La adresa http://egg.mnir.ro/pdf/nitra_2004.pdf se găseşte în limba engleză o scurtă monografie despre cultura arheologică Ipoteşti-Cândeşti (autor Eugen. S. Teodor). Aceasta acoperă teritoriul dintre Carpaţi şi Dunăre, din Oltenia până în sudul Moldovei, în perioada dintre Imperul Hun şi Imperiul Bulgar. Se spune că pare a fi periferia sudică, eterogenă, a culturii slave timpurii Praga-Korchak-Zhitomir. Dincolo de moştenirile dace, romane, de influenţele romane din sud, există multe elemente în comun cu acea cultură, o puternică discontinuitate faţă de culturile precedente, caracterizată îndeosebi prin omniprezenţa cuptoarele şi a surselor de încălzire, destul de rare în trecut. Pare să fie teritoriul triburilor ante, mixaje cu pregnant caracter slav. În paralel cu Anţia în aceeaşi perioadă în Ardeal şi în estul Ungariei, înclusiv în nordul Serbiei au trăit gepizii germanici. Nu îmi e clar dacă Oltenia ţinea de Anţia sau de Gepidia.

Lasa-ne vere cu texte în limbi straine.

Ti-e frica de doctoratul lui Teodor:

http://www.mnir.ro/publicat/TTW/index_est.html


Vrei cultura Ipotesti? Ia aici:

http://rapidshare.com/files/97042933/brate...ceanca.rar.html

Arheologia românească nu se ridică la nivelul de dezvoltare al investigaţiei arheologice şi al interpretării arheologice care este reclamat uneori. Se fac interpretări fanteziste, abuzive şi tendenţioase.

Se profită de precaritatea surselor pentru a se inventa istorie, uneori prin analogii nejustificate. Aşa este aşa-numita populaţie daco-romană care ar fi trăit în anumite culturi materiale care amintesc de culturile atribuite dacilor sau romanilor. Aşa este aşa-numitul proces de romanizare a dacilor. A existat un proces de romanizare, de difuzie a elementelor cultural-politice şi materiale în întreaga Europă. Hunul Atila şi bulgarul Kubrat au putut fi mari conducători bulgari tocmai pentru că au făcut şcoala vieţii la Roma, respectiv la Contantinopol. Creştinarea polonilor sau a ruşilor în secolul al X-lea pot fi privite ca "romanizări" (bizantinizare în ultimul caz). Însă a vorbi de romanizarea şi creştinarea dacilor ca un proces de formare a poporului român, prin intermediul unei enclave de daci deja romanizaţi, peste centura slavă, este evident fantezist. Se inventează istorie pronind de la arheologie, când de fapt există o istorie de comparat cu arheologia, cu rezutate mai mult mai puţin surprinzătoare. Arheologia poate să confime sau nu istoria, dar niciodată nu o poate crea. De-altfel şi în cazul continuităţii daco-romane mitul nu este creat, totuşi de arheologi. Lor le revine, totuşi, ingrata sarcină să-l confirme cu orice preţ.

Interpretările abuzive pornesc de la ignorarea unor importante aspecte găsite pe teren. Aşa este de exemplu onminprezenţa surselor de încălzire în cultura arheologică Ipoteşti-Cândeşti. Sunt şi alte multe cazuri. Se spune că atunci când C. Daicoviciu găsea un mormânt de "migrator' (gepid) punea să fie acoperit la loc. De aceea necropelele gepide din Ardeal par să se înmulţească numai în ultimul timp. Sunt situri celte, în Ardeal, în apropierea locurilor pe unde eu "fiind băiet păduri cutreieram", abandonate pur şi simplu. Până nu se acordă atenţie ştiinţifică egală oricăror vestigii din o anumită perioadă, este sortită eşecului încercarea de-a estima proporţiile dintre anumite populaţii, ponderea unei eventuale populaţii care ar fi putut fi latinofone.

A face interpretări tendenţioase înseamnă a trece sub tăcere anumite variante de intepretare, deşi nu avem date pentru a nu opri la o variantă sau alta şi ar trebui expuse principalele posibilităţi.

Mai, da' trebuie ca cunosti foarte bine arheologia româneasca, mai bine decât arheologii români themselves, daca poti face astfel de analize.





Lucrurile sunt simple, termenul daco-roman e folosit pentru populatiilecare au cultura materiala de traditie dacica si romana si care vorbeau latina. De unde stim ca vorbeau latina? O astfel de limba era semnul unei constiinte etnice superioare, cei care o vorbeau se identificau cu romanii, cu civilizatia, nu cu barbarii, iar cultura lor materiala reflecta aceasta constiinta.






Comunitatile da daci si daco-romani erau într-o continua miscare, o asezare era folosita cel mult câteva decenii si apoi se cauta loc nou, deoarece era teren destul. Aceasta miscare a dus la raspândirea limbii latine, identificata cu virgula crestinismul. Stim ca virgula cultura materiala este, în toate zonele teritoriului românesc de mai târziu, crestina, exceptând cultura migratorilor slavi, turanici.



Aiurea. Arheologia e singura sursa pentru preistorie si de asemeni pentru alte perioade obscure, inclusiv pentru mileniul migratiilor.





Asta e semnul unei populatii sedentare. Vetrele respective sunt de traditie romana, slavii si ceilalti migratori aveau alt tip de vetre.





Ca sa-l protejeze.





Si de ce sa se acorde importanta egala? Ca vrei tu? Nu sunt fonduri si oameni, se acorda importanta la ce e considerat prioritar.





Stiam sensul cuvântului tendentios.

Nu trebuie. Vorba lui Grigore Moisil, nu trebuie să ştii face ouă ca să îţi poţi da seama când un ou este stricat sau nu. E drept că avicultorii ştiu mai bine, ceea ce nu îi împiedică să ne livreze câteodată ouă stricate.



Evident. Dar asta nu înseamnă că putem abera "lingvistic" privind la oase şi cioburi. Putem să ne mirăm riguros de ce unde sunt necropole nu sunt aşezări, unde sunt aşezări nu sunt tezaure şi cam atât. Între arheologie, care inventariază, sistematizează şi intepretează vestigii păstrate în contemporaneitat şi istorie este un teren inaccesibil de care ar trebui să fim conştienţi. Aşa cum este de pildă între psihologie şi fiziologia nervoasă. Nu ştim cum se produce biologic gândirea, tot aşa nu ştim, bazându-ne exclusiv pe muţenia vestigiilor, ce spirit s-a suprapus cândva peste vestigiile noastre. Bănumim ceva. Eu cer să se prezinte toate bănuielile, să nu se ascundă vestigii şi să nu se exagereze cu bănuielile. Şi mai ales să nu se prezinte nişte bănuieli ca nişte certitudini cvasireligioase privind strămoşii noştri. Poate cer prea mult.

