Inspirata din topicul "puscasilor" iata si un poll.
Sunteti de acord cu satisfacerea anumitor instincte umane prin uciderea unor animale?
Ce credeti ca poate provoca pasiunea pt vanatoare?Vanitatea vanatorului? nevoia de a se impune? feelingul care il are la uciderea anumalului?

Vanatoarea a avut rolul ei. Fundamental in supravietuire. La inceputuri. A avut ca atare o influenta esentiala asupra miturilor, a religiei, a modului de a fi al oamenilor.

Dar acum e un "sport". Am mai vazut pe un topic ce am sa spun acuma. Un tip, mare meseriash, mare "sportiv", ia pusca la spinare si omoara vreun animal. Care nu are nici o sansa impotriva lui. De care nu are nevoie, decat pentru a-si satisface amorul propriu.

Cam atat. Am votat ultima varianta.

Desi am avut in familie vanatori, am ales ultima optiune din poll...
Mi se pare o mare absurditate vanatoarea, avand in vedere ca Pamantul isi pierde speciile de animale intr-un ritm infiorator...
Si daca as mai putea intelege vanatoarea, in adevaratul ei sens, ceea ce face protipendada romana - stau intr-un buncar si trag ca tampitii pana omoara ceva - mi se pare macel si s-ar putea traduce printr-o lasitate dusa la extrem... Daca tu ai pusca si mistretul nu are nimic, poti macar sa-l infrunti fara sa te ascunzi dupa un zid de beton...
Fiind condusi de oameni care au asemenea pasiuni, nici nu ma mir cat de rau am ajuns...

O aiureala si o barbarie cu pretentii nobiliare. Cind era pt procurarea hranei era de inteles, la ora actuala, niste macho cu oua de bibilica in loc de cojones, cu scule de sute de dolari se sparg in figuri. In frunte cu maretul Nastase doua oua.
Cit de tari sint? Pai nu e clar? Sirbu e exemplul cel mai bun.

Rog Moderatorul de aici sa mute topicul din cadrul Naturii!!

Sunt unii oameni ce merita vanati si sigur nu bietele animale....iar daca tot aveti chef de vanat s-o faceti in conditii egale precum spunea BDL in alta parte.

Vrei iepure...fugi dupa el pana-l prinzi, vrei bizon, ia-l de coarne si tavalestete cu el pe jos, vrei urs, dai o laba sa vezi daca cade iar pe elefant sa-l tragi de trompa pana cade in genunchi!!

Cu asa vanatoare sunt de acord, iar pana cand o sa fie practicata de cineva va rog sa mutati topicul de aici...

Sorin.

Sorine,
Aproape ca mi-a fugit scaunul de sub sezatoare!
Si eu sunt impotriva vanatorii si imi folosesc toate resursele pentru a o opri...
In Alaska lupii sunt vanati din avioane, in Norvegia si Canada, puii de foca sunt omorati pentru blana, tigrii vanati pentru blana... Vad in fiecare sezon caprioare moarte in spatele unor big ass trucks... si (oh!) trofee atarnand pe pereti... Ma intreb de ce unii oameni nu se impusca din greseala in genuchi.

jasmine: numai gandul la ce se va intampla in continuare in poza respectiva mi-a facut greata. imi pare rau ca exista inca fenomenul vanatorii. a fost necesar candva pentru a putea ajuta la supravietuirea speciei umane insa in timp din necesitate s-a transformat in hobby si modalitate de profit. NU SUNT DE ACORD cu vanatoarea de dragul de a lua viata unui animal. am intrat cu inima stransa pe topicul asta, mai mult din curiozitatea de a afla parerile voastre si in speranta ca vor fi contra. din mesajele voastre tind sa cred ca toti sunteti contra si asta ma bucura.

sa fiu de acord sau nu cu vanatoarea ...
hmmmmm
menthoru spune ca nu mai este necesara in ziua de astazi
eu vin cu un amendament: nu este necesara in ziua de astazi in anumite zone . in altele, cum ar fi jungla amazoniana , antarctica , si alte zone de acest tip , inca neprimitoare si neimblanzite vanatoarea este inca destul de necesara , daca nu foarte
deasemenea, s-a creat si o nevie artificiala de avana, pentru a oferi produse luxuriante, deciprivind lucrurile din aceasta perspectiva vanatoarea este necesara chit ca aceasta necesitate este artificiala .
sunt de acord insa cu faptul ca nu este cel mai frumos gest din partea celor aflati in varful lantului trofic

Stau si citesc aceste pagini si in fata ochilor imi trece o scena din Deer Hunter...aia cu cerbul!!!

Sorin.

Valhere, nu contest ca sunt zone unde vanatul asigura traiul oamenilor, insa este singura exceptie pe care o accept, intrucat intre perpetuarea speciei umane si cea a animalelor, imi dau votul oamenilor, insa nu fara a simti remuscari. Oricum, dupa cum am subliniat in postul anterior sunt IMPOTRIVA VANATORII SPORTIVE, vanatorii de dragul trofeelor. Mi-as pune si eu trofeu in camera degetele celor care apasa cu cruzime tragaciul pustii.

Inainte oamenii vanau pentru a supravietui, nu vanau din placere si nici sa sa se laude cuiva. Lupta se dadea oarecum echitabil, in sensul ca animalului i se dadeau sanse (chiar daca nu cu intentie), ma refer la armele rudimentare si la faptul ca vanatorii urmareau animalul. Pentru indivi ca Nastase & company imi este greu sa cred ca vaneaza ca mor de foame. Numai cand ma uit la gusulitele si burdihanele lor rotofee realizez ca astia nu ar fi in stare nici sa faca 2 pasi dupa o caprioara caci s-ar impiedica in propriile burti. Ei stau cuminti in adaposturi, la o cafea si trepadusii lor le mai trimit cate un animal in bataia pustii. Va dati seama ce mari vanatori sunt ei. Aaaa.. ca se mai impusca si intre ei ... asta e de laudat ... , mai scapa si bietele animale cu viata....

