la est de Eden... Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[exergy33]

Linistea gindurilor mi-a fost destramata de vocea sotului meu : " Ce loc bun ai gasit si nu mi-ai spus nimic", a zis el rotindu-si privirea prin incapere in timp ce se apropia de usile deschise ce dadeau spre teresa.

"Si ieri am fost aici", i-am raspuns eu, insa el tinea cu tot dinadinsul sa ma contrazica. Am fost nevoita sa derulez ceea ce am filmat ziua trecuta ca sa-l conving ca am dreptate.

Dupa cum am spus, resedinta familiei Ameri, Khane-e Ameriha (in persana) sau Ameri's Mansion (in engleza) are dimensiuni incredibile, asa ca nu e de mirare ca cineva sa se piarda in interiorul ei.
Resedinta ocupa aproape noua mii de metri patrati. Are sase curti interioare si o curte in prelungirea intrarii principale.
Cine e doritor sa vada schita constructiei poate intra aici :
http://en.wikipedia.org/wiki/Amerian_House

Ameri a fost unul din guvernatorii provinciei Kashan dar in acelasi timp si cel mai bogat om din zona.
In acea perioada, adica pe la sfirsitul secolului al XVIII-lea, perioada a dinastiei Zand, hotii de caravane reprezentau personaje de temut.
Ameri ia hotarirea ca din banii proprii sa instruiasca garzi speciale care sa-i insoteasca pe negustori.
Kashanul se afla pe cea mai importanta ruta comerciala : Isfahan - Yazd - Kerman, dar si pe drumul dintre Isfahan si Qom.
Guvernatorul Ameri a constituit un sprijin fara egal pentru sah asigurind siguranta pe rutele caravanelor si pedepsindu-i fara mila pe hotii la drumul mare.

Intemeietorul dinastiei Zand a fost Karim Khan, etnic Lur din clanul Zand ce a servit ca general in armata lui Nadir Shah.
Clanul Zand locuia in Lurestan - partea de sud-vest a Iranului, insa prin decizia sahului a fost stramutat in Khorasan - provincie din nord-estul Iranului.
Karim Khan Zand i-a adus inapoi in Lurestan pe cei din tribul Zand, si chiar daca dinastia infiinta de el a condus Persia numai vreo cincizeci de ani, in acea perioada dezvoltarea economica si stabilitatea au atins cote de invidiat.

Desi foarte intinsa ca marime, casa familiei Ameri nu are opulenta resedintelor Tabatabaei si Borujerdi.
Totul e mult mai simplu aici.



Orice casa traditionala iraniana avea vitralii. Si casa Ameri are, insa vitraliile sunt foarte simple ... aproape moderniste.

Peretii au decoratii in ghips si cioburi de oglinda, si ciudat, privirea nu e zgiriata de prea multa stralucire. Lucratura in cioburi de oglinzi e mult mai discreta, fina chiar.



Curtile au copaci, havuzuri, ronduri cu