Fascinatia Vanatorii? Optiuni

[Carmi]

Inspirata din topicul "puscasilor" iata si un poll.
Sunteti de acord cu satisfacerea anumitor instincte umane prin uciderea unor animale?
Ce credeti ca poate provoca pasiunea pt vanatoare?Vanitatea vanatorului? nevoia de a se impune? feelingul care il are la uciderea anumalului?

[OMU'BUN]

Carmi, macar bine ca ai inteles ideea, desi cand ai initiat acest topic, nu cred ca ti-ai imaginat ce va urma. Eu imi tot bat gura de pomana, ca vad ca nu se prea schimba atitudinile pe-aici. Nu numai poza cu foca are iz de sensibilizare, ci si cea cu puiul de caprioara! Pentru unii, vanatorul poate fi lesne confundat cu lupu' cel rau. Iar de la aceasta idee preconceputa se nasc adevarate dispute, care n-au nici temei si nici valoare. Parafrazand aceasta idee cu sceneta in care Horatiu Malaiele scorneste o minciuna precum ca s-a umflat Marea Neagra, iar vapoarele au inceput sa intre prin restaurantele si cinematografele din Constanta, acum degeaba mai incerci sa convingi ca totul a fost o gogorita. Marea a ajuns deja la Bucuresti, dom'ne!
Vanatoarea e mai selectiva decat armata. Daca in armata se respecta niste ordine numai fiindca asa prevede regulamentul, vanatorul pune cel mai mare pret pe constiinta. A trisa la vanatoare inseamna a accepta sa te inseli. Aici e o competitie intre tine ca vanator si vanat. Daca va imaginati ca un vanator risca sa se faca de ras fata de colegi, fiindca a fost surprins trisand, faceti o mare greseala. Nu cred ca puteti realiza ce inseamna respectul si pretuirea colegilor de vanatoare! Da, poti trisa, dar de maine tu nu mai insemni nimic in ochii lor, si devii rusinea grupului. Cand fiecare doreste sa fie mandru de abilitatea lui, nu cred ca se gaseste vreunul sa se coboare la cacialmale!
Am spus, am participat la multe asemenea scene si cred ca am reusit sa inteleg ce simte un vanator adevarat. Cu fratele meu, a inceput de la o vreme sa vina si un alt vanator, iscusit poate pe meleagurile de unde venea, dar in zona Brasov-Sighisoara nu reusise inca sa dovedeasca mare lucru (ca sa nu spun ca de fapt nu a impuscat niciodata NIMIC!!!) Era pentru al doilea an cand eu il insoteam pe fratele la o vanatoare organizata, la care participa si Jimi, - vanatorul cu pricina - iar el inca nu fusese "botezat" . Traditia vanatoreasca este ca in momentrul in care un vanator nou in grup, reuseste sa impuste vanatul, vanatorii au un ritual special (pe care n-am sa-l divulg eu )prin care noul vanator isi primeste "botezul". Acel om mergea de mai bine de un an la vanatoare si totusi nu impuscase niciodata nimic. Acum, eu eram langa fratele pe stand, in obisnuita asteptare, flancati de Jimi in dreapta, la vreo 15m si de un avocat in stanga, cam la aceeasi distanta. La un moment dat, latratul cainilor lasau sa se inteleaga ca vanatul se apropie de noi (desi erau inca mult prea departe) Si intr-adevar, curand a aparut un mistret. (Nu stiu daca stiati, dar mistretii, in goana lor, nu-si schimba traiectoria, ci isi asuma riscuri enorm de mari.) La vreo 10 m in paralel cu standul, mistretul gonea atat de tare incat cainii fusesera lasati mult in urma! Fratele imi da un ghiont si-mi face cu ochiul! "Azi il <<botezam>> pe Jimi!" Fiindca parea imposibil ca acesta sa nu-l nimereasca, el fiind primul din stand. Poate o sa radeti, dar acela s-a nimerit a fi un mistret tare surd, fiindca au tras asupra lui vreo 5 vanatori, fara sa-i faca o zgarietura! Cand tragi la o tinta fixa, relaxat si cu destul timp la dispozitie, oricine poate sa se numeasca un bun ochitor. In conditii ca cele de mai sus, inima iti bate sa-ti sparga pieptul, timpul nu tine deloc cu tine, iar tu vrei sa fii number one, dar nus' cum faci ca ceva nu se potriveste. Asta este vanatoarea de fapt, nicidecum iepuri stand in culcus, rate pe balta, caprioare adapandu-se sau aflate in locuri special amenajate de oameni, pentru a se putea harani pe perioada iernii... Pai ce vietate se mai abate pe-acolo, daca ar vedea ce-a patit una din suratele lor? Capcanele nu au fost si nu vor fi agreate niciodata de catre vanatori. Sunt mult prea orgoliosi!

Clopotel, imi cer scuze pentru confuzie. "Delicatetea" cu care ai abordat acest subiect, m-a dus cu gandul la o visatoare gingasa, ca un "clopotel" de ghiocel. Sorry!

Hampu, te rog, nu fi atat de dur cu Sorin. Eu il cunosc mai bine. Aveti foart multe in comun. In plus cearta personala nu da bine la imagine! Si eu imi ies din fire, si-nca foarte repede. Deci am nevoie de iertare. Nimeni nu-i perfect. Uneori se intapla sa devenim antipatici si fiindca am inteles gresit atitudinea sau pasiunea cuiva si ne-am lasat prada primului instinct. Daca ai avea rabdare "sa-l citesti" pe Sorin, vei descoperi in el omul de caracter, nicidecum cel care tocmai ti-a lasat impresia de fata. Pe amandoi va rog, fiti lucizi si rabdatori si nu mai puneti atata pret pe impresii fata de persoane, ci doar pe idei! Ia sa vad care dintre voi regreta primul?