Vechi Triburi Pe Teritoriul României, Despre geţi, daci, bastarni, sarmaţi, carpi, goţi, gepi Optiuni

[Diogene]

Diogene, ai foarte mult umor. Mi-a placut faza cu stramosii nostri, slavii, a caror origine nu poate fi stabilita decat prin viitoarele probe ADN. Si cu bubulii care platesc sapaturi arheologice.

Strămoşii voştri vor fi fost slavii. Ai noştri au fost prioritar alţii. Dar şi printre strămoşii noştri au fost mulţi şi slavi şi daci şi ce vor mai fi fost.

[andra_v]

Ai noştri au fost prioritar alţii.

Extraterestri?

Acest topic a fost editat de andra_v: 20 Mar 2008, 10:05 PM

[Diogene]

Slavii aveau obiceiul să-şi ardă morţii. Mai mult, dacă murea un bărbat, era ucisă şi arsă şi soţia lui. Dacă un murea un băieţel era ucisă şi arsă şi o fetiţă, cenuşile şi oasele rămase erau depuse în aceeaşi oală de lut - urnă. Faptul avea consecinţe asupra ratei de reproducţie a populaţiei respective. Asta se întâmpla undeva între anii 700-900 exact în zona ce mai romanizată şi dacizată a vechii Dacii, la Ocna Sibiului - 10 km nord-vest de Sibiu, 45 km sud-est de Alba-Iulia.

Evident, cerceii şi alte obiecte (chiar şi datele antropologice ale scheletelor) găsite la necropola de la Ocna-Sibiului erau din aceeaşi cultură materială ca şi cele din alte situri învecinate în aceeaşi perioadă, inclusiv la Dridu (nord-est de Bucureşti). Dumitru Protase spune că cei care nu practicau incineraţia ci inhumaţia erau, în schimb, "daco-romani". Probabil că aceia erau creştini; cei care vor deveni românii erau şi ei cu siguranţă creştini. "Coincidenţa" acelor creştini comportă însă anumite discuţii.

Revenind la vechile triburi slave iată ce spunea patriarhul arheologiei româneşti, numai acum câţiva ani:
"Se vede cum meşterii olari au păstrat numeroase cunoştinţe privind tehnica confecţionării, arderii şi ornamentării vaselor, moştenite din generaţie în generaţie, fapt care se identifică cu o populaţie sedentară.
...
Inventarul care nu cuprinde arme, ci obiecte diverse (ustensile, vârfuri de săgeată, obiecte de podoabă etc.) arată şi caracterul paşnic al acestei populaţii."http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/b...cslav/carte.pdf.

O mică întrebare: investigaţia arheologică a avut loc imediat după anul 1961, fortuită de aratul cu tractorul, cine ghiceşte de ce s-a publicat doar în 2005?
Cuvinte ajutătoare luate tot din studiul academicianului: "păreri verosimile", "progresul cercetării", "optică istorică".

Acest topic a fost editat de Diogene: 20 Mar 2008, 11:52 PM

[Promo Contextual]

[daco-roman]

Strămoşii voştri vor fi fost slavii. Ai noştri au fost prioritar alţii. Dar şi printre strămoşii noştri au fost mulţi şi slavi şi daci şi ce vor mai fi fost.

Pentru cei care nu înteleg limba lui Diogene: noi, adica cei cu care se indentifica Diogene, sunt ardelenii iar ceilalti sunt regatenii.

Dar bate câmpii, cel mai mare procent de sânge slav îl au ardelenii.

Iar balivernele din mesaajul precendent sunt toate false.

Omul minte de rupe.

Acest topic a fost editat de daco-roman: 22 Mar 2008, 06:29 AM

[Diogene]

Cei care au scris după 1990 despre primul mileniu pe teritoriul României au fost Stelian Brezeanu şi Ligia Bârzu, Alexandru Madgearu, Eugen S. Teodor, Adrian Bejan şi alţii.