Arheologia ester o stiinta minutioasa si scopul ei este tocmai identificarea originii culturii populatiilor cercetate.

E sigur ca populatiile care au lasat aceste vestigii vorbeau o limba, aveau o identitate culturala si a crede ca e normal sa bâjbâi la nesfârsit si sa nu faci nici o supozitie e o idee fixa.

Presupunând ca nici o migratie de romanici de la sud spre nordul Dunarii nu a avut loc, ce limbi ai vrea sa se vorbeasca pe teritoriul actualei Românii?

Nu ce am vrea, limba care s-ar vorbi pe teritoriul Romaniei, in acest caz, ar fi cu siguranta limba traca sau o limba cu radacini si accente persane. Din pacate mai trebuie sa adaugam in lipsa migratiei romanice din sudul Dunarii si invaziile altor popoare, in acest caz nu stiu ce limba s-ar vorbi.

Eu mă leg de metodă, nu de scopuri. Noi avem poate cele mai interesante inventare arheologice din Europa, dezvăluite sau nu. Ar trebui, dacă am avea critici ale arheologiei şi arheologii critice să avem o pletoră de curente. Nu avem. Mai mult, în arheologie pare să fie locul în care s-a cuibărit gândirea contemplativă care inventează un "râu autohton" care vine din vremuri imemoriabile până la "noi". Toţi ceilalţi sunt arătaţi cum au fost, cu bune şi cu rele, mişcându-se uneori mii de kilometri, numai presupuşii strămoşi ai noştri, daci sau protodaci, apar a fi legaţi cu lanţuri de stânci, vrednici de torente de admiraţie. Evident că despre ceilalţi se spune numai adevărul, atâta căt se cunoaşte, iar despre "ai noştri" se minte copios.

Pot spune asta în primul rând datorită faptului că nu se cunoaşte originea tribală a celor mai mulţi dintre românii de astăzi. Este suficient să stai într-un mare magazin, unde poţi studia îndelung aspectul fizic al persoanei din faţa ta (de preferinţă de sex opus, de preferinţă adolescente pentru că ele exteriorizează cel mai bine moştenirea genetică) ca să înţelegi că e vorba de o chestiune foarte complicată. Dacă genetica va evolua, dacă cei din viitor vor fi interesaţi, se va putea afla ceva, cu condiţia ca investigaţiile să fie făcute înainte ca oamenii să se amestece prea mult încât să nu mai reprezinte fondul genetic al unui anumit teritoriu. Cred că triburile erau constituite din familii, din vechi ginţi şi aveau fonduri genetice destul de distincte. Poate nu a fost un apogeu al diversităţii genetice a oamenilor, dar a a fost un apogeu al separării în grupuri pe criterii genetice, din cauze ale modului de viaţă de atunci şi al demografiei extrem de subţiri.

1. Ce metoda propui, care sunt hibele metodelor de investigare a trecutului?!
Care sunt, punctual, criticile pe are le aduci arheologiei romanesti si europene?
Care sunt lacunele teoriei romanizarii si a continuitatii populatiei daco-romane in spatiul carpato-danubiano-pontic?

2. Se cunoaste in schimb originea tribala a germanilor, a norvegienilor, a maghiarilor, a finlandezilor, a rusilor de astazi?
Sa inteleg ca ai cunostinte in domemniul teoriei raselor? Poti sa detaliezi? Cand privesc o fata din alimentara, mi se pare ca seamana mult cu o italianca, spanioala, frantuzoaica. Mai putin cu o germanica, finlandeza, ori rusoaica. Si mai putin cu o chinezoaica, araboaica, ori creola. In afara de retorica, ce As ai in maneca in studiul fondului genetic al adolescentelor din spatiul public?

Arheologia arata ca popultia carpato-danubiano-pontica devine crestina din secolele 5-6 pe tot cuprinsul actualei Românii. E vorba de populatia majoritara si care are o cultura materiala de traditie dacica si romana.

Se pune întrebarea: putea exista un crestinism în limba traca?





Sunt curente dar nu stii tu.





Tu ai reverii, nu exista asa ceva. Dupa câte carti fotocopiate ti-am dat ar fi trebuit sa vezi ca sunt prezentate evolutiile cultural-demografice, ca se afirma permanenta miscare a populatiei de diverse limbi, majoritarii daco-romani ca si cei veniti din alte orizonturi.

Dar tu visezi populatia romanica de pe teritoriul balcanic adunându-se si luând-o la sanatoasa spre nord în masa organizata iar la destinatie dispersându-se care încotro si uitând de unde au venit.




Cu ocazia asta mai aflu ce obiceiuri si manii sexuale ai. De unde ai tras concluzia ca adolescentele exteriorizeaza mostenirea genetica? Si cum identifici mostenirea genetica?

Ai un catalgo de caracteristici antropomorfe, nasul de forma cutare e de la slavi, curul bombat e de la germanici etc?

Care este relatia intre popor si rasa?
Care sunt trasaturile definitorii ale unui popor?

Tocmai că nu visez nimic. Remarc că ai o atracţie pentru ce s-a scris pe vremea naţional-comunismului. Atunci s-a scris fără spirit critic şi comparativ, sau cu prea puţin. Eu văd că românii de azi au un foarte pronunţat sprit critic şi autocritic aşa încât pot spune că acei arheologi care se străduiau să nu iasă din linia partidului comunist, cu stilul lor dulceag-greţos, idilic şi sămănătorist reprezintă nişte curente de la periferia culturii române contemporane. Aş putea spune că dacă privesc cultura română contemporană puţin mai de departe, aşa din nişte raiduri prin librării şi pe Internet, prin prisma difuziei în mase, arheologia străluceşte prin lipsă şi istoria prin dacistică unilaterală şi infantilă. Nu am fost prin multe librării în străinătate, dar peste tot am găsit albume arheologice de toată frumuseţea.



