Cronica De Carte A Lui Tinkerbell Optiuni

[Mihai]

Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Tinkerbell pe marginea cartilor pe care le-a citit!

[Tinkerbell]

Revin abia acum, am vrut sa editez postul de mai sus pentru ca l-am scris cu oarece amaraciune, si de cite ori il vad simt un pic din amaraciunea aceea…dar nu conteaza.

Asa…Ce e atit de special la Onetti e felul ametitor in care stie sa povesteasca, felul unic in care alege cuvintele si le pune in fraza, cu un efect uimitor asupra celui care citeste.

"..era nascut ca sa convinga, sa creeze atmosfera umeda si calduta in care infloreste prietenia si se accepta sperantele. Era nascut si pentru fericire, ori cel putin ca sa creada cu indaratnicie in ea, cu orice pret, in pofida vietii si erorilor ei. Era nascut, mai ales, si asta-i cel mai important, ca sa impuna transe de fericire intregii lumi. "

" isi presimtea intotdeauna propria fata cu o clipa inaintea oricarei expresii, ca si cum si-ar fi putut-o privi si palpa. "

" nu teama de singuratate, ci teama de pierderea singuratatii pe care o mobilasem cu senzatia puterii, cu un soi de noroc pe care zilele nu mai puteau niciodata sa mi-l dea ori sa mi-l compenseze."»

"acolo, primavara creste in taina pe sub nea apoi sare brusc in sus si acopera totul ca o inundatie"

As vrea sa stiu cum e sa scrii asa, cum e sa traduci un asemenea text- cum e sa citesti stiu! o fac cu mare bucurie, as vrea sa tina cit mai mult si imi rezerv portii pe mai tirziu, asa cum fac cu unele lucruri bune care imi plac mult de tot si la care ma gindesc ca la un premiu.

Onetti are orasul asta imaginar- Santa Maria- care are ceva din aerul din Buenos Aires si ceva din cel din Montevideo, in care isi dospeste visele si le arunca in realitate sublimate in clipe unice, pline de poezie intunecata.

Acolo oamenii nu sint aproape niciodata fericiti, cred ca pot intelege starea de fericire dar reusesc doar sa isi poarte cu gratie nebunia, dindu-ti de inteles ca esti privilegiat sa intri pentru putina vreme in lumea lor.
Orasul e in stare sa izoleze in neantul uitarii femeia care te-a dezamagit, chiar daca acum locuieste doar la patru strazi mai incolo, gata, nu mai e, a sters-o de tot -din timp si din spatiu, si din orice farima de amintire.

E undeva in carte o povestire in care o femeie, o aparitie stranie, plateste citiva oameni de teatru sa ii puna in scena o bucata dintr-un vis aparent fara noima, pe care l-a avut cindva, si in care s-a simtit pe deplin fericita. N-o intereseaza cit costa, vrea doar ca el sa ii fie decor pentru momentul ei de trecere dincolo, iar actorii din biata trupa scapatata de provincie nu inteleg ce e cu femeia asta, dar fac totul asa cum li se cere si inmarmuresc in final, intelegind totul in clipa din urma.

Mai este una in care o pereche (cavalerul cu roza la rever si « cu indolenta in alerta si plina de sperante, cu o prietenie pentru viata mai batrina decit el »si piticuta cu burta la gura) isi face aparitia bulversind viata molcom-binecunoscuta a orasului; santamarienii ii cerceteaza suspicios ca pe o amenintare si le comenteaza fiecare miscare-el e prea curtenitor, ea e prea irezistibil de draguta, amindoi prea tineri si fericiti -lucru care nu poate dura la nesfirsit («…privindu-i trecind, noi adaugam dispretului o timida si calculata oferta de prietenie, intelegere si toleranta ») ;
o alta in care un barbat trist, solitar si urmarit de vini mai mult sau mai putin imaginare legate de moartea fratelui, se simte atras fara scapare de o enigmatica pustoaica in rochie galbena, vesnic cu o bicicleta aparind si disparind printre grindurile de la malul unei mari iluzorii.

Inca una in care un barbat isi savureaza razbunarea amara, peste ani, asistind la esuarea in banal (odata cu maturizarea) a unui adolescent insolent, care i-a distrus cu cruzime cindva planurile de casatorie cu sora sa, doar pentru ca el il credea nepotrivit si « prea batrin ».

“Nimeni n-a iubit vreodata o femeie cu aceeasi intensitate cu care ii iubesc eu decaderea, modul definitiv de a trai cufundat în viata murdara a oamenilor. Nimeni nu-i mai fascinat din toata inima decat mine de tresaririle lui fugare, de proiectele fara convingere pe care acest Bob distrus si distant le emite uneori si care nu-mi servesc decit ca sa masor precis pina unde s-a cufundat pe veci in noroi.
Nu stiu daca in trecut i-am urat vreodata bun venit lui Ines cu atata bucurie si iubire cum fac zilnic cu Bob in lumea tenebroasa şi urat mirositoare a adultilor.
(...) Ca pumnul de pamint de acasa, pozele cu strazi si monumente, ori cintecele pe care imigrantilor le place sa le ia cu ei, eu compun pentru el diferite planuri, convingeri si zile de miine, cu lumina si savoarea tarii din tinerete, de unde a venit cindva.”

Splendid.

Acest topic a fost editat de Tinkerbell: 28 Dec 2009, 07:53 PM

[Johann_Moritz]

Orasul e in stare sa izoleze in neantul uitarii

post-it: de identificat pe harta.

Acest topic a fost editat de kumarbi: 29 Dec 2009, 09:02 PM