O atenţie deosebită merită cartea primilor doi "Originea şi continuitatea românilor" apărută în 1991 şi prezentată atunci ca literatură dezidentă, "nonconformă" cu regimul comunist, "de sertar", care nu a reuşit vreme de zece ani să prididească în lupta cu cenzura. Într-adevăr în studiul respectiv se încearcă separarea istoriei de politică, se doreşte a se da credit tuturor opiniilor, se încearcă o dezabatere "calmă". Comuniştii indicau întotdeauna vânatul şi ogarii se aruncau asupra lui în lătrături asurzitoare, într-o întrecere de "combativitate". Astfel de idei duşmane erau "proprietatea privată asupra mijloacelor de producţei " sau "imigrarea românilor". Trebui să spun că cei doi îşi schimbă doar stilul de hămăit. Ţinta pare să rămână. Astfel că lucrarea lor se desfăşoară pe după planuri - cel al lozincilor continuatiste şi cel al aserţiunilor ştiinţifice.

Ciudată este teza Ligiei Bârzu că triburile din Dacia au fost foarte receptive la romanizare şi cele din Pannonia, nu -. Într-adevăr în Pannonia autohtonii şi-au păstrat îmbrăcămintea, ornamentaţia mormintelor sub romani. Dar tot acolo (în jurul lacului Balaton, pe Drava şi pe Sava) un călător de pe vremea lui Octavian Augustus observa că se vorbea şi se scria într-o latină chiar mai curată decât la Roma - lucru care îi scapă Ligiei Bârzu. S-ar părea că "latina" pannonică era puţintel... preromană...

Pentru perioada postromană autoarea îl critică pe marele arheolog Kurt Horedt pentru anumite afirmaţii ale sale, dar pare să fie profund tulburată de teza lui principală a discontinuităţii de viaţă şi civilizaţie romană după anul 600. Ea luptă din greu cu romanizarea germanicilor, dar cu rezultate slabe, şi e greu de sperat că se va şti vreodată cât de fascinaţi de către romani erau goţii şi alţii care au trăit pe teritoriul de azi al României. Iată ce mai zice Ligia Bârzu: "[după 600, odată cu apariţia slavilor, apariţie constatată ulterior fără ca momentul să fie sesizat!] Este momentul în care tradiţiile antice dispar, când cultura se reîntoarce la forme de manifestare preistorice, cum ar fi preponderenţa ceramicii lucrate cu mâna şi decăderea tehnicii şi tradiţiilor meşteşugăreşti [sunt prezente şi funeraliile prin ardere]" (pagina 213). Ligiei Bârzu i se pare teritoriul de azi la României (mai ales partea lui nordică, aş adăuga eu) "un teritoriu privilegiat", al triburilor reîntoarse la viaţa frustă şi naturală, departe de invazii şi fiscalităţi. Sunt convins că are dreptate. Ea credea că argumentează "teza continuităţii". Fără îndoială că aceste caracteristici de "enclavă" vor fi favorizat acea continuitate a unor mici insule romanice. Chiar ar merita localizate, dacă se poate, printre triburile de atunci de pe teritoriul României. Însă întrebarea care se pune este cât a fost de importantă acea continuitate pentru originea, etnogeneza poporului român? Oare romanii mai civilizaţi din dreapta Dunării nu au sesizat existenţa lângă ei a acelui "teritoriu privilegiat", a acelei "guri de rai", a acelei adevărate şi ocrotite grădini a Maicii Domnului?

Acest topic a fost editat de Diogene: 22 Mar 2008, 12:10 PM

[daco-roman]

Oare romanii mai civilizaţi din dreapta Dunării nu au sesizat existenţa lângă ei a acelui "teritoriu privilegiat", a acelei "guri de rai", a acelei adevărate şi ocrotite grădini a Maicii Domnului?

Poporul român este rezultatul unor evolutii demografico-culturale complexe.

Sud-dunarenii au avut un aport cultural, dar din punct de vedere demografic nu au contribuit cu mult. Faptul ca puteau sa migreze la nord de Dunare nu înseamna ca au si migrat.

Ar fi migrat daca existau avantaje, dar nu existau, comparativ cu teritoriile sud-dunarene, atât cele din apropierea Dunarii cât mai ales cele mai dinspre sud.