Nu e cazul să îţi arăţi bădărănia şi ignoranţa în materie de biologie. Dacă vrei să discuţi cu mine pe acest subiect pune mâna pe nişte cărţi de biologie şi de genetică. Ideea aia este un loc comun. Şi nu ziceam decât că nişte aiuriţi tot aberează prin cărţi despre poporul român. Înainte de face studii aprofundate (uneori stupide), poporul român nu este altul decât acela care poate fi văzut peste tot prin România. Călătoreşte şi priveşte. Recunosc că nu mă temeam de fete când aveam 20 de ani. Cum am umblat prin toată ţara am cunoscut fete din diferite colţuri de ţară şi am putut chiar să îmi dau seama, şi pe această cale, de deosebiri şi asemănări. Adică mă consider un om normal. Cu cei cărora nu le place să cunoască oameni nu am ce discuta despre triburi şi popoare.

Exact asta spunea şi Joseph Deniker şi cred că o observă oricine călătoreşte prin Europa (http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Deniker):

Dacă privim triburile ca principalele grupuri genetice ar rezulta că sud-francezii şi românii, ca şi alţii, au făcut parte cândva din aceleaşi triburi înrudite.

Din punct de vedere biologic nu exista rase umane, asa cum exista la speciile de animale.

Totusi, exista trasaturi comune pentru grupuri largi de populatie, de pilda parul blond la europenii nordici sau ochii cu deschidere îngusta la unii asiatici.


Poporul e un concept modern, la popoulatiile antice neamul era vazut ca o unitate a carei identitate era data de limba comuna si în cele mai multe cazuri de organizare politica.

Nu conta la antici aspectul fizic în definirea unei etnii, asa cum conteaza azi.





Ai doua idei fixe: ca tot ce s-a facut pe timpul comunismului e fals si superficial si ca azi trebuie sa aiba loc o reforma, ca sa fim în rând cu Europa.

Pe timpul comunismului existau ca si azi, sute de istorici si arheologi.

Nu existau directive ale PCR în privinta teoriilor stiintifice-istorice, comunistii erau batuti în cap dar nu atât încât sa programeze ce trebuie sa concluzioneze cercetarea istorica. Iarasi un semn al unei lipse teribile de perspicacitate din partea ta.

E drept ca manualele scolare (cele la care se pare ca ai avut acces tu) aveau un stil idilic, dar nu acelasi lucru era în lucrarile institutelor de cercetare ale Academiei, ale universitatilor etc.






Nu contest diferentele de origine ale diverselor grupuri de români ci metodele tale de cercetare pe teren si convingerea ca poti deslusi originea unor persoane din trasaturile chipurilor. E o idee mistic-superstitioasa sa crezi ca dupa sute de ani de metisari mai se poate spune de unde provine cutare individ si trasatura de pe fata sau curul lui.

Esti un contabil prafuit, batrân si frustrat, nu mai face pe expertul în fete.





Deci tu te iei dupa impresiile acelui individ cu ochelari (ca si tine), care deci nu vedea prea bine dar descoperea grupuri genetice prin lentilele ochelarilor.

"Daco-românule", dacă plăteşti bine şi promiţi să le citeşti, îţi fotografiez documentele de la congresele P.C.R. din 1960 până în 1989 să vezi şi tu care era politica în domenul istoriei.

Să luăm numai două afirmaţii ale arheologiei necritice (adică lipsite de discernământ) din "Maria Comşa - Cultura materială veche românească - Editura Academiti R.S.R. - 1978". Cică tipul de locuinţă de la Bucov - Prahova din perioada 700-1000 era cam acelaşi ca pe teritoriul întregii Dacii. S-ar putea înţelege că deja aveam o delimitare a actualei Românii. În realitate delimitarea este din 1978: atât ştia autoarea respectivă despre locuinţe, sau despre atâta era interesată. În afara vechii Dacii bordeiele puteau fi tot asemănătoare, puteau fi altfel. În altă afirmaţie "nu se exclude" în răspândirea ceramicii prelucrate cu roata după tehnologii preluate din Moesia Superior (actuala Serbie) influenţa unor refugiaţi de acolo, consemnaţi în cronici. De fapt avem o confirmare arheologică a acelor mişcări de populaţii, denumite probabil propagandistic "deportări", dar care putea fi foarte bine benevole, chiar ca urmare aunor programe religioase de strămutare în "grădina Maicii Domnului". Adică avem ultima fază a explicaţiei observaţiei de bun simţ că fata de la magazinul alimentar din colţul străzii seamănă cu o occitană de la Toulouse. Cândva nişte triburi din zona Munchen-Viena s-au despărţit din cauza Alpilor, unii au ajuns la Toulouse alţii la Belgrad şi de acolo la Bucov. Iulis Cezar le spunea "volci" atunci când avertiza că "înţeleg latineşte", dar nici cu denumirea "vlah" nu mi-i ruşine.

Poti face fotocopia macar unei singure pagini care sa arate asa ceva.






Nu exista asa ceva, descoperiri care sarate contacte cu sudul Dunarii înainte de sec. 9.




Nu stiu daca îti bati joc, am sa raspund ca si cum ai fi serios: nici macar în Franta nu exista rase si tipuri si chiar daca ar exista, nu exista motiv sa credem ca trasaturile fetei se transmit genetic. Nu exista gene ale proportiilor corpului.

Vezi tu ca Bucov nu e singurul site si nu prezinta elemente care sa arate ca indivizii ar fi venit de undeva. Un singur exemplu: rasele de animale de acolo sunt dacice, adica sunt aceleasi cu cele descoperite si în siturile dacice antice, nu sunt rase venite de aiurea, asacum sunt, de pilda, rasele de animale ale maghiarilor vechi, rase pastrate pâna azi. Si nu am înteles când au venit occitanii aia, daca au plecat în perioada crestina se pare ca au fost loviti de amnezie pe sdrum fiindca înmormântarile sunt prin incinerare. Si ciudata coincidenta, tipul de rit funerar e de traditie dacica si romana antica, asa cum nu aveau slavii si ceilalti migratori de p-aici.

Eu am plecat de la afirmatia "Presupunând ca nici o migratie de romanici de la sud spre nordul Dunarii nu a avut loc, ce limbi ai vrea sa se vorbeasca pe teritoriul actualei Românii?"
Nu vad ce legatura are crestinismul cu traca, persana, etc. In cel mai rau caz ar fi trebuit sa vorbim greceste, asta in cazul in care implicam in ecuatie patrunderea crestinismului pe teritoriile nord dunarene. Sunt de acord ca in aceasta zona exista o populatie majoritara, dar intreb, in zonele in care dacii au fost realmente liberi (nordul Moldovei, etc) de ce se vorbeste romaneste si nu daca, traca, moldoveneasca. Este ciudat sa auzi azi vorbindu-se scotiana, galeza, irlandeza, in zone cucerite de romani si apoi de englezi iar la noi sa nu auzi in nicio zona vorbindu-se daca, traca. Poate ca limba daca era foarte apropiata de latina vulgara si asa se explica de ce am asimilat asa de repede aceasta limba?