Am acum in minte scena de inceput a filmului Ultimul Mohican, cand indianul ala batran impusca un cerb. Desi animalul era vanat pentru mancare si nu pentru distractie, facea un ritual pentru animal, il durea sufletul ca fusese nevoit sa faca acest gest...

Cred cu tarie ca uciderea animalelor din placere, pentru trofee sau pentru competitie este o crima si ar trebui pedepsita clar de lege.
Evident exista si cazuri de necesitate, cum ar fi epidemii, inmultirea excesiva a unor specii in detrimentul altora etc. , dar nu la aceasta ne referim noi aici...

Aveti dreptate...eu nu as putea sa ma mandresc cu o asa ucidere. MA mir insa cum de vanatul sportiv mai este inca acceptat. Dar de fapt de ce ma mir cand legile le fac tot cei cu bani si vicii de genul asta...

Pana acuma nici o parere pro....
O sa imi fie foarte greu de unul singur, dar iata ca ma incumet daca imi promiteti ca nu vor fi folosite jignirile si ca tonul discutiei va ramane unul decent.

Sunt Hampu The Great, vanator declarat, la dispozitia dvs. pentru a dezbate cazul...

Sigur cel mai comod in anii 2000 este sa condamni vanatoarea ca fiind inechitabila, cruda, fara motiv si chiar diabolica.
O astfel de pozitie , pe langa faptul ca "da bine" prin umanitarismul ei, este si comoda si sigura. Este insa si plina de ignoranta.
Sa ma explic:
Vanatul in Romania este permis numai pe fondurile de vanatoare special amenajate (largi arii de teren, administrate, ingrijite, populate cu vanat toate acestea cu fonduri platite de catre vanatori).
Cu alte cuvinte din taxa anuala pe care eu o platesc asociatiei din care fac parte (cam 160$), se asigura curatenia padurilor in care am voie sa vanez, protejarea vanatului de aici, hranirea lui pe timp de iarna, chiar asigurarea unei minime asistente medicale, si cel mai important POPULAREA cu vanat . Retineti deci, ca in cea mai mare parte a lui vanatul pe care eu il "recoltez" a fost pus acolo de mine, a fost crescut acolo cu ajutorul meu, si a fost ingrijit atat cat se poate tot din banii mei.
Privite astfel lucrurile, gestul final al vantorului care impusca un iepure nu difera cu mult de gestul gospodarului care taie o gaina din curte pentru a isi prepara cina, gest pe care nimeni nu il condamna atat de virulent.

Dati-mi voie sa va pun acum o intrebare: Voi toti cei de aici care ati infierat asa tare aceasta practica, sunteti cumva vegetarieni ???
E o intrebare retorica, ea nu asteapta un raspuns...
Dar presupunand ca printre voi s-ar afla si un vegetarian, ii comunic acestuia ca este in mare eroare fata de organismul sau, si il rog sa studieze indeaproape in cartile de specialitate dependenta sanatatii organismului nostru fata de proteina animala.

Dar nu sunteti vegetarieni, si in aceasta situatie am vesti foarte, foarte proaste pentru constinta voastra, pentru ca daca eu mi-am asumat destinul pe care zeii mi l-au harazit, si anume acela de putea trai sanatos pe seama fratilor de regn, voi vreti sa ramaneti in necunostinta acestui fapt.
Pe cata vreme eu ucid ocazional cu propria mea mana, constient de valoarea si gravitatea gestului meu, voi o faceti institutionalizat, la scara mare, cu multa precizie si cu mare eficienta.
Toate abatoarele din lume ucid cu cinism fara nici un pic de sansa pentru ele, sute , mii, sute de mii si chiar milioane de animale pentru ca stiu ca voi sunteti acolo.
Pentru ca stiu ca voi preferati sa traiti in minciuna. Pentru ca voi preferati ca murdariile pe care destinul vi le-a harazit sa fie facute de alte maini. Pentru ca voi doriti sa nu aveti nimic de a face cu asta.

Pentru voi, in numele vostru, sunt curmate in fiecare zi milioane de existente care nu au avut niciodata vreo sansa.
Chiar credeti ca toate halcile alea din macelarii, sau salamii aia atarnati de cuie, sunca de pe sendwichul de dimineata sau cel din pachetul de la servici nu au un pret in viata unui animal ???

Vanatoarea are si cateva reguli stricte si o etica de care este foarte mandra. Animalele vanate au sanse foarte mari si eu as spune dupa multi ani de vanatore, ca au chiar sanse egale in fata marii majoritati a vanatorilor.
Nu iau in calcul aici "vanatorii" de tip Adrian Nastase , care pentru mine apartin categoriei braconieri, am in vedere acei vanatori iscusiti care stiu sa gaseasca vanatul si in gaura de sarpe, si care trag la fel de bine din orice pozitie. Numarul lor este extrem de redus, nu cred ca sunt mai multi de cateva zeci in toata Romania. In fata lor vanatul nu pre are sanse, dar un astfel de vanator, va folosi o arma de calibru mai mic (16, poate 20), sau o arma cu un singur foc pentru a restabili echilibrul sanselor pe care le are vanatul

Trebuie sa plec acum...voi reveni dac doriti sa continuam dialogul.

