Scopul Vietii Optiuni

[Mihai]

Care este motto-ul tau? "Traieste viata!" => De cate ori nu am auzit aceasta expresie.
Dar, in sine, care este scopul vietii?
De a trai, de a invata, de a cunoaste?

[Lumashel]

Veti traduce negresiti in termeni religiosi.Observ ca unora le place sa faca asta.Ar putea sa traduca si cartea de telefoane cu putin efort.Ce pasiune...No comment.


Am un deja format un sistem de gandire si imi este destul de greu sa imi fac intelese ideile fara sa imi prezint baza: perechea antagonica:absolut/relativ(Obiectiv/subiectiv)(General/particular).Absolut=ceea ce a fost( lucru discutabil) si poate fi (indiscutabil).Relativ=ceea ce este.
In momentul in care analizez un element am doua variante:dpdv absolut si relativ.Analizele vo fi contare.Ceea ce vreau sa explic ,si mijloacele lingvistice ma impiedica de multe ori,este ca absolutul il poti privi numai relativ, adica privesti subiectiv obiectivul.
Imi pare rau ca nu pot explica mai simplu.

In lumea perceputa de om nu poti intalni absolutul ,ci doar relativul.Cei doi termeni nu pot fi despartiti (e ca si cu asemanarea si chipul omului=traducere pentru impatimitii religiei).

Astfel Viata in sine(absolutamente vorbind) isi are scopul in sine(expresia infailibila ,singura demna de a fi citata:absolut=existenta in sine si pentru sine).
Ei,dar omul, ca un incapabil de a intelege absolutul,considera Viata ca fiind absurda.(Dar viata la mod general.Atentie!).De ce ?Pentru ca vede doar o farama din ea (vede prin particular) si anume perioada nastere-moarte.
Cineva care a scris asupra acestui subiect a afirmat ca scopul vietii este moartea.Sa imi permita a-l contrazice oferindu-i argumentele de rigoare.Scopul NASRERII este moartea.(de fapt si termenul " scop " este folosit impropriu in aceasta propozitie.Moartea e de fapt destinatia nasterii.Iar destinatia nu e totdeauna scop,e de multe ori mijloc.[indiciu religios.:Karma).Iar destinatia aceasta este data de istorie,de legile ei.).
Din punct de vedere relativ,omul isi da la fiecare pas sens.LUi si lumii.E fabricant de logica.Fiecare om are scopul lui,daca toti am avea acelasi scop,am fi ori masini (indreptandu-ne ordonati spre un punct)ori animale(sfasiindu-ne spre a ajunge la acelasi punct).Asta se intampla in conditiile in care telul este in exterior.
Daca telul este interior se schimba lucrurile.Si ca un tel interior sa fie comun ar trebui sa avem aceiasi matrice.Un scop general ,comun,intr-o viata subiectiva pare utopie.
De aceea nu sunt de acord cu yronick :
"...fiinta morala a carei existenta isi are scopul suprem chiar in sine "
A avea scopul suprem in sine aceasta e scopul.(Asa trebuie inteles destinul si asa si numai asa destinul nu exclude liberatea.)
Deocamdata ne facem teluri exterioare.
Cee ce e scop in sine e absolutul,cel care aici,si acum pare a fi absurdul.
A avea scopul suprem in sine inseamna a-ti spori individualitatea.
Voaloarea colectivului creste direct proportional cu valoarea individului.Valoarea generalului,al absolutului creste odata cu cea a relativului ,a particularului.
Mi-ati putea replica pe buna credinta:cum poate creste valoarea absolutului(trad:dumnezeu),cand el este deplinul,ceea ce nu mai are nevoie de a-si adauga ceva , pentru ca nimic nu mai este in afara lui?Simplu.Nu totdeauna suma unghiurilor intr-un triunghi este 180 de grade.Adica,e vorba de acea perceptie a absolutului prin relativ.Crestinii ma pot intelege mai bine:suma tuturor chipurilor nu va fi egal cu dumnezeu,chiar daca uneori este(ideatic=hinduism...si panteism dar in panteism nu e vorba numai de chipuri)
Nu stiu cine are rabdare sa citeasca ceea ce scriu. Dar nu vorbesc fara scop.Asta o stiu .