[Marduk]

Pai tocmai ca religia crestina era incompatibila cu limba traca. Precizez ca acest crestinism carpatic era popular, dupa ureche, fara preoti. Termenii crestini au venit pe filiera populatiei latinofone sud-dunarene, grupurile de populatie elenofona erau spre sudul Balcanilor.

Asa cum mai tarziu gasim slavona ca limba bisericeasca, in acele timpuri limba care propovaduia crestinismul putea fi graca, nu vad de ce crestinismul protoroman ar fi trebui sa foloseasca traca ca limba de cult? Nu inteleg ce inseamna crestinism carpatic (dobrogean) dupa ureche, fara preoti, fara slujbe? Raspandirea crestinismului presupunea ascultarea, orala a istoriei lui Isus a evangheliilor, poti sa-mi spui ce limba se folosea cu aceasta ocazie?

Limba latina si mai apoi protoromâna era vazuta ca limba crestinismului si de aceea a fost adoptata.

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, in acea perioada in opinia mea limba greaca era cea mai uzitata intre crestini.

Dacii liberi (care, ca si populatia romanizata, a suferit un amestec semnificativ cu populatie slava în secolele 6-7 în Moldova, Muntenia, estul Ardealului) au preluat treptat, într-un proces ce a durat multe secole, secolele 4-9 d.Hr., comunitate dupa comunitate, noua limba, folosind-o multa vreme (poate si secole) în paralel cu limba daca si poate chiar si cu slava.

Slavona a fost folosita in biserici mult mai tarziu (vezi Chiril si Metodiu), in opinia mea limba greaca a fost limba folosita de primii crestini pe teritoriul danubiano-pontic.

Apoi, în secolele 9-11 limba se uniformizeaza pe întreg teritoriul tarii, lucru reflectat si în uniformizarea culturii materiale. Aceasta s-a datorat întetirii circuclatiei si contactelor între comunitati dupa integrarea celei mai mari parti a teritoriului actualei Românii în cadrul primului imperiu bulgar.
Omogenitatea lingvistica între grupuri de populatie situate la distante mari (din Banat pâna în Basarabia si din Maramures pâna în Timoc), lucru inexistent în alte zone de limba romanica din Europa, se datoreaza populatiei extrem de reduse existenta în spatiul carpato-danubian în secolele 4-8. Astfel, pentru secolele 5-7 în Valahia, Teodor da cifra de cel mult 50.000, cu tot cu migratori. În Transilvania populatia era înca si mai rarefiata.
Persistenta limbii celtice si germanice la populatiile vest-europene supuse romanizarii se datoreaza perpetuarii neîntrerupte a organizarii si aristocratiei autohtonilor, lucru permis de romani în toate provinciile cu exceptia Daciei. Orasele autohtonilor, conduse de aristocratia locala, ne-romana, se numeau civitates peregrinae, aveau un grad ridicat de autonomie. Lipsa acestora în Dacia romana, combinata cu reducerea drastica a dacilor si mai ales cu faptul ca toate asezarile dacice au fost desfiintate iar bastinasii au fost asezati în vetre noi, aflate în alte locuri, a dus la o romanizare rapida si durabila.

Dupa retragerea Aureliana dovezile arheologice sunt putine, practic d.p.d.v. arheologic nu stim ce s-a intamplat in Dacia dupa aceasta retragere cateva sute de ani. Este posibil ca in muntii lor dacii sa fi devenit incet protoromani formandu-si o limba colorata plina de cuvinte latine, slave, cumane, etc. In opinia mea toate acestea sau petrecut datorita interactiunii dintre cei care dominau si cei dominati, acelasi tip de relatie o gasim mai tarziu si intre vlahi si turci.

[Marduk]

Nu aş vrea să ne ocupăm de originea românilor fără o discuţie serioasă despre triburile băştinaşe pentru că repede vom aluneca în naţionalism, inclusiv cu varianta sa protocronistă, autohtonistă, sau vorm stârni astfel de sentimente şi idei fixe, adevărate boli psihosociale ("antiimigraţionită"). După mine majoritatea etniilor contemporane sunt rezultatul fagocitării altor triburi de către un trib victorios. Nici românii nu fac excepţie. De aceea genetic şi tribal ei sunt diferiţi, unii sunt "privilegiaţi", dar în planul spiritual, al fundamentelor psihice, al limbii suntem toţi la fel.