Hampu aici discutiile sunt libere si nu exista motiv de jigniri sau alte rautati. Fiecare cu parerile lui. Noi aici discutam in principal idei. Uite eu, si poate si altii, cand am spus ca sunt impotriva vanatului nu am zis asta doar ca "da bine", ca e o pozitie comoda, ca sa arat la altii ce milostiv sunt eu. Nu are rost sa te dai mare aici, pentru ca oricum nu te stie nimeni. De aceea se presupune, ca in unele topicuri, si acesta nu face exceptie, oamenii isi spun parerile sincer.

Deci sa le luam pe rand (repet: nu pentru a te contrazice sau sa incerc sa-ti schimb ideile...nu, doar pentru placerea discutiei)

Hampule,
Omul maninca printre altele si carne. E regimul lui alimentar. Chiar tu spui ca cine e vegetarian greseste. Sa sacrifici niste animale pt a TRAI e una si a le ucide pt PLACERE e alta.
Nu sint de acord nici cu puii sau porcii taiati de craciun, dar asta e.... macar se justifica prin NECESITATE.
Teoria aia de o expui e apa de ploie, e o justificare palida. Aici se dezbate in fapt ideea uciderii cu singe rece din PLACERE a unor animale.
Sper ca nu te-am "jicnit" omule.
Iar egalitatea aia de care vorbesti.... ma faci "sa ma rid".....

Salutare prieteni, salutare tuturor....

Sorin-- "Hampule, eu nu sunt o fire asa sensibila de felul meu, dar cu mana mea nu as taia nici un pui si nici n-as trage in mistret."
Mama ce ai mai trage...Ai vazut vreodata un mistret in padure...Nu e rusine sa recunosc ca atunci cand mi s-a intamplat prima data am uitat si de arma si de tot ; aveam urgenta nevoie de un copac.
Da din cate inteleg de pe topicul cu "Arme de Foc", nu ai ezita sa tragi intr-un atacator....mai exact intr-o fiinta umana.
Himmmm...Ciudat !!!

Clopotel--"De ce ai pus tu vanatul acolo? Ca sa ai ce manca? Ca sa ai cu ce te distra? In ce ar consta mai exact distractia? Aici eu nu prea inteleg. Exclud totusi ideea ca tu vanezi pentru ca iti e foame".

Vanatoarea este un hobby ceva mai complex. Mai intii e un pretext pentru a te plimba prin padure. Apoi unul de a exersa tirul, nu neaparat pe animale. Acum trebuie sa sti ca scotocirea dupa vanat nu e o treaba usoara; ea reclama multe cunostinte temeinice legate de ritmul si obiceiurile animalelor, de cititul si interpretatul urmelor etc.
Daca vrei e ca rezolvrea unei probleme complicate de matematica. Aplici de fiecare data formula corecta, si pas cu pas, in final obtii rezultatul exact. In padure cand esti in urmarirea vanatului si sti ce inseamna o cracuta rupta, o urma prea usor imprimata, o movilita de ramatura, un excrement, sti si ce a facut si ce are de gand sa faca vanatul.
Fara sa il vezi afli locul unde l-ai putea intalni. Daca e acolo atunci inseamna ca ai obtinut rezultatul exact, si in general asta e motiv de mare bucurie.
Nu eu nu vanez de foame. Vanatoarea este un sport costisitor si nu prea mai e la indemana oricui, asa ca e greu de presupus ca ar mai vana cineva "de foame" in tara. Totusi intre vanator si gastronom exista o legatura foarte puternica.
Prepararea vanatului fiind si ea una din bucuriile traite de vanator.

Clopotel--"Tu simti placere cand ucizi un animal? Ma tem ca da..."
Nu, nu e vb. de placere.
Am mult respect fata de vanatul doborat, acelasi pe care l-as avea fata de un partener de intrecere care dupa ce si-a aparat corect sansele pierde in final partida. Din cauza acestui respect deosbit am facut eforturi financiare importante pentru a imi achizitiona arme de foc performante, de calibre precise, care sa imi poata da posibilitatea unor lovituri cu mare capacitate omoratoare, in locul celor care ar putea doar ranii.

Sorin--"Hampule...intre macelar si vanator, diferenta e doar de scula folosita, dar placerea e aceasi."
Nici pomeneala de asa ceva. Daca te intereseaza sa sti ca sangele imi provoaca o senzatie de mare dezgust.
Imi vine in minte o scena in care un camarad a trebuit sa dea lovitura de gratie unui tap ranit.
Fiind incepator, a tras din scurt (apropiere), cartusul brenneke (proiectil unic de mare putere), pe care il avea pe teava, spulberand practic capul bietului animal. Ala spectacol...am vomat trei zile..

Hampu,

Clopotel, ai reusit un post foarte frumos. Ma bucur ca el mi-a fost adresat mie si nu altcuiva.
Din pacate suntem opusi in esenta in problema asta a vanatului.
In speranta ca voi reusi sa pastrez nivelul, am sa iti raspund cum pot mai bine.

Clopotel--"De ce trebuie sa-l omori? - poti sa-mi raspunzi direct la intrebarea asta?"