Matale n-ai auzit de protocronismul national-comunist al "Genialului cizmar" ? Continuat sub o anumita forma de unu' Napoleon Savescu din New York ?

Pai tocmai ca religia crestina era incompatibila cu limba traca. Precizez ca acest crestinism carpatic era popular, dupa ureche, fara preoti. Termenii crestini au venit pe filiera populatiei latinofone sud-dunarene, grupurile de populatie elenofona erau spre sudul Balcanilor.

Limba latina si mai apoi protoromâna era vazuta ca limba crestinismului si de aceea a fost adoptata. Dacii liberi (care, ca si populatia romanizata, a suferit un amestec semnificativ cu populatie slava în secolele 6-7 în Moldova, Muntenia, estul Ardealului) au preluat treptat, într-un proces ce a durat multe secole, secolele 4-9 d.Hr., comunitate dupa comunitate, noua limba, folosind-o multa vreme (poate si secole) în paralel cu limba daca si poate chiar si cu slava.

Apoi, în secolele 9-11 limba se uniformizeaza pe întreg teritoriul tarii, lucru reflectat si în uniformizarea culturii materiale. Aceasta s-a datorat întetirii circuclatiei si contactelor între comunitati dupa integrarea celei mai mari parti a teritoriului actualei Românii în cadrul primului imperiu bulgar.


Omogenitatea lingvistica între grupuri de populatie situate la distante mari (din Banat pâna în Basarabia si din Maramures pâna în Timoc), lucru inexistent în alte zone de limba romanica din Europa, se datoreaza populatiei extrem de reduse existenta în spatiul carpato-danubian în secolele 4-8. Astfel, pentru secolele 5-7 în Valahia, Teodor da cifra de cel mult 50.000, cu tot cu migratori. În Transilvania populatia era înca si mai rarefiata.


Persistenta limbii celtice si germanice la populatiile vest-europene supuse romanizarii se datoreaza perpetuarii neîntrerupte a organizarii si aristocratiei autohtonilor, lucru permis de romani în toate provinciile cu exceptia Daciei. Orasele autohtonilor, conduse de aristocratia locala, ne-romana, se numeau civitates peregrinae, aveau un grad ridicat de autonomie. Lipsa acestora în Dacia romana, combinata cu reducerea drastica a dacilor si mai ales cu faptul ca toate asezarile dacice au fost desfiintate iar bastinasii au fost asezati în vetre noi, aflate în alte locuri, a dus la o romanizare rapida si durabila.

Acesta este si motivul pentru care limba româna este cea mai apopiata de latina vulgara originala, întrecând toate celelalte limbi romanice: franceza, spaniola, chiar si italiana.






Ceausescu nu le avea cu protocronismul ci altii din timpul lui. Protocronismul lui Savescu este patologic, comunistii aveau alte devieri, acea exagerare de care vorbeste Diogene, dar nu în directivele PCR ci la nivelul initativelor si elucubratiilor individuale.

Nu aş vrea să ne ocupăm de originea românilor fără o discuţie serioasă despre triburile băştinaşe pentru că repede vom aluneca în naţionalism, inclusiv cu varianta sa protocronistă, autohtonistă, sau vorm stârni astfel de sentimente şi idei fixe, adevărate boli psihosociale ("antiimigraţionită"). După mine majoritatea etniilor contemporane sunt rezultatul fagocitării altor triburi de către un trib victorios. Nici românii nu fac excepţie. De aceea genetic şi tribal ei sunt diferiţi, unii sunt "privilegiaţi", dar în planul spiritual, al fundamentelor psihice, al limbii suntem toţi la fel.

Să nu uităm că 99% din istoria lor oamenii au trăit în ginţi şi triburi, un fel de "sate ambulante". Ceea ce se întâmplă în acest capăt contemporan de istorie, extrem de neînsemnat sub aspect temporal, nici nu ştiu dacă este omenesc şi dacă nu pregăteşte sfârşitul lumii.

Deşi cronicarii antici vorbesc de multe triburi trace, gete sau dace, considerate asemănătoare, inclusiv acea lungă înşiruire de "dave" şi "pare", am citit că de fapt "regatele dacice" ar fi fost nişte forme de organizare a dominaţiei unor triburi reduse numeric asupra unei mulţumi de triburi diferite de aceşti "tarabostes" şi "comati'. Este posibil ca puţinii dacii-daci să fi fost un fel de "arya", chiar de limbă iraniană.

Si tu de care esti, privilegiat sau neprivilegiat? Nu stiu de ce, dar nu cred ca te-ai gândit la a doua varianta.




Cultura materiala e prea unitara în perioada dacica clasica, sec. 2 î.Hr-1 d.Hr. ca sa presupunem existenta mai multor limbi. Iar o limba unica însemna constiinta unitatii de neam.

Interesanta ipoteza limbii iraniene, eu consider ca la vremea respectiva, cea mai mare putere in zona erau partii (persii). Acestia stapaneau tot bazinul Pontic, Marea Caspica si isi croisera drum catre Mediterana. Exista multe dovezi care reprezinta portul, costumatia dacilor si al persilor care seamana foarte mult.

Get-dacii, popor indo-european, au preluat de la stramosii lor, arienii, sistemul castelor. Toate popoarele ariene au pastrat organizarea tripartita indo-europeana: casta preotilor, cea militara si cea a agricultorilor. Dovezile arheologice infirma ipoteza unor culturi diferite, asa incat nu putem afirma ideea coexistentei mai multor limbi si neamuri in acest spatiu. Desigur, parerile sunt libere, dar nu si obligatorii...