Daca vrem sa fim corecti ar trebui sa vorbim despre originea vlahilor si nu a romanilor. Eu consider aceste cuvintele roman, Romania inventii din epoca fanariota, pasoptista, mult mai corecta mi se pare folosirea numele de vlah, olah, moldovean, oltean, maramuresan, etc. In analele bizantine nu apar cuvinte care se refera la "romani" ci sunt clar definiti ca vlahi. Chiar si uniunea (Taratul) bulgaro-vlah, este clar definita cu acest apelativ.

Deşi cronicarii antici vorbesc de multe triburi trace, gete sau dace, considerate asemănătoare, inclusiv acea lungă înşiruire de "dave" şi "pare", am citit că de fapt "regatele dacice" ar fi fost nişte forme de organizare a dominaţiei unor triburi reduse numeric asupra unei mulţumi de triburi diferite de aceşti "tarabostes" şi "comati'. Este posibil ca puţinii dacii-daci să fi fost un fel de "arya", chiar de limbă iraniană.

Cronicarii antici incepand cu Herodot descriu clar triburile tracilor, atat cele sud dunarene cat si cele nord dunarene. Una dintre cele mai spectaculoase referiri la traci o gasim la Homer care ii descrie atat de frumos pe razboinicii traci prezenti la asediul Troiei.

Acest topic a fost editat de marduk: 22 Mar 2008, 04:16 PM

[daco-roman]

Asa cum mai tarziu gasim slavona ca limba bisericeasca, in acele timpuri limba care propovaduia crestinismul putea fi graca, nu vad de ce crestinismul protoroman ar fi trebui sa foloseasca traca ca limba de cult? Nu inteleg ce inseamna crestinism carpatic (dobrogean) dupa ureche, fara preoti, fara slujbe? Raspandirea crestinismului presupunea ascultarea, orala a istoriei lui Isus a evangheliilor, poti sa-mi spui ce limba se folosea cu aceasta ocazie?

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, in acea perioada in opinia mea limba greaca era cea mai uzitata intre crestini.

Slavona a fost folosita in biserici mult mai tarziu (vezi Chiril si Metodiu), in opinia mea limba greaca a fost limba folosita de primii crestini pe teritoriul danubiano-pontic.

Dupa retragerea Aureliana dovezile arheologice sunt putine, practic d.p.d.v. arheologic nu stim ce s-a intamplat in Dacia dupa aceasta retragere cateva sute de ani. Este posibil ca in muntii lor dacii sa fi devenit incet protoromani formandu-si o limba colorata plina de cuvinte latine, slave, cumane, etc. In opinia mea toate acestea sau petrecut datorita interactiunii dintre cei care dominau si cei dominati, acelasi tip de relatie o gasim mai tarziu si intre vlahi si turci.

În Moesia Superior si Dacia raspândirea crestinismului s-a facut în latina datorita fanatismului latinoman a lui Niceta de Remesiana.

Crestinismul carpatic e cel din Transilvania, Oltenia, Moldova, Muntenia unde nu a existat organizare bisericeasca.

În Dobrogea viata urbana si organizarea bisericeasca au dainuit pâna în secolul 7, când ultimele orase dispar iar populatia romanica este redusa la mici grupuri de refugiati.

Marturiile arheologice si numele ierarhilor dobrogeni antici sunt în limba greaca cât si în latina, limba greaca fiind limba culta (un fel de slavona a timpului) iar latina limba vorbita de populatie:

http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/istor..._arh_crest.html
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/istor...ierarhilor.html


În Dobrogea crestinismul a fost adus de soldati si alti cetateni de origine orientala, microasiatica.


Dacii nu au locuit numai în munti în perioada migratiilor, descoperirile sunt mai ales în zona de deal si de câmpie.

Acest topic a fost editat de daco-roman: 22 Mar 2008, 07:03 PM

[Diogene]

Pentru cei care nu înteleg limba lui Diogene: noi, adica cei cu care se indentifica Diogene, sunt ardelenii iar ceilalti sunt regatenii.

Dar bate câmpii, cel mai mare procent de sânge slav îl au ardelenii.