Pai sunt multe de spus , dar uite am sa aleg o poveste al carei erou am fost in parte si eu, ce raspunde cel mai bine intrebarii tale.
In anul 2000, am obtinut o autorizatie de vanatoare "la selectie" la tap pe fondul "Calareti- Jud. Calarasi".
E bine sa sti ca tapul face parte din familia "Caprior " (Capreolus...ceva pe latina). El este masculul, iar sotia sa legitima este capra.
Copilul e ied sau iada dupa caz. Ei bine aici e problema, pentru ca o capra naste cel mai ades doi iezi, de cele mai multe ori de sex diferit. Chiar daca nu se intampla asa, pana la urma toate caprele de pe un fond vor naste intr-un sezon un numar aproape egal de iezi si iede, ori asta nu e bine.
Pentru simplificarea povestii sa presupunem ca intr-un an pe un fond s-au nascut sapte tapi, si sapte capre.
Pentru ca specia sa poata merge inainte, natura impune un numar de trei pana la zece capre pentru un singur tap.
Asa ca tapul cel mai puternic isi formeaza un card ( un ciopor) din cele mai aratoase capre, (in ipoteza propusa nu are ce alege) pe care le fecundeaza pe rand, alternativ, cu multa satisfactie (si neprotejat), pina cand acestea raman gestante.
In toata perioada rutului tapul castigator nu se ocupa decat de amor si de paza haremului propriu.
Toti ceilalti sase tapi din generatia lui care nu au fost in stare sa se impuna, incearca periodic sa il detroneze prin atacuri surpriza (dar si prin conspiratii, intrigi si uneltiri). Ei duc lupte aprige chiar si intre ei.
In final tapii inlaturati de mama natura de la procreere, alungati de turma, slabiti de lupta si macinati de neimplinirea rolului lor in viata, ajung victime usoare pentru animalele de prada (dusmanii cei mai frecventi: cainele hoinar, lupul, rasul, vulpea ). Statisticile arata ca in cazul ipotetic prezentat, maxim unul sau doi din tapii perdanti ajung sa depaseasca doi ani dupa atingerea varstei de maturitate sexuala.
Pentru un animal, indiferent care ar fi el, sa mori sfasiat de fiare, sau in neputinta de inanitie, sau de complicatiile infectiilor provocate de ranile rivalilor este un lucru groaznic.
Din acest motiv in fiecare sezon vanatorii participa la actiuni de selectie prin care animalele fara sanse reale, sau mai bine zis cele care au fost deja condamnate de mama natura, sunt eliminate.
Intr-o astfel de actiune consta si povestea mea.
Am identificat animalul cu probleme printr-o panda organizata la o hranitoare. E usor de deosbit. Trebuie sa aiba cornite, altfel e capra si e mare pacat sa impusti o capra (tragedie daca mai e si gestanta). Apoi are rani vizibile pe blana, sau burta anormal de supta, sau schioapata, sau se deplaseaza atipic. Utilizarea binoclului in aceasta faza se impune ca obligatorie.
E interzis sa vanezi la hranitoare, sau la adapat, asa ca m-am multumit doar sa il cunosc si apoi dupa ce a plecat sa ii invat semnul urmei, sa ii citesc semnatura.
Alegerea exemplarului nu am facut-o singur ci impreuna, si cu acordul paznicului de fond.
Au urmat trei sau patru zile in care am incercat sa ii deslusesc obiceiurile si rutele periodice de pasaj.
In a cincea zi am decis sa actionez, zeii insa nu au fost de acord. Hotarasera sa ii mai acorde un ragaz. Un vant din spate mi-a tradat pozitia si animalul m-a simtit cu cateva secunde inainte sa epolez (punerea armei in umar pentru a ochii).
In a sasea zi, desi erau foarte putine sanse ca tapul sa mai foloseasca acelasi drum dupa evenimentul din ajun, totul s-a terminat printr-un singur foc de carabina (cal243Winchester). Nu s-a chinuit si nici nu a mai apucat sa se deplaseze de la locul in care a fost lovit. A marcat lovitura printr-un salt pe loc, apoi s-a cabrat puternic, si asta a fost tot..

Tragic nu...Este tragic, nu fac misto (scuza cele cateva glume intercalate in poveste), vorba e daca nu cumva eu sau altul in locul meu nu i-a oferit bietului animal o moarte mai blanda decat ii pregatise destinul.

Din manualul vanatorului: "...........vanatorul modern este chemat, spre deosebire de cel de alta data, sa mentina cu arma echilibrul agro-silvo-cinegetic, precum si vigoarea si sanatatea vanatului. Cu alte cuvinte este chemat sa faca, din pasiune si pe cheltuiala proprie, un lucru care, altfel, ar trebui realizat prin munca salariata, de catre profesionisti special pregatiti in acest sens. Asa a devenit vanatoarea din zilele noastre un hobby util echilibrului in natura, dar si societatii din care face parte vanatorul."

Cu alte cuvinte, in loc sa lasi animalul slab si vai de mama lui prada lupilor sau mai stiu eu ce animale carnivore te-ai oferit tu sa ii bagi un glonte in cap. Hmm, omul cu arma si animalul slab... omul cu arma si animalul slab...
Hampu, draga, exista atat de multe feluri de a-ti petrece timpul liber si de a-ti testa voinicia, inteligenta si agilitatea, ma poti lumina de ce l-ai ales tocmai pe asta de "Binele Padurii"?

Jasmine....nu i-am tras in cap. Stricam trofeul. L-am lovit in ficat, cu constinta perfect impacata ca ii fac un mare bine.
Sa sti ca atunci cand trebuie sa ucizi constient nu e deloc simplu.
As avea curajul sa fac pariu cu Sorin, care se antreneaza permanent in poligon ca daca este capabil sa bage zece gloante din zece intr-o tinta de carton pusa la 100 de metri, intr-un animal viu nu ar nimerii nici macar doua (considerand ca el al sta pe loc)..
Bine el a declarat deja ca nu ar putea ucide un animal, dar l-am luat ca exemplu pentru ca este singurul care se declara antrenat la trageri.
Atunci cand tragi intr-un animal viu se intampla ceva cu tine, nu stiu sa explic dar nu e un sentiment placut...Daca ai cea mai mica indoiala asupra justificarii gestului sigur dai rateu.