Ei , nu mai spune ! Pai aia "altii" ii implementau politica de partid si de stat in mijlocul maselor ! În dezvoltarea sa, protocronismul a luat o valenţă puternic naţionalistă, instrumentată politic de regimul Ceauşescu, care promova un trecut idealizat al ţării, trecând peste regulile cercetării ştiinţifice şi recurgând la date şi surse îndoielnice, care puteau legitima mai uşor teoriile protocroniste

Patologic ? Pai multi dintre dacologii actuali nu se deosebesc ,in genere, de cei din "iepoca" national-comunista. Sunt destui adepti ai teoriei lui Savescu cum ca dacii au inventat limba latina ! Si ca dacii au cucerit Europa de vest, America si Japonia

Faptul ca propaganda ceausista s-a folosit de nationalism pentru a legitima regimul "de aur" nu invalideaza stiintific teoria continuitatii daco-romane pe teritoriul tarii noastre.

Haideti sa facem o departajare clara intre ideologie si stiinta. Arheologia romaneasca este mai veche decat regimul comunist. Daca aveti argumente de ordin stiintific sunt binevenite in cadrul acestui topic, spre deosebire de sofisme si instrumente retorice.

Asta s-ar chema ştiinţă independentă de constrângerile comunismului?

Se cheama logica.

În primul rând nu stii ce înseamna protocronism. E un termen inventat în anii 70 parca de Plesu si nu înseamna exacerbarea si idealizarea trecutului poporului ci ideea ca stramosii nostri ar fi la originea tuturor civilizatiilor.


Asa ceva nu avea cum sa fie instrumentat de PCR, articolul din Wikipedia e scris de un cretin. Deci Savescu e protocronist dar Paunescu nu e.

Faci o confuzie grava între dacologi si dacomani. Dacolog ar fi un specialist în istorie care e orientat spre studiul civilizatiei dacice (zic ar fi fiindca nu prea am întâlnit termenul de dacolog). Dacomanul sau mai corecft tracomanul e protocronistul, ca dacii aveau o traditie secreta coborând din neolitic, paleolitic, ma rog, ceva cu -litic, ca ea se transmite si azi prin niste initiati, tâmpenii de genul asta.




În anii 80 s-a sarbatorit "2050 de ani de la întemeirea statului centralizat dac". Aceasta manifestare prin ideea si continutul ei dezvaluie în ce consta dacomania regimului comunist. E vorba doar de exagerari în privinta importantei si complexitatii statului lui Burebista, lucruri nu foarte grave.


Arheologia româneasca a fost creata de comunisti, ce era înainte era diletantism. Desigur, daca nu veneau comunistii tot aparea, dar ei avut meritul de a-i da o dezvoltare organizata, binevenita. Înainte de comunisti arheologia avea putin sprijin din partea statului, nu exista o organizare eficienta.


Uite carti fotocopiate, o sa mai adaug:



http://rapidshare.com/files/97 042933/bratei_dulceanca.rar.html

http://rapidshare.com/files/91247837/Bratei_-cim2.rar.html

http://rapidshare.com/files/91249033/Moldo...._5-10.rar.html

http://rapidshare.com/files/95985000/Valen...arpica.rar.html

http://rapidshare.com/files/97044936/Bucov.rar.html

http://rapidshare.com/files/97044855/sopor...campie.rar.html

http://rapidshare.com/files/98816877/Sapat..._Dridu.rar.html

http://rapidshare.com/files/99585670/Encic...ei_A-C.rar.html

http://rapidshare.com/files/99523505/Encic...ei_M-Q.rar.html

Mulţumim pentru cărţi. Însă tu ai nişte lacune grave în materie de cultură generală. Emiţi nişte judecăţi şi faci nişte afirmaţii precum aceea cu protocronismul inventat de Pleşu de stă mâţa în coadă. Am impresia că nici în presa tabloidă nu găseşti un astfel de subnivel cultural precum în mesajele tale. Măcar ăia se abţin în ce priveşte chestii ce ies din orizontul lor. Arheologia sub comunişti, a fost ca şi industria. A fost ceva, însă s-au distrus destule vestigii datorită avântului construcţiei socialiste. A fost un efort uriaş cu rezultate slabe. În industrie nu s-a putut ţine pasul cu competiţia internaţională şi s-a topit totul. Totuşi arheologii de azi sunt mult mai destupaţi la minte - lucru ce văd că te deranjează foarte tare.

Sustii ca s-au distrus de catee arheologi?

Vorbesti prostii facând paralela între industrie si arheologie. Arheologia din perioada comunista a fost foarte obiectiva, la început multe vestigii din perioada migratiilor au fost atribuite slavilor, nu din pupincurism cum zic unii tembeli (stii articolul cu Dridu de pe MNIR, acum vad ca nu merge linkul: http://egg.mnir.ro/studii/Dridu/Drid_frame.htm ) ci din pricina ca exista convingerea ca migratia slavilor trebuie sa poata fi observatAzi se stie, mai ales prin Curta, ca migratia slavilor pe teritoriul României nu prea a lasat urme vizibile. Multe dintre siturile si ofrizonturile considerate slave în deceniile 50-60 au fost apoi considerate daco-romane si proto-românesti si asa sunt si azi.

Asa-zisii destupati sunt vreo 3 tembeli care pârtâie teorii despre nationalismul în arheologie dar nu abordeaza concret vreun raport arheologic fiindca nu pot spune ce e exagerat sau fals în ce a deslusit arheologia româneasca.

Diogene, nu ai venit cu nici o dovada stiintifica. Nu se poate continua o discutie dintr-o suita de lozinci, precum "lacune grave", "protocronismul lui peste", "subnivel cultural", "arheologia romaneasca este slaba", "national-comunist".
Astept cu interes linkuri, informatii consistente despre vestigiile ocultate, sau sa inchida cineva topicul!

De ce sa-l inchida, ca nu-ti place tie? Eu il consider interesant, dati-i mai departe, baieti

În niciun caz. Am citit o carte de I. I. Russu foarte faină despre diplome de veterani romani găsite pe teritoriul României. Diploma centrală în carte fusese găsită de un elev pe şantierul Combinatului de Prelucarea a Lemnului din Gherla (bănuiesc că şi acel combinat este acum un exemplar din frumoasa producţie de ruine a economiei contemporane). Elevul a dus bucăţica de fier cât palma la profesorul de istorie şi astfel mai putem discuta despre viaţa unui militar roman ilir şi a soţiei sale celte în frumoasa luncă a Someşului Mic. Deci asta era "descărcarea de sarcină arheologică": plimbatul unor elevi printre movilele de pământ cu frica în sân să nu îi vadă paznicul şantierului. Parcă ziceai că doar statul comunist a investit în arheologie...