Iar balivernele din mesaajul precendent sunt toate false.

Omul minte de rupe.

Daco-romanule fă şi tu, dacă poţi, o analiză cu străbunii tăi după modelul celei de mai jos.

Străbunicii mai păstrau cu sfinţenie, generaţii după generaţii, obiceiul de-a numi copii după numele părinţilor. Aşa încât corelând numele străbunicilor cu înfăţişarea fizică transmisă genetic spre anumiţi nepoţi şi strănepoţi obţinem rezultate surprinzătoare. Iată perechile de străbunici: Toader şi Floarea, Alexandru şi Ilişca (?), Viluca şi Maria, Constantin şi Ileana. Toader şi Floarea au fost mai bruneţei, mai năsoşi, după nume vin dinspre Vest, dinspre Bihor (acolo toate femeile sunt sau "Florica" sau "Viorica"), poate şi dinspre Sava şi dinspre Drava. Alexandru şi Ilişca au fost blonzi. "Ilişca" vine de la ucraineni, Alexandru poate să provină de la săsescul "Alexander". Aici ar fi de spus că spre deosebire de cazul celor din sudul Ardealului nu se cunoaşte originea saşilor de la Bistriţa. Poate vin chiar din gepizi. De la ei am moştenit eu "formatul' mai nemţesc. Odată în Viena nu am putut scăpa de unul care mă tot numea "Hans" în sus şi "Hans" în jos. Eu nu ştiu nici o boabă nemţeşte aşa încât nu l-am putut lămuri să nu-l acuze pe Hans când îl întâlneşte că nu a vrut să vorbească cu el, că eu nu sunt acel "Hans". "Viluca" e iarăşi nume ucrainean, şi un văr de-al meu semăna leit, înainte de a se îngrăşa, cu Iushchenko al Ucrainei, înainte de a fi otrăvit. Constantin şi Ileana, iarăşi relativ bruneţi, sunt nume de veche tradiţie bizantină şi numele lor familie venea de la un sat care ar fi la limita dinspre nord a pătrunderii românilor sud-ardeleni, macedoneni.

Acest topic a fost editat de Diogene: 24 Mar 2008, 09:24 AM

[Diogene]

Slavii aveau obiceiul să-şi ardă morţii. Mai mult, dacă murea un bărbat, era ucisă şi arsă şi soţia lui. Dacă un murea un băieţel era ucisă şi arsă şi o fetiţă, cenuşile şi oasele rămase erau depuse în aceeaşi oală de lut - urnă.

Fiecare ţine în căsătorie mai multe femei. Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau toată osteneala şi arată nespusă râvnă ca să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea este laudată de bărbati şi de femei; apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea, trupul acesteia este înmormantat împreună cu cel al barbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o mare ocară.

Herodot (sec. V a. Chr.), Istorii, V,5, IIR, p. 65.
...
Nici femeile (la traci) nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult sa fie omorate deasupra cadavrelor barbatilor morti si sa fie ingropate impreuna. Deoarece un barbat are mai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dau o mare lupta in fata celor care trebuie sa hotarasca aceasta. Ea se acorda aceleia care are moravurile si conduita cea mai buna, iar cea care invinge in aceasta intrecere este in culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare si isi arata deznadejdea prin plansete foarte puternice. Iar cei care vor să le linistească aduc langă rug arme si daruri, spunand ca sunt gata sa trateze sau sa lupte cu sufletul celui mort, spre a sti daca acela permite casatoria. Daca nu se da o luptă si nici nu are loc o plată....le aşteaptă pe femei peţitorii. Fetele de măritat nu sunt date bărbatilor de catre parinti, ci in mod public, sunt cumpărate spre a fi luate in căsătorie sau vandute (cu zestre). Se face intr-un fel sau altul, după cat sunt de frumoase si de cinstite. Cele cinstite si frumoase au pret bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie.

Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pământului, II, 2; IIR, p. 289-391.

http://www.e-monsite.com/prehistoire/rubrique-1121943.html
Slavii de la Ocna-Sibiului, din secolul al VIII-IX continuau obiceiuri trace din secolul al V-lea a. Chr. şi din sec. I p. Chr.