Se spune despre vanatori ca in ascuns vor astfel ..." sa demonstreze semenilor lor forta, curajul si indemanarea pe care o dovedeau in lupta stramosii lor...[.]....ca pasiunea pentru vanatoare exprima defapt o dorinta cenzurata de dominare in raporturile cu natura si societatea...[.]..in aceasta dorinta isi are originea si tendinta unor mai mari ai zilei de a deveni vanatori."
Nu stiu cat de adevarat e asta, dar nu cunosc multe hobbyuri care sa implice in acelasi timp atatea domenii, atatea abilitati, atatea cunostinte si care sa dea rezultate atat de imediate. Poate imi spui tu macar doua....

Hampu: cu astfel de posturi ai tu prefentia la discutii decente? Ai citit vreodata ce-ai scris acolo? poate nu ti-ai dat seama pe moment.

Este un topic cat se poate de crud .
Detest vanatul .

Noroc ca am citit mult Karl May in tinerete, altfel mi se pareau captivante chestiile astea de aici.
Mda...

Mda! Marturisesc ca m-am oprit cu cititul in urma cu vreo sase-sapte mesaje, fiindca nu mai rezist! E cat se poate de clar ! De ce nu scrieti, fratilor, in "varful" topicului: "habar nu avem de vanat, dar avem dreptul sa ne dam cu parerea si cu... barda!"
Marturisesc ca n-am injunghiat niciodata un porc, n-am impuscat vreun mistret, nici macar un iepure, dar la vanatori am participat de foarte multe ori. Cred despre mine ca sunt un om echilibrat si am cunoscut "vanatorul" cu toata "intelepciunea" lui. Pentru ca vanatorul care nu e intelept, e un ratat. Povestile vanatoresti sunt doar legende, sau partea umoristica a vanatorii. Orice vanator este in profunzimea lui un om sensibil si trist. Am vazut vanat in bataia pustii de nenumarate ori. Dar cine a cutezat sa apase pe tragaci? "Nu! Tapul ala este un exemplar deosebit pentru imperechere!" sau " Niciodata nu trebuie tras intr-o capra, mai ales daca are si pui!" Stie cineva dintre toti cei care aveti pareri critice, cam care sunt regulile de baza ale adevaratului vanator? Vaneaza de placere? Penibil! Altii au placeri cu totul daunatoare firii umane, dar vad ca aveti o toleranta ciudata fata de ei. Un vanator adevarat aduce vanat acasa cam o data din zece! Iar asta nu inseamna ca nu s-a intalnit in drum cu vanatul, sau nu i-a luat foc arma.
Personal simt aceeasi repulsie pentru vanatorul care vaneaza "la intamplare" sau "distractie" ca si pentru pescarul care in loc de undita, foloseste napatca! Si la unul si la altul, se incalca regula esentiala. De pescar n-am auzit sa se lege cineva!...
Si-apoi, vad ca v-ati pus hotarat impotriva acestui ... sport! Cu ce drept? Cineva a hotarat ca exista pescuitul sportiv sau vanatul sportiv! Oare de ce? Sa-si dea importanta (asa cum incearca unii sa-si dea pe-aici, declarandu-se aparatorii unor legi pe care NU O CUNOSC!)? Ati vazut vreodata un reportaj facut in Romania, pe perioada iernii? Eu am vazut. Facut chiar de englezi, care sunt renumiti in apararea animalelor. Am primit cele mai mari elogii. Au stat cercetatori germani ani de zile in Romania, sa ne cerceteze fauna (cea mai frumoasa din Europa) Au filmat cum cluburile care organizeaza in mod normal vanatorile pe perioada neprohibita, acum se ocupau cu ingrijirea vanatului pe perioada de iarna. Ne-au filmat ursii in tomberoanele orasului de la poalele Tampei, si sute de gura-casca privind la ei cum monopolizau zona dupa ora 6 seara. Ne-au filmat mistretii cum dadeau iama in lanurile de porumb. Ne-au filmat lupii, ba chiar i-au si prins pe majoritatea dintre ei, si le-au implantat cipuri de urmarire. Ne mandrim ca avem cei mai multi lupi din Europa. Nemtii au sarbatorit cu sampanie, cand vreo sase-sapte lupi din Jugoslavia, au trecut granita in padurile lor.
Nu spun ca a vana o fi vreo fapta extraordinar de laudabila, dar ceea ce faceti pe-aici mi se pare complet deplasat, atat timp cat tolerati fapte cu totul intolerabile fiintei umane!
Imi pare rau dar chiar nu credeam ca sunt atatia impotriviti pe acest forum. Mi-e si teama sa ma gandesc, daca cei care se declara atat de dur impotriva vanarii animalelor, ar varsa o lacrima la nenorocirea unui semen de-al lor, caruia i s-a facut o nedreptate! Din cate cunosc eu iubitorii de animale, cam rar...
.............
Later edit
Abia acum citesc postul lui Hampu, cu iezii si iedutele... Pentru unii e un subiect de ... perle! Ma rog! Ar fi multe de comentat, dar... "cui bono?" (ceva din latina )

Omu Bun,
Uite inca una cu capra si iezii...

" doua capre si trei iezi,
fac trei mii de cacarezi.
da o capra si un tap
Cite cacareze fac?"

Hombre, de ce te superi ca oamenii spun ca nu agreaza vinatoarea?

Mai putine dar mai MARI

Omule Bun: Aici nu mai discutam de legislatia vanatorii. Discutam despre faptul ca cei ca mine nu agreeaza conceptul vanatorii moderne. Uite tapul, am scos pusca am ochit, i-am rupt capul. Unde sunt eu? Ascuns intr-un boschet! Ce dovedesc cu asta? Atitudine? Intelepciune? Tarie de caracter? Nu! Dovedesc marsavie, lasitate. Ma opresc. Mi-a editat odata Mihai postul trecut. Oricum nu voi mai posta la topicul asta intrucat a devenit prea dezgustator.