Suntem foarte mândri de strămoşii noştri dar numai până acolo unde trebuie să le punem oasele într-o cutie cu număr de inventar pentru eventuale analize viitoare de ADN sau de alt gen. Culme neroziei este acea statuie de un milion de dolari săpată în stâncă pe malul Dunării întru amintirea lui Decebal (http://ro.wikipedia.org/wiki/Statuia_lui_Decebal). Cu banii aceia se puteau dezveli şi analiza atâtea relicve rămase efectiv de la cei vechi, nu săpate azi în stâncă cu pericolul să îi cadă nasul şi cu pericolul ca dacii să ajungă să fie consideraţi ca "cei mai drepţi şi mai viteji" dintre... strămoşii slavilor (vor fi alţii care vor studia subiectul, cu milioane primite din altă parte).

Diogene, ai foarte mult umor. Mi-a placut faza cu stramosii nostri, slavii, a caror origine nu poate fi stabilita decat prin viitoarele probe ADN. Si cu bubulii care platesc sapaturi arheologice.

Strămoşii voştri vor fi fost slavii. Ai noştri au fost prioritar alţii. Dar şi printre strămoşii noştri au fost mulţi şi slavi şi daci şi ce vor mai fi fost.

Extraterestri?

Slavii aveau obiceiul să-şi ardă morţii. Mai mult, dacă murea un bărbat, era ucisă şi arsă şi soţia lui. Dacă un murea un băieţel era ucisă şi arsă şi o fetiţă, cenuşile şi oasele rămase erau depuse în aceeaşi oală de lut - urnă. Faptul avea consecinţe asupra ratei de reproducţie a populaţiei respective. Asta se întâmpla undeva între anii 700-900 exact în zona ce mai romanizată şi dacizată a vechii Dacii, la Ocna Sibiului - 10 km nord-vest de Sibiu, 45 km sud-est de Alba-Iulia.

Evident, cerceii şi alte obiecte (chiar şi datele antropologice ale scheletelor) găsite la necropola de la Ocna-Sibiului erau din aceeaşi cultură materială ca şi cele din alte situri învecinate în aceeaşi perioadă, inclusiv la Dridu (nord-est de Bucureşti). Dumitru Protase spune că cei care nu practicau incineraţia ci inhumaţia erau, în schimb, "daco-romani". Probabil că aceia erau creştini; cei care vor deveni românii erau şi ei cu siguranţă creştini. "Coincidenţa" acelor creştini comportă însă anumite discuţii.

Revenind la vechile triburi slave iată ce spunea patriarhul arheologiei româneşti, numai acum câţiva ani:
"Se vede cum meşterii olari au păstrat numeroase cunoştinţe privind tehnica confecţionării, arderii şi ornamentării vaselor, moştenite din generaţie în generaţie, fapt care se identifică cu o populaţie sedentară.
...
Inventarul care nu cuprinde arme, ci obiecte diverse (ustensile, vârfuri de săgeată, obiecte de podoabă etc.) arată şi caracterul paşnic al acestei populaţii."http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/b...cslav/carte.pdf.

O mică întrebare: investigaţia arheologică a avut loc imediat după anul 1961, fortuită de aratul cu tractorul, cine ghiceşte de ce s-a publicat doar în 2005?
Cuvinte ajutătoare luate tot din studiul academicianului: "păreri verosimile", "progresul cercetării", "optică istorică".

Pentru cei care nu înteleg limba lui Diogene: noi, adica cei cu care se indentifica Diogene, sunt ardelenii iar ceilalti sunt regatenii.

Dar bate câmpii, cel mai mare procent de sânge slav îl au ardelenii.

Iar balivernele din mesaajul precendent sunt toate false.

Omul minte de rupe.

Cei care au scris după 1990 despre primul mileniu pe teritoriul României au fost Stelian Brezeanu şi Ligia Bârzu, Alexandru Madgearu, Eugen S. Teodor, Adrian Bejan şi alţii.

O atenţie deosebită merită cartea primilor doi "Originea şi continuitatea românilor" apărută în 1991 şi prezentată atunci ca literatură dezidentă, "nonconformă" cu regimul comunist, "de sertar", care nu a reuşit vreme de zece ani să prididească în lupta cu cenzura. Într-adevăr în studiul respectiv se încearcă separarea istoriei de politică, se doreşte a se da credit tuturor opiniilor, se încearcă o dezabatere "calmă". Comuniştii indicau întotdeauna vânatul şi ogarii se aruncau asupra lui în lătrături asurzitoare, într-o întrecere de "combativitate". Astfel de idei duşmane erau "proprietatea privată asupra mijloacelor de producţei " sau "imigrarea românilor". Trebui să spun că cei doi îşi schimbă doar stilul de hămăit. Ţinta pare să rămână. Astfel că lucrarea lor se desfăşoară pe după planuri - cel al lozincilor continuatiste şi cel al aserţiunilor ştiinţifice.

Ciudată este teza Ligiei Bârzu că triburile din Dacia au fost foarte receptive la romanizare şi cele din Pannonia, nu -. Într-adevăr în Pannonia autohtonii şi-au păstrat îmbrăcămintea, ornamentaţia mormintelor sub romani. Dar tot acolo (în jurul lacului Balaton, pe Drava şi pe Sava) un călător de pe vremea lui Octavian Augustus observa că se vorbea şi se scria într-o latină chiar mai curată decât la Roma - lucru care îi scapă Ligiei Bârzu. S-ar părea că "latina" pannonică era puţintel... preromană...

Pentru perioada postromană autoarea îl critică pe marele arheolog Kurt Horedt pentru anumite afirmaţii ale sale, dar pare să fie profund tulburată de teza lui principală a discontinuităţii de viaţă şi civilizaţie romană după anul 600. Ea luptă din greu cu romanizarea germanicilor, dar cu rezultate slabe, şi e greu de sperat că se va şti vreodată cât de fascinaţi de către romani erau goţii şi alţii care au trăit pe teritoriul de azi al României. Iată ce mai zice Ligia Bârzu: "[după 600, odată cu apariţia slavilor, apariţie constatată ulterior fără ca momentul să fie sesizat!] Este momentul în care tradiţiile antice dispar, când cultura se reîntoarce la forme de manifestare preistorice, cum ar fi preponderenţa ceramicii lucrate cu mâna şi decăderea tehnicii şi tradiţiilor meşteşugăreşti [sunt prezente şi funeraliile prin ardere]" (pagina 213). Ligiei Bârzu i se pare teritoriul de azi la României (mai ales partea lui nordică, aş adăuga eu) "un teritoriu privilegiat", al triburilor reîntoarse la viaţa frustă şi naturală, departe de invazii şi fiscalităţi. Sunt convins că are dreptate. Ea credea că argumentează "teza continuităţii". Fără îndoială că aceste caracteristici de "enclavă" vor fi favorizat acea continuitate a unor mici insule romanice. Chiar ar merita localizate, dacă se poate, printre triburile de atunci de pe teritoriul României. Însă întrebarea care se pune este cât a fost de importantă acea continuitate pentru originea, etnogeneza poporului român? Oare romanii mai civilizaţi din dreapta Dunării nu au sesizat existenţa lângă ei a acelui "teritoriu privilegiat", a acelei "guri de rai", a acelei adevărate şi ocrotite grădini a Maicii Domnului?

Poporul român este rezultatul unor evolutii demografico-culturale complexe.

Sud-dunarenii au avut un aport cultural, dar din punct de vedere demografic nu au contribuit cu mult. Faptul ca puteau sa migreze la nord de Dunare nu înseamna ca au si migrat.

Ar fi migrat daca existau avantaje, dar nu existau, comparativ cu teritoriile sud-dunarene, atât cele din apropierea Dunarii cât mai ales cele mai dinspre sud.

Asa cum mai tarziu gasim slavona ca limba bisericeasca, in acele timpuri limba care propovaduia crestinismul putea fi graca, nu vad de ce crestinismul protoroman ar fi trebui sa foloseasca traca ca limba de cult? Nu inteleg ce inseamna crestinism carpatic (dobrogean) dupa ureche, fara preoti, fara slujbe? Raspandirea crestinismului presupunea ascultarea, orala a istoriei lui Isus a evangheliilor, poti sa-mi spui ce limba se folosea cu aceasta ocazie?

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, in acea perioada in opinia mea limba greaca era cea mai uzitata intre crestini.

Slavona a fost folosita in biserici mult mai tarziu (vezi Chiril si Metodiu), in opinia mea limba greaca a fost limba folosita de primii crestini pe teritoriul danubiano-pontic.

Dupa retragerea Aureliana dovezile arheologice sunt putine, practic d.p.d.v. arheologic nu stim ce s-a intamplat in Dacia dupa aceasta retragere cateva sute de ani. Este posibil ca in muntii lor dacii sa fi devenit incet protoromani formandu-si o limba colorata plina de cuvinte latine, slave, cumane, etc. In opinia mea toate acestea sau petrecut datorita interactiunii dintre cei care dominau si cei dominati, acelasi tip de relatie o gasim mai tarziu si intre vlahi si turci.

Daca vrem sa fim corecti ar trebui sa vorbim despre originea vlahilor si nu a romanilor. Eu consider aceste cuvintele roman, Romania inventii din epoca fanariota, pasoptista, mult mai corecta mi se pare folosirea numele de vlah, olah, moldovean, oltean, maramuresan, etc. In analele bizantine nu apar cuvinte care se refera la "romani" ci sunt clar definiti ca vlahi. Chiar si uniunea (Taratul) bulgaro-vlah, este clar definita cu acest apelativ.

Cronicarii antici incepand cu Herodot descriu clar triburile tracilor, atat cele sud dunarene cat si cele nord dunarene. Una dintre cele mai spectaculoase referiri la traci o gasim la Homer care ii descrie atat de frumos pe razboinicii traci prezenti la asediul Troiei.

În Moesia Superior si Dacia raspândirea crestinismului s-a facut în latina datorita fanatismului latinoman a lui Niceta de Remesiana.

Crestinismul carpatic e cel din Transilvania, Oltenia, Moldova, Muntenia unde nu a existat organizare bisericeasca.

În Dobrogea viata urbana si organizarea bisericeasca au dainuit pâna în secolul 7, când ultimele orase dispar iar populatia romanica este redusa la mici grupuri de refugiati.

Marturiile arheologice si numele ierarhilor dobrogeni antici sunt în limba greaca cât si în latina, limba greaca fiind limba culta (un fel de slavona a timpului) iar latina limba vorbita de populatie:

http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/istor..._arh_crest.html
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/istor...ierarhilor.html


În Dobrogea crestinismul a fost adus de soldati si alti cetateni de origine orientala, microasiatica.


Dacii nu au locuit numai în munti în perioada migratiilor, descoperirile sunt mai ales în zona de deal si de câmpie.

Daco-romanule fă şi tu, dacă poţi, o analiză cu străbunii tăi după modelul celei de mai jos.

Străbunicii mai păstrau cu sfinţenie, generaţii după generaţii, obiceiul de-a numi copii după numele părinţilor. Aşa încât corelând numele străbunicilor cu înfăţişarea fizică transmisă genetic spre anumiţi nepoţi şi strănepoţi obţinem rezultate surprinzătoare. Iată perechile de străbunici: Toader şi Floarea, Alexandru şi Ilişca (?), Viluca şi Maria, Constantin şi Ileana. Toader şi Floarea au fost mai bruneţei, mai năsoşi, după nume vin dinspre Vest, dinspre Bihor (acolo toate femeile sunt sau "Florica" sau "Viorica"), poate şi dinspre Sava şi dinspre Drava. Alexandru şi Ilişca au fost blonzi. "Ilişca" vine de la ucraineni, Alexandru poate să provină de la săsescul "Alexander". Aici ar fi de spus că spre deosebire de cazul celor din sudul Ardealului nu se cunoaşte originea saşilor de la Bistriţa. Poate vin chiar din gepizi. De la ei am moştenit eu "formatul' mai nemţesc. Odată în Viena nu am putut scăpa de unul care mă tot numea "Hans" în sus şi "Hans" în jos. Eu nu ştiu nici o boabă nemţeşte aşa încât nu l-am putut lămuri să nu-l acuze pe Hans când îl întâlneşte că nu a vrut să vorbească cu el, că eu nu sunt acel "Hans". "Viluca" e iarăşi nume ucrainean, şi un văr de-al meu semăna leit, înainte de a se îngrăşa, cu Iushchenko al Ucrainei, înainte de a fi otrăvit. Constantin şi Ileana, iarăşi relativ bruneţi, sunt nume de veche tradiţie bizantină şi numele lor familie venea de la un sat care ar fi la limita dinspre nord a pătrunderii românilor sud-ardeleni, macedoneni.

