Perfecțiune, Există? Optiuni

[Data'q]

Printre firele albe ale tinereții mele a răsărit o întrebare:

Macăr într-o fărâmă a vieții noastre putem atinge perfecțiunea?

Știu, știu că suntem oameni și nu suntem perfecți, ba mai mult, aproape nimic din ce facem în fiecare zi nu pare perfect. Poate că nici nu e. Ce mă frământă pe mine e:
Să fim serioși, nici măcat la un capitol al vieții noatre nu putem fi... perfecți?

Aș alege cuvinte precum 'cel mai bun' sau 'potriviț', dar nu exprimă în totalitate ce vreau să spun.
Să simțim în ființa noastră că acel lucru, pictură, oratorie, călătorit, profesat, bătut la mașină, făcut curățenie sau săpat gropi în cimitir e lucrul care ni se potrivește, lucrul pe care îl facem perfect, ca și cum am fi făcuți pentru asta.
Dacă nu profesie, atunci o iau pe alt plan: să fi întâlnit persoana perfectă, the one and only, cu care ai șansa să îți împarți viața. În speranța ca, tot ca în filme, să nu dea vreun ozn peste ea/el într-o bună zi și apoi să te mulțumești cu ... orice altceva.
Sau să te simți perfectă ca mamă, să simți că îngrijirea propriilor copii e tot ce ai mai de preț pe lumea asta și făcând acesti lucru să nu-ți mai trebuiască altceva. Asta include și să ai cu ce să-ți crești copii, cred, sau poate nu neapărat. La fel, ca tată ...

Voi ați simțit perfecțiunea? A trecut sau încă o mai purtați, ca pe o fotografie veche în buzunarul de la inimă?

În mica mea experiență am întâlnit jobul perfect. Lucram în PhotoShop într-un mediu aproape teologic. Nu am putut continua acel servici fiindcă circumstanțele erau ca în Evul Mediu, un război continuu între angajați și patroni, plus că salariul întârzia cu aproximativ două luni.
Eu cred că perfecțiunea există și dacă căutăm bine, cu răbdare, o vom întâlni. Fiți liberi să mă contraziceți...

Dacă ați renunțat să o cautați, spuneți-mi, vă rog... de ce?