Omu bun

Nu stiu mai nimic despre vanatoare, doar din cele vazute in emisiunile de la tv. dar nici pe acestea nu le urmaresc decat extrem de rar.
Recunosc sincer ca am oroare de sange, imaginile de pe autostrazi cu animale strivite imi fac rau, de foarte multe ori tragem pe dreapta din cauza starii pe care o am.
Nu as putea face rau unui animal.
Cu toate acestea, uneori, mananc vanat si recunosc tot sincer ca este gustos.
Port jchete din piele sau hainele din blana naturala.
Asta este ipocrizie?
Banuiesc ca acele animale au fost sacrificate dupa niste criterii, in mod controlat. Sunt oameni care trebuie sa faca si acest lucru.

Menthoru'
Nici Omul Bun, nici eu, nici ceilalti nu am discutat aici legislatia vanatorii.. ci ETICA ei.
Etica este stiinta care se ocupa cu studiul binelui si al raului.
E pacat ca ai pareri atat de preconcepute despre ceva despre care este evident ca nu cunosti nimic.
Atata timp cat refuzi sa iti clarifici problemele eu zic ca ar fi bine sa fi mai retinut cu invective de genul marsav sau las.
La fel Sorin, nu stateam ascuns "ca o curva", faceam o vanatoare "la panda", perfect etica si foarte legala.
As fi fost intradevar de o moralitate discutabila daca as fi pandit animalul la adapat sau la hranit. Eu l-am asteptat acolo unde am dedus ca il voi gasii.
Basketul se paractica prin padure, necesita cunostinte speciale din viata animalelor, sau abilitatile fizice pe care le reclama tirul ???
Creatia artistica o practic deja....cu ceva rezultate avand in vedere personala din 1987 de la A35, dar si cele cateva expozitii de grup la care am participat.

Menthoru', Sorin, Bdl, va rog sa renuntati la jigniri (bdl, cand pui intre ghilimele "jicniri" si" ma rad", pe cine citezi si de unde ???)
E gest de mare barbatie sa tabarati cu totii in acest fel pe unul singur (nu inteleg inca pozitia Omului Bun ) ???
Nu e de ajuns ca aveti o majoritate absoluta ???

Auzi prietene, lasa-ne pe noi astia care nu vedem lucrurile atat de moral si de etic ca tine. Etic ar fi sa-ti faci o clona si sa va vanati intre voi cat vreti. Atunci ar fi totul echilibrat. Ce putere are in fata ta animalul ala? Ce sanse are? Asta e etica si moralitatea ta? Mi-am promis sa nu mai postez aici insa sunt pornit rau pe aberatiile tale. Nu am idei preconcepute. Idei preconcepute aveam daca il jigneam pe Nicodim. Sau daca spuneam ca nu suport persoanele de culoare. Insa criminalii nu-i halesc. Got it?
Invective, jigniri ... ti se pare. Nu cred ca stii ce e aia o jignire adevarata. Si crede-ma, vis-a-vis de atitudinea ta, imi vine sa-ti spun mai multe, insa imi este jena de oamenii de bun simt de aici.

Am zis ... care este ...

Hampu

Jasmine :

"si ce crezi ca am vazut in fata casei?... Un pui de iepuras. Ce trebuia sa fac? Sa iau arma si sa il impusc? El nici macar nu s-a miscat, ne uitam unul la altul... Asta nu e nimic, uneori dimineata, inainte de rasarit vad cate patru sau cinci caprioare, nu stiu cum au ajuns aici ca stam imi mijlocul orasului sau doua vulpi. Sa stau la panda si sa le omor? "

Nu , e interzis sa ucizi puietul. Si apoi acum suntem in extra sezon. Animalele au vremea lor de iubit in aceasta perioada, si vanatorii au grija ca nimeni sa nu le deranjeze. Din pacate, ca si noi toti ceilati ele au si o vreme de murit.
E un mare pacat sa ucizi caprioare, totusi cate odata este necesar si acest lucru.
Iepurii trebuiesc rariti din multe motive legate de echilibrul ecologic, si de protectie a culturilor agrotehnice.
Peste tot in lume se procedeaza la fel.
Sigur ca Dlui plin de constinta, dar complet lipsit de respect, i-ar placea o placinta cu carne de iepure, sau o friptura vanatoresca din carnea aceluiasi animal, dar el n-ar vrea sa auda nimic despre cum a ajuns ea in farfurie.
Deh principiile sunt haine prea stramte cateodata.

Sa iti spun si eu o poveste adevarata.
Am o cabana in Piatra Craiului, si o vecina de acolo a fost "calcata" acum doua ierni de o vulpe. Avea 23 de gaini ouatoare. Ai cea mai vaga idee ce inseamna asta pentru un om batran si amarat din varful muntelui, in toiul iernii ??
Vulpea le-a ucis pe toate. A mancat vreo doua, de ucis le -a ucis pe toate dintr-o ratiune foarte simpla. Intrase in sura pe la atic (sageac) unde gasise o scandura desprinsa de vant. Probabil ca odata ajunsa inauntru gainile au simtit-o si au inceput larma. Ca sa evite interventia tarancii a trebuit sa le suprime pana la ultima.
Spune-mi Jas, daca ai fi avut puterea sa intervi in vreun fel in povestea asta ce ai fi facut ???

Clopotel, imi place mult cum scri si cum iti susti punctul de vedere. Regret ca nu am fost suficient de explicit, dar da-mi voie sa mai incerc...

