de neutra, incat poti sa faci din ea ce doresti. ceea ce iti modeleaza viata este sistemul de valori la care te raportezi. iar a adera la un sistem de valori este o decizie care trebuie luata abia dupa ce intreaga ta fiinta a fost zguduita de o epifanie care sa-ti poata sustine cu argumente verbale si non-verbale intreaga viziune si conduita pe parcursul intregii vieti.

nu-i de mirare ca atata lume aposteaza, lipsita de un imbold de asemenea proportii. in trecut, demult, cand purtam piei de animale in spinare si ascultam de povetele vraciului, aceasta epifanie era sprijinita de vanarea animalului sacru, sau animalul spirit, care facea legatura intre individ si lumea cosmica, si-l povatuia pe individ in functie de ritmurile cosmice, si locul lui in lume, acolo unde se afla, ca parte a unui intreg. doar un exemplu.

astazi, ne nastem intr-un sistem de valori, sau ne alegem unul, asa cum iti cumperi o basca noua, sau o poseta. insa pe termen lung nu le putem sustine, si le mai 'scurtam' sau 'lungim', dupa preferinta. se numeste personalizare, cica. dar mie imi suna a o mixtura de confuzie, ratacire si scepticism. omul ala inca nu a gasit ceva real, tangibil, punctul-sprijin ajutat de care sa-si poata ridica lumea.

in mod normal, un astfel de 'rationament' se incheie cu o solutie, sau o propunere. n-am niciuna. dar poate aveti voi.

[Marduk]

Asta se intampla din cauza ca lumea in care traim este o lume artificiala, nu mai are la baza naturalul, logica, adevarul etc. Nu mai poti gasi un punct de sprijin in aceasta lume in care pe zi ce trece afli ca totul, inclusiv religia, a fost denaturat, transformat, doar pentru a satisface irealitatea sustinuta de creatorii realitatii induse. Omul a ajuns precum cainii lui Pavlov, saliveaza la orice noutate, din domeniul alimentar, vestimentar, tehnologic etc. dorindu-si mai mult, mai lejer, mai repede, dispus sa sacrifice totul pentru a accede la aceste bunuri. Lumea este in ccriza pentru ca s-a ajuns intr-un stadiu in care nici macar banii nu mai au valoare, desi sunt folositi pe scara larga, este mai imortant sa-ti vinzi un rinichi pentru un iPAD decat sa nu ai iPAD-ul dorit, prin care sa te faci remarcat in grupul tau de consumatori salivatori. Mersul la McDonallds, KFC sau PizzaHut este mai important decat sa-ti faci mancarea acasa pe care apoi sa o savurezi cu prietenii, iesitul in public, afisarea fetisurilor modernismului a devenit o cultura, un mod de a trai in aceasta lume artificiala, doar facand asta arati ca existi, ca esti cineva, fara asta nu reprezinti nimic iar toti te trateaza ca atare. Nimic nu mai conteaza, cultura, traditiile, arta au devenit atat de elevate incat sunt intelease doar de un cerc restrans de cunoscatori, opiniile celorlalti ne mai fiind importante, orice idee, creatie, obiect etc. care creaza banii care fac bani este mult mai interesanta decat orice simplitate menita sa ne scoata din starea asta de dependenta. Multi considera ca astfel lumea se dezvolta ca asta este normalitatea, eu cred ca lumea isi pierde adevarata valoare, eu-l, viata personala, familia, satul, traditiile au devenit banalitati pierdute in marea creatie a marketingului si supermarketului. Nu stim ce mancam ce bem, cu ce ne imbracam, cum ne imbracam, comunistii erau acuzati de uniformitate, azi cand ma uit in jur nu vad decat uniformitate. Totul este uniform si se schimba din cand in cand la comanda unora care imping in fata modelele care trebuie sa dea tonul artificial al acestei lumi, ceilalti urmand sa consume ceea ce modelul promoveaza fie ca este bun sau nu. Ne pierdem pana si simtul cel mai primar, instinctul de conservare, in fata acestor dorinte picurate incet dar sigur prin canalele mass media. Nimic nu mai conteaza, viitorul este asigurat, el este deja creat, iar tot ce apare impotriva curentului este repede ascuns, nu care cumva sa ne trezeasca din aceasta transa. Unde, cum sa mai gasim punctul de sprijin in aceasta multime de puncte care ni se baga in fata in fiecare zi?

[Papadie_62]

... undeva trebuie taiat... cercul!

[Promo Contextual]

[gypsyhart]

ceea ce iti modeleaza viata este sistemul de valori la care te raportezi. iar a adera la un sistem de valori este o decizie care trebuie luata abia dupa ce intreaga ta fiinta a fost zguduita de o epifanie care sa-ti poata sustine cu argumente verbale si non-verbale intreaga viziune si conduita pe parcursul intregii vieti.

"Sistem de valori" e o expresie nepotrivita, dupa parerea mea, pentru ca imi sugereaza ceva mecanic, mort. Filosofii si ganditorii creeaza sisteme de valori, oamenii autentici le traiesc si le dau mai departe.

in mod normal, un astfel de 'rationament' se incheie cu o solutie, sau o propunere. n-am niciuna. dar poate aveti voi.

Solutia este meditatia.

[little1]

meditatia

i'm sure i don't know what you're talking about. really.
is it:

a. the ancient art of sitting on your ass and daydreaming?

b. the art of allowing change to occur in accordance to the Will?

c.
'caci unde-ajunge nu-i hotar
nici ochi spre a cunoaste
iar vremea-ncearca in zadar
din goluri a se naste

nu e nimic si totusi e
o sete care-l soarbe
e un adanc asemene
uitarii celei oarbe'
?

d...?

[gypsyhart]

@little1
Variantele b si c sunt cel mai aproape de ce inteleg eu prin "meditatie". Sa-i multumim lui Eminescu, deci.
Pentru mine meditatia este o stare de trezire, de a fi prezent. Iar problemele noastre, atat individuale cat si colective, nu sunt decat o expresie a inconstientei, sau a pierderii (temporare) a acestei stari de prezenta. De aceea, nu vad alta solutie decat reintoarcerea la aceasta stare.