Atacul La Persoană - Motive, Exemple, de la instinct la manipulare Optiuni

[IoanV]

De multe ori dialogurile de pe forum degenerează din confruntări de opinii pe diverse teme în atacuri la persoană.
Ce sunt acestea, cum apar, ce rol au şi cum pot fi depăşite? Sunt numai citeva intrebări la care aş dori să căutăm împreună răspuns. Pot fi date exemple de pe forum pt. ca intelegerea lor sa fie mai clară.
Nu am căutat o definiţie oficială a termenului, însă o trăire a lui o avem fiecare atunci vorbele unui interlocutor ne jignesc. Această problemă nu apare când discuţia se limitează la atacarea unor opinii, idei, chiar atitudini, deşi în ultimul caz, ne simţim uneori ameninţaţi. Eu consider însă că avem de-a face cu atacul la persoană atunci cînd ţinta cuvintelor este persoana în sine, privită global. De ex. dacă îi spui cuiva că e prost, nesimţit, orb (sens figurat), încuiat, etc..., îi adresezi "invitaţii" jignitoare etc..Cum apare şi ce rol are? Poate fi o reacţie instinctivă de apărare în faţa unei "ameninţări" (încălcare a unui teritoriu pe care cel "ameninţat " se simte stăpân, a unei reguli f. importante de convieţuire etc), dar poate fi şi o metodă de manipulare, folosită pentru îndepărtarea "ameninţării" până la obţinerea unui avantaj, chiar material în viaţa cotidiană sau a unei poziţii superioare într-un dialog, confruntare - in cazul discuţiilor pe forum. Iată câteva exemple:
- De multe ori nu conştientizăm lupta pentru ierarhia socială, dar îi vedem efectele. De la ironii subtile până la înţepături ori certuri serioase, aparent fără motiv întemeiat, scopul lor este de a dobândi poziţii privilegiate faţă de persoanele cu putere de decizie ori influenţă, ori în faţa unui auditoriu. Are la bază de cele mai multe ori o nevoie de justificare a sinelui prin poziţia faţă de alţii. "Sunt valoros, sunt cel mai bun, pentru că am dobărât aşa mulţi adversari sau le-am arătat tuturor cine este mai deştept." De aici nevoia de a ieşi în faţă în „luminile rampei”, cu afirmaţii nepotrivite, sub semnul: scopul scuză mijloacele.
- Unii oameni produc neplăceri mari sau chiar moartea semenilor din raţiuni considerate superioare condiţiei umane. Ataşamentul faţă de un ideal înalt - vedeţi toate justificările războaielor de cucerire - ne poate face să ”spulberăm” pe toţi cei care se opun fie din ”ignoranţă” fie din ”reavoinţă” drumului nostru spre realizarea lui. La întâlnirea unui obstacol se mobilizează toată fiinţa, tot ce găseşte rău în ea, şi găseşte şi justificare să distrugă sau să producă suferinţă. În această categorie intră sacrificiile aduse în numele religiei, dreptăţii, adevărului, ştiinţei, cunoaşterii.
- Categria cea mai de jos este a acelora care le face plăcere să jignească, să înţepe fără motiv, să îi facă pe alţii să sufere. Cauza - răutatea şi dorinţa de ”plăcere” cu orice preţ.

- Un scop foarte răspândit care stă la baza atacurilor la persoană este dorinţa de manipulare. Aceasta am întâlnit-o şi eu de aceea o să insist puţin asupra ei. Ştim cu toţii că motivele pentru care se doreşte manipilarea sunt foarte diverse, de la luarea medicamentelor neplăcute pt. copii pînă la ai face pe alţii să lucreze pentru tine. Din cartea ”Manipulatorii sunt printre noi - Isabelle Nazare-Aga” am să trec în revistă 2 metode care pot folosite pentru manipularea celorlalţi. În acest caz atacul la persoană urmăreşte culpabilizarea sau devalorizarea celorlalţi. ”Culpabilizarea este un procedeu folosit frecvent de manipulator. Făcându-l pe celălalt să-şi asume o resposabilitate care nu-i aparţine, speră să îî inducă sentimentul de vinovăţie, sentiment care prin atitudinile şi comportamentele pe care le generează crează manipulatorului un incontestabil avantaj. Utilizarea sistematică a procedeului culpabilizării are efecte deosebit de nocive asupra persoanei culpabilizate.Manipulatorul reuşeşte să-l facă pe celălalt răspunzător de greşeli imaginare.”
Devalorizarea ”celuilalt are scopul de a crea iluzia propriei superiorităţi. Pentru a reuşi manipulatorul foloseşte orice mijloace, de la critica directă la ironia cea mai subtilă, punând la îndoială drepturile, competenţa, personalitatea şi mizând pe ignoranţa celuilalt. Manipulatorul adoptă o atitudine critică faţă de ceilalţi, mai mult chiar, adesea face ca o calitate să treacă drept defect.”
Si ca să nu ne amăgim, Capitolul 13 se numeşte: Comunicarea ideală cu un manipulator - o speranţă deşartă. ”Acceptaţi faptul că nu veţi putea niciodată realiza o comunicare, dacă nu perfectă, cel puţin „normală” cu un manipulator. În celălalt există totuşi o speranţă profundă şi secretă că în cele din urmă manipulatorul va admite că trebuie să se schimbe. Această speranţă îl face să continue cu răbdare relaţia. Din nefericire, răbdarea se transformă în suferinţă...iar relaţia respectivă devine un factor de stres care nu mai poate fi tinut sub control. Nu prelungiti asteptarea in speranţa unei schimbări din partea manipulatorului. Nu există miracole, iar transformarea unei personalităţi manipulatoare este extrem de rară”

Se precizează în carte că doar aproximativ 20% dintre manipulatori sunt conştienţi de ceea ce fac. Majoritatea acţionează instinctiv, dar cu o urmărire a scopului foarte precisă, tipică. Asadar, feriti-va de manipulatrul cult, cel care utilizează cu precădere aceste metode de manipulare. Se bazează pe o autoritate(!) si speculează în special lucrurile mai puţin cunoscute. Atenţie: ”Diferenţa între un manipulator din această categorie şi o persoană într-adevăr cultivată şi inteligentă este că aceasta din urmă nu vă va pune niciodată într-o poziţie inferioară, sugerându-vă că sunteţi incult, mai puţin dotat intelectual sau ignorant.”- pg.26.

Acest topic a fost editat de IoanV: 12 Jun 2005, 02:42 PM