Asadar Clopotel,
cautarea vanatului este doar o prima faza a vanatorii...
Defapt a doua prima este pregatirea vanatorii, toate sunt la fel de frumoase si placute.
Imagineaza-ti o zi de toamna, inceputa pe la patru dimineata,incearca sa vezi drumul inegurat, linile stralucitoare ale marcajului care dispar sub masina in lumina farurilor, apoi deodata rasaritul surprins pe geamlacul lateral al masinii, frigul diminetii, gustul cafelei sorbite din paharutul termosului. In cele din urma padurea si ceata care se ridica din ea in primele ore ale diminetii....
Roua sclipitoare din diminetile inceputului de toamna alergand pe frunze si pe iarba. Aerul tare al diminetii...
Urmeaza mersul prin desisul padurii, scotoceala...Poate sa insumeze si 20 de kilometrii intr-o singura zi.... 20 de km. prin padurea deasa, nu pe drum asfaltat. .....Apoi controversele cu camarazii.... ce inseamna urma asta, dar aia ?? ...cum trebuie ea interpretata...pe unde o luam......ce avem de facut.....Brobanele de sudoare care se scurg pe frunte in tensiunea asteptarii...si musca aia care urca si coboara pe obraz si pe care nu o pot alunga pentru ca gestul mi-ar putea trada prezenta...Setea care "ma naruie" si amorteala ce mi s-a instalat in piciorul sting din cauza pozitiei in care trebuie sa stau nemiscat....Soarele pe asfintit si lumina lui care te orbeste exact pe directia pe care urmeaza sa apara vanatul....dar va vani el oare astazi ???
Ultimele minute; va trebui sa strangem si sa plecam...nu-i nimic maine vom incerca inca odata...si chiar atunci cand totul parea terminat, pentru doar cateva secunde apare .....Din clipa in care ai epolat este doar o chestiune de viteza in reactii intre tine si el ...intre doua animale care au amandoua aceiasi sansa, pentru ca el este la el acasa....si pentru ca el poate sa dispara printr-un simplu salt acolo unde mie imi trebuiesc minute lungi sa ajung....Am doar doua focuri si numaratoarea incepe din clipa in care am epolat, pentru ca asta e momentul in care amandoi stim exact dimensiunile situatiei.....Practic daca nu nimeresc din prima, a doua lovitura are mai mult sanse teoretice decat reale...Stii cata tensiune e in momentele alea...Cum sa tragi, unde sa tragi, poti trage un foc clar ???...Exista riscul sa produci doar rana ??.... sti cum iti tremura toate inchieturile ???
O pocnitura.....si gata...totul s-a sfarsit... Sansele au fost egale, miza insa a fost diferita.
De ce ,..... de ce nu ma multumesc sa il parasesc...L-am cautat, l-am gasit, l-am vazut...l-am invins..am fost mai tehnic..am fost mai siret..cu toate simturile ale ale lui care ii pernit sa "ma vada" de la distante de kilometrii am fost mai bun......
DE CE SA IL MAI SI OMOR ???
Pentru ca gestul asta final este momentul culminant si justificarea tuturor celorlalte gesturi pe care le-am facut pina acum in aceasta ipotetica vanatoare.
Nu am facut eu lumea...Asa este ea....

"In afara omului toate celelalte animale sunt nemuritoare !!!
Omul traieste in timp, in succesiunea lui. Omul traieste in ascensiune temporala, are un trecut,
un prezent, si un viitor in care il asteapta moartea de care e constient si avizat
..Animalele traiesc in actualitate, in eternitatea clipei....ele nu au grija mortii..."

Sorine, tu mai mult iti ceri scuze ......
Las-o mai usor cu perla anului, si linisteste-ti spiritul ala ingrijorat !! A facut bine daca m-a creditat cu ceva cunostinte din obiceiurile animalelor.
Ce ai vrut tu sa spui este ca vulpea face parte din "rasa canina" (....defapt din Ordinul Fissipeda, Familia Canidae cum ar veni in banii nostrii; asta intr-o prima aproximare, ca daca te iau la increngaturi, clase, supraordine ne apuca dmineata), fiind destul de cunoscuta confuzia pe care o fac cei mai multi incadrand vulpea "la feline" (adica, acelasi ordin dar familia Felidae , iarasi convertit in banii nostrii). A fost si intrebare incuietoare la nu stiu ce concurs TV.
Nu era un secret frate.
Da pentru ca m-ai gratulat cu atentie si informatie, da-mi voie sa fac la fel.

...."rasa canina omoara tot ce se misca din instinct "
Ala de zici tu.."omoara tot ce misca din instinct" (si asta chiar e de perla anului, daca nu a secolului, pentru ca de cand au aparut Canidae-le, totusi mai misca pe ici pe colo cate ceva pe planeta ), adica instincul ala, este o caracteristica generala a Canidae-lor cu variatiuni importante la fiecare din membrii acestei familii.
Sunt cam obosit acum, si nu am nici timp sa dezvolt. Daca vrei o sa reluam discutia; pana atunci poate se invredniceste cineva care locuieste la sat, sau are casa de vacanta pe acolo, sa povesteasca aici daca stie chiar si din auzite, cum se desfsoara in general atacul vulpii la cotet.

Jasmine, iti inteleg punctul de vedere.
In cazul asta ma poti considera ipocrita si pentru faptul ca nu sunt vegetariana.

Chiar ca esti obosit Hampule ... intrebarea e de la ce ti se trage

Altfel nu pot sa inteleg cum esti in stare sa scrii un mesaj la care nu spui nimic... citeste mai sus si ai sa vezi.

Sorin.


PS. am bagat de seama ca ai un mod selectiv de a intelege!! Ti-am spus ca nu suntem la zoologie dar continui sa

OK ... Hampu, am banuit eu ca acesta este adevarul, dar doream sa-l aud din gura ta...
Sunt perfect de acord, si chiar am trait un pic descrierea ta la inceput. Este minunat sa fii in natura, poate la orice ora...