[daco-roman]

Daco-romanule fă şi tu, dacă poţi, o analiză cu străbunii tăi după modelul celei de mai jos.

Străbunicii mai păstrau cu sfinţenie, generaţii după generaţii, obiceiul de-a numi copii după numele părinţilor. Aşa încât corelând numele străbunicilor cu înfăţişarea fizică transmisă genetic spre anumiţi nepoţi şi strănepoţi obţinem rezultate surprinzătoare. Iată perechile de străbunici: Toader şi Floarea, Alexandru şi Ilişca (?), Viluca şi Maria, Constantin şi Ileana. Toader şi Floarea au fost mai bruneţei, mai năsoşi, după nume vin dinspre Vest, dinspre Bihor (acolo toate femeile sunt sau "Florica" sau "Viorica"), poate şi dinspre Sava şi dinspre Drava. Alexandru şi Ilişca au fost blonzi. "Ilişca" vine de la ucraineni, Alexandru poate să provină de la săsescul "Alexander". Aici ar fi de spus că spre deosebire de cazul celor din sudul Ardealului nu se cunoaşte originea saşilor de la Bistriţa. Poate vin chiar din gepizi. De la ei am moştenit eu "formatul' mai nemţesc. Odată în Viena nu am putut scăpa de unul care mă tot numea "Hans" în sus şi "Hans" în jos. Eu nu ştiu nici o boabă nemţeşte aşa încât nu l-am putut lămuri să nu-l acuze pe Hans când îl întâlneşte că nu a vrut să vorbească cu el, că eu nu sunt acel "Hans". "Viluca" e iarăşi nume ucrainean, şi un văr de-al meu semăna leit, înainte de a se îngrăşa, cu Iushchenko al Ucrainei, înainte de a fi otrăvit. Constantin şi Ileana, iarăşi relativ bruneţi, sunt nume de veche tradiţie bizantină şi numele lor familie venea de la un sat care ar fi la limita dinspre nord a pătrunderii românilor sud-ardeleni, macedoneni.

Stramosii mei de care stiu nu au fost tarani.


Cei din partea tatalui erau basarabeni, de pe Prut, nu stiu cum aratau în tinerete, aveau proportiile corpului si fetei dinarice, bunicul avea niste ochi putin mongoloizi dar aplicati pe un cap dinaric, deci si ochii erau mai lungi (ca la Basescu).


Tata avea parul foarte negru dar fratii lui mai deschis. În Basarabia sunt, pe lânga blonzii cu înfatisare rusnaca, si bruneti, am cunoscut pe cineva din acelasi sat unde s-a nascut tata si avea acelasi temperament si o înfatisare apropiata.




Bunica din partea mamei avea (prin mama ei) sânge de sas si de aromân (strabunica era doar pe jumatate românca, avea nume aromân) iar bunicul nu stiu cum arata fiindca a murit înainte sa ma nasc, omorât de comunisti dupa ce facuse 16 ani de închisoare politica. Nu am nici o fotografie de a lui. Stramosii bunicii erau de prin Vrancea si/sau Prahova.

Mama era foarte bruneta, din pricina bunicului care era negricios si care era de undeva de prin Moldova, Vaslui parca, fiu de mici mosieri.

Bunica arata ca o doamna din societatea anilor 30-40, mai degraba as numi-o frantuzoaica sau englezoaica prin înfatisare decât românca.

Numele bunicilor: Grigore si Elena, Maria si Dumitru.


..............................


Întorcându-ne la ideea ta cu migratia sud-nord dunareana, asculta aceasta melodie din Teleorman:

http://www.supload.com/listen?s=3C4BYLVRXRNN

Pe lânga orchestratia si interpretarea magnifica, care creaza o atmosfera arhaica, mitica, textul contine elemente de expresie populara cu rezonante mitice: "gura vântului, poarta pamântului".

Explicatia e includerea unor elemente din descântece, care stim ca sunt de origine precrestina.

Deci daca în Teleorman, chiar lânga Dunare, avem astfel de reminescente, este limpede ca populatia care a vorbit latina si proto-româna si este stramoasa românilor nu a venita din mediul complet crestinat din sudul Dunarii.

Acest topic a fost editat de daco-roman: 25 Mar 2008, 09:33 AM

[andra_v]

1. În Moesia Superior si Dacia raspândirea crestinismului s-a facut în latina datorita fanatismului latinoman a lui Niceta de Remesiana.

2. Crestinismul carpatic e cel din Transilvania, Oltenia, Moldova, Muntenia unde nu a existat organizare bisericeasca.

3. Marturiile arheologice si numele ierarhilor dobrogeni antici sunt în limba greaca cât si în latina, limba greaca fiind limba culta (un fel de slavona a timpului) iar latina limba vorbita de populatie:

1. In primele veacuri, crestnismul era raspandit in limba vorbita de catre populatia locala. In India, in dialectele respective, in randul populatiei romanice (inclusiv din Dacia), in limba latina, printre anglo-saxoni, in engleza veche, etc. Ulterior, in timpul migratiei slavilor, prin activitatea misionara a sfintilor Chiril si Metodiu, cartile de cult au fost traduse in limba slavilor.

2. Peste tot unde s-a raspandit crestinismul a existat si organizare bisericeasca; a nu se confunda ierarhia cu tirania/clericalismul. Numerosi episcopi si preoti din aceste zone au fost martirizati in timpul migratiilor.

3. Pana la Iustinian, in Imperiul Roman de Rasarit latina este limba oficiala, folosita preponderent ca limba de cult. Ulterior a fost inlocuita cu greaca.

[Diogene]

1. In primele veacuri, crestnismul era raspandit in limba vorbita de catre populatia locala.

Obţinerea unui limbaj de cult unitar nu era chiar o chestiune simplă. Cum îi spunem, toţi la fel, lui Dumnezeu, creştinului şi păgânului, crucii, bisericii, păcatului, câşlegilor, păresimilor, sânzienelor? Trebuia să existe o autoritate, cred că Nicetas a fost o astfel de autoritate. Nu era latinoman fantatic, era un preot ce îşi iubea limba şi poporul şi voia să-i dăruiască învăţătura creştină.

[daco-roman]

1. In primele veacuri, crestnismul era raspandit in limba vorbita de catre populatia locala. In India, in dialectele respective, in randul populatiei romanice (inclusiv din Dacia), in limba latina, printre anglo-saxoni, in engleza veche, etc. Ulterior, in timpul migratiei slavilor, prin activitatea misionara a sfintilor Chiril si Metodiu, cartile de cult au fost traduse in limba slavilor.

2. Peste tot unde s-a raspandit crestinismul a existat si organizare bisericeasca; a nu se confunda ierarhia cu tirania/clericalismul. Numerosi episcopi si preoti din aceste zone au fost martirizati in timpul migratiilor.

3. Pana la Iustinian, in Imperiul Roman de Rasarit latina este limba oficiala, folosita preponderent ca limba de cult. Ulterior a fost inlocuita cu greaca.

1. În India asa o fi fost dar limba dacilor nu era folosita în scris, nu exista o civilizatie ca cea din India.

2. Nu e asa. În orice caz, nu asta s-a întâmplat în Dacia. Stim ca existau în secolul 4 grupuri de crestini care aveau legatura cu centrele ecleziastice din imperiu, donariul de la Biertan, care s-a gasit împreuna cu obiecte liturgice, dovedeste existenta unei biserici si deci a unor preoti iar în Muntenia, sub goti, avem stiri (viata Sfântului Sava Gotul) ca existau biserici, preoti în acea zona iar bisericutele rupestre din secolul 4 din muntii Buzaului, precum si asezaminte rupestre din aceeasi perioada din judetul Prahova dovedesc existenta vietii monastice cu un nivel de organizare semnificativ.

3. A fost înlocuita în timpul lui Heraclius. În timpul lui Iustinian însa, deja latina devenise o limba putin sau deloc înteleasa la curtea de la Constantinopol, unde populatia provenea în principal din zonele elenofone, desi cei mai multi împarati proveneau din spatiul latinofon balcanic.

[andra_v]

1. În India asa o fi fost dar limba dacilor nu era folosita în scris, nu exista o civilizatie ca cea din India.
2. Nu e asa. În orice caz, nu asta s-a întâmplat în Dacia. Stim ca existau în secolul 4 grupuri de crestini care aveau legatura cu centrele ecleziastice din imperiu, donariul de la Biertan, care s-a gasit împreuna cu obiecte liturgice, dovedeste existenta unei biserici si deci a unor preoti iar în Muntenia, sub goti, avem stiri (viata Sfântului Sava Gotul) ca existau biserici, preoti în acea zona iar bisericutele rupestre din secolul 4 din muntii Buzaului, precum si asezaminte rupestre din aceeasi perioada din judetul Prahova dovedesc existenta vietii monastice cu un nivel de organizare semnificativ.

1. Nici civilizatia anglo-saxona nu era nici pe departe de anvergura celei indiene.
2. Pai nu te-am contrazis: am afirmat ca exista ierarhie si monahism organizat in Dacia sec. 4, dovada stand preotii/episcopii martirizati de catre migratori (ex. Sf. Sava gotul; era daco-roman, nu got).

Acest topic a fost editat de andra_v: 26 Mar 2008, 10:28 PM

[gio19ro]

Cine va citi lucrarile lui Sorin Paliga se va lamuri. Populatia numita impropriu geto-daca a fost raspandita pe un areal mai mare insa, cu timpul, a fost slavizata. Azi Nu se poate vorbi de puritate rasiala sau nationala din punct de vedere sangvin, nicaieri in Europa. Cel mult se poate vorbi de o mostenire culturala. Din punct de vedere genetic, populatile s-au amestec f mult insa mostenirea culturala a supravietuit ori s-a impus in diversele locuri si regiuni din Europa.

[Diogene]

Cine va citi lucrarile lui Sorin Paliga se va lamuri. Populatia numita impropriu geto-daca a fost raspandita pe un areal mai mare insa, cu timpul, a fost slavizata. Azi Nu se poate vorbi de puritate rasiala sau nationala din punct de vedere sangvin, nicaieri in Europa. Cel mult se poate vorbi de o mostenire culturala. Din punct de vedere genetic, populatile s-au amestec f mult insa mostenirea culturala a supravietuit ori s-a impus in diversele locuri si regiuni din Europa.

Eum citit din Sorin Paliga. Cred că mă degrabi tipul vrea ca geto-dacii să fi fost slavizaţi de alţii şi să nu fi fost chiar ei proto-slavi, decât demonstrează asta. Eu nu cred că cel mai numeros grup lingvistic european, cel al slavilor, a "izvorât" dintr-o arie restrânsă a mlaştinilor Pripetului, mai la nord fiind strămoşii finlandezilor, ungurilor şi ai estonienilor ca şi cei ai lituanienilor, poate şi germanici.

Acest topic a fost editat de Diogene: 16 May 2008, 10:30 AM

[The Dude]

Cine va citi lucrarile lui Sorin Paliga se va lamuri.

....sau va cadea prada unei confuzii inca si mai mari. Personajul, pana nu demult contestat doar de dreptul comun, a ajuns sa fie tratat cu aceiasi masura si de lumea academica, multe din lucrarile sale fiind atacate chiar in esenta lor. Un lucru il pot spune totusi in favoarea lui: Paliga ramane constant in felul in care abordeaza adevarul, fie el istoric sau juridic

[Marduk]

Populatia numita impropriu geto-daca a fost raspandita pe un areal mai mare insa, cu timpul, a fost slavizata. Azi Nu se poate vorbi de puritate rasiala sau nationala din punct de vedere sangvin, nicaieri in Europa. Cel mult se poate vorbi de o mostenire culturala. Din punct de vedere genetic, populatile s-au amestec f mult insa mostenirea culturala a supravietuit ori s-a impus in diversele locuri si regiuni din Europa.

De ce ar fi numita impropriu geto-daca si ce inseamna a fost slavizata? Daca finlandezii, ungurii, nemtii si in general nordicii nu sunt puri d.p.d.v rasial atunci ce sa mai spunem de altii, respectiv rusii, bulgarii etc. Eu cred ca in fiecare regiune a Europei sunt "insule" unde au supravietuit populatii care au reusit sa-si pastreze zestrea genetica.