Fiecare ţine în căsătorie mai multe femei. Când unul dintre ei a murit, se iscă între femeile mortului mari neînţelegeri, iar prietenii îşi dau toată osteneala şi arată nespusă râvnă ca să afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult cel decedat. Femeia socotită vrednică să primească cinstirea este laudată de bărbati şi de femei; apoi e înjunghiată de ruda ei cea mai apropiată. Şi după aceea, trupul acesteia este înmormantat împreună cu cel al barbatului ei. Celelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, căci li se aduce astfel o mare ocară.

Herodot (sec. V a. Chr.), Istorii, V,5, IIR, p. 65.
...
Nici femeile (la traci) nu au o fire slabă. Ele doresc din cale afară de mult sa fie omorate deasupra cadavrelor barbatilor morti si sa fie ingropate impreuna. Deoarece un barbat are mai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dau o mare lupta in fata celor care trebuie sa hotarasca aceasta. Ea se acorda aceleia care are moravurile si conduita cea mai buna, iar cea care invinge in aceasta intrecere este in culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare si isi arata deznadejdea prin plansete foarte puternice. Iar cei care vor să le linistească aduc langă rug arme si daruri, spunand ca sunt gata sa trateze sau sa lupte cu sufletul celui mort, spre a sti daca acela permite casatoria. Daca nu se da o luptă si nici nu are loc o plată....le aşteaptă pe femei peţitorii. Fetele de măritat nu sunt date bărbatilor de catre parinti, ci in mod public, sunt cumpărate spre a fi luate in căsătorie sau vandute (cu zestre). Se face intr-un fel sau altul, după cat sunt de frumoase si de cinstite. Cele cinstite si frumoase au pret bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie.

Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pământului, II, 2; IIR, p. 289-391.

http://www.e-monsite.com/prehistoire/rubrique-1121943.html
Slavii de la Ocna-Sibiului, din secolul al VIII-IX continuau obiceiuri trace din secolul al V-lea a. Chr. şi din sec. I p. Chr.

Stramosii mei de care stiu nu au fost tarani.


Cei din partea tatalui erau basarabeni, de pe Prut, nu stiu cum aratau în tinerete, aveau proportiile corpului si fetei dinarice, bunicul avea niste ochi putin mongoloizi dar aplicati pe un cap dinaric, deci si ochii erau mai lungi (ca la Basescu).


Tata avea parul foarte negru dar fratii lui mai deschis. În Basarabia sunt, pe lânga blonzii cu înfatisare rusnaca, si bruneti, am cunoscut pe cineva din acelasi sat unde s-a nascut tata si avea acelasi temperament si o înfatisare apropiata.




Bunica din partea mamei avea (prin mama ei) sânge de sas si de aromân (strabunica era doar pe jumatate românca, avea nume aromân) iar bunicul nu stiu cum arata fiindca a murit înainte sa ma nasc, omorât de comunisti dupa ce facuse 16 ani de închisoare politica. Nu am nici o fotografie de a lui. Stramosii bunicii erau de prin Vrancea si/sau Prahova.

Mama era foarte bruneta, din pricina bunicului care era negricios si care era de undeva de prin Moldova, Vaslui parca, fiu de mici mosieri.

Bunica arata ca o doamna din societatea anilor 30-40, mai degraba as numi-o frantuzoaica sau englezoaica prin înfatisare decât românca.

Numele bunicilor: Grigore si Elena, Maria si Dumitru.


..............................


Întorcându-ne la ideea ta cu migratia sud-nord dunareana, asculta aceasta melodie din Teleorman:

http://www.supload.com/listen?s=3C4BYLVRXRNN

Pe lânga orchestratia si interpretarea magnifica, care creaza o atmosfera arhaica, mitica, textul contine elemente de expresie populara cu rezonante mitice: "gura vântului, poarta pamântului".

Explicatia e includerea unor elemente din descântece, care stim ca sunt de origine precrestina.

Deci daca în Teleorman, chiar lânga Dunare, avem astfel de reminescente, este limpede ca populatia care a vorbit latina si proto-româna si este stramoasa românilor nu a venita din mediul complet crestinat din sudul Dunarii.

1. In primele veacuri, crestnismul era raspandit in limba vorbita de catre populatia locala. In India, in dialectele respective, in randul populatiei romanice (inclusiv din Dacia), in limba latina, printre anglo-saxoni, in engleza veche, etc. Ulterior, in timpul migratiei slavilor, prin activitatea misionara a sfintilor Chiril si Metodiu, cartile de cult au fost traduse in limba slavilor.

2. Peste tot unde s-a raspandit crestinismul a existat si organizare bisericeasca; a nu se confunda ierarhia cu tirania/clericalismul. Numerosi episcopi si preoti din aceste zone au fost martirizati in timpul migratiilor.

3. Pana la Iustinian, in Imperiul Roman de Rasarit latina este limba oficiala, folosita preponderent ca limba de cult. Ulterior a fost inlocuita cu greaca.

Obţinerea unui limbaj de cult unitar nu era chiar o chestiune simplă. Cum îi spunem, toţi la fel, lui Dumnezeu, creştinului şi păgânului, crucii, bisericii, păcatului, câşlegilor, păresimilor, sânzienelor? Trebuia să existe o autoritate, cred că Nicetas a fost o astfel de autoritate. Nu era latinoman fantatic, era un preot ce îşi iubea limba şi poporul şi voia să-i dăruiască învăţătura creştină.

1. În India asa o fi fost dar limba dacilor nu era folosita în scris, nu exista o civilizatie ca cea din India.

2. Nu e asa. În orice caz, nu asta s-a întâmplat în Dacia. Stim ca existau în secolul 4 grupuri de crestini care aveau legatura cu centrele ecleziastice din imperiu, donariul de la Biertan, care s-a gasit împreuna cu obiecte liturgice, dovedeste existenta unei biserici si deci a unor preoti iar în Muntenia, sub goti, avem stiri (viata Sfântului Sava Gotul) ca existau biserici, preoti în acea zona iar bisericutele rupestre din secolul 4 din muntii Buzaului, precum si asezaminte rupestre din aceeasi perioada din judetul Prahova dovedesc existenta vietii monastice cu un nivel de organizare semnificativ.

3. A fost înlocuita în timpul lui Heraclius. În timpul lui Iustinian însa, deja latina devenise o limba putin sau deloc înteleasa la curtea de la Constantinopol, unde populatia provenea în principal din zonele elenofone, desi cei mai multi împarati proveneau din spatiul latinofon balcanic.