Hampule, ai reusit sa-mi rascolesti amintirile. Promit ca in vara sa mi le reimprospatez!
Cat despre celelalte opinii, continui sa spun ca sunt penibile. Cred ca Hampu a explicat mai mult decat clar si pe intelesul tuturor. Ratiunea este cu predilectie umana. Animalele raman animale si atat. La fel ca si broastele care sunt sectionate la nus'ce cursuri deosebit de importante pentru evolutia umana, la fel ca si cobaii pe care se fac j'de mii de teste ca sa ne lumineze pe noi in stiintele medicale, la fel si ...bla-bla-bla... Ne trezim peste noapte aparatorii unora, dar ignorantii altora (adica ce conteaza ca ala e soarece, sau aia e o broasca oribila? Normal ca simt aceeasi groaza fata de moarte, dar alea nu se pun ca asa vor muschii nostri, ce mama-ma-sii!)
Pe mine nu blandetea si bunatatea care vrea sa transpara printre randurile unora, ma deranjeaza, ci impresia ca avem dreptul sa credem ca le stim pe toate si deci avem dreptul sa le si judecam!... Vanatoarea este in firea omului. Te crezi in stare sa pleci la padure, singur cand abia e trecut de miezul noptii? Abia atunci te poti numi barbat si din celalalt punct de vedere, ca la femei toti se declara "cocosi", dar numai ei stiu cam ce si cum. Ce daca ai o pusca pe umar? Un urs "suparat", te omoara de... 20 de ori, pana sa moara el de glontul tau... Daca mai apuci cumva sa-l tragi!...
Da. Am mers de nenumarate ori la vanatoare. M-am nascut intr-o familie unde tata era padurar, iar unul dintre frati, a deprins vanatul de la 16 ani. Acum are 55. Nu se putea sa trec pe la el prin Brasov si sa nu plecam la "una mica". Asa cum spunea si Hampu, pe la 4 dimineata era plecarea, dupa ce statusem la poker sau bancuri pana atunci. Poate mie imi era lene un pic, dar nu veti sti niciodata ce simte un vanator pasionat. Pana si simturile, par sa i se dezvolte altfel fata de cele ale oamenilor obisnuiti. Vanatorul "vede" si "aude" ceea ce noua, celorlalti ne-ar trebui foarte multi ani sa sesizam. Nimeni nu intelege natura mai bine decat un vanator. De-aia ma scot din pepeni parerile celor neinitiati. Pare deplasat, dar cred ca vanatorul a reusit sa asculte cum creste iarba, la cat de mult ramane nemiscat pe stand. Daca o anumita pasare scoate un sunet, acela e un semn foarte clar. Daca o vulpe vine intins catre tine (de obicei nu te vede, ba chiar are tupeul sa urineze la 2m, dupa care isi continua drumul) atunci e aproape sigur ca daca in spatele ei au fost mistreti, ei nu vor intarzia sa apara. Dar pana atunci te vei delecta cu ursi sau caprioare. Care se opresc pe-aproape, adulmeca, si-si continua drumul. Cine spunea de tufis, n-a fost la vanatoare niciodata, sau a fost cu diletanti. Vanatorul pentru animal, face parte din decor. El "a crescut" acolo, la fel ca si copacul. Numai daca se misca, este un "copac" nenormal!...
Da, am participat la vanatoare! Si pe ploaie, si pe ceata! Am vazut rasaritul diminetii in luminisul padurii si m-am infiorat de placere. Acolo nu se fumeaza, se vorbeste in soapta si in ciuda paradoxului de a vana "animale nevinovate", cred ca cel mai mare respect pentru natura, tot la vanatori il gasim. Dar numai cunoscandu-i, putem patrunde adevarul acestui paradox. Daca n-ar fi acesti vanatori pasionati, padurile ar fi impanzite de braconieri fara nici cea mai vaga idee de respect pentru Mama-Natura.
In sfarsit, ce mai conteaza? Credeti cum doriti. Eu n-o sa-mi schimb imaginea pe care mi-am facut-o deja, nici in urma a o mie de pareri impotriva... "La un car de oale..."

BDL, credeam ca vii si tu cu ceva nou. Aia cu cacarezele a fost prima problema de matematica pe care i-am pus-o lui fi-miu cand avea vreo patru ani!...

Opinia mea, care trebuie sa subliniez ca nu este adevarul absolut, s-a schimbat de la primul post pe care l-am avut aici...

Este normal ca vanatoarea are rolul ei in mentinerea echilibrului speciilor, lucru pe care il spune HampuTheGreat. Ca ea regleaza un dezechilibru pe care tot noi ca specia dominanta prin tehnologie l-am introdus, e alta poveste...

Nu asta e problema pe acest topic. Problema este: care este sentimentul pe care ti-l da killul, de ce vanatorul se simte bine atunci? Ei bine, eu cred ca tine de natura umana, in care instinctele primare au inca o influenta covarsitoare. Eu cred ca este un fel de "rush" (scuzati termenii englezesti), implica adrenalina, implica un "killer instinct" care e departe de a se fi stins in noi... doar doarme in majoritatea. Este ruda cu lucrul acela care inzeceste fortele unui om cand acesta se simte incoltit, in pericol de eliminare fizica...

Mai cred ca majoritatea covarsitoare a oamenilor, cand critica acest "killer instinct", sunt intr-un fel ipocriti fara sa stie, fiindca doarme si in ei... Pur si simplu nu a avut ocazia sa se trezeasca... Eu unul stiu sigur ca il am... Si atunci, desi imi mentin parerea pe care am expus-o in primul meu mesaj aici, nu ma consider deloc mai presus de Hampu... Nu, mai degraba mai prejos, fiindca el a invatat sa accepte instinctul acela atavic, sa traiasca cu el, sa fie poate mai bun si sa creasca prin el... Poate ca Hampu merita respect mai degraba decat dispret pentru asta...

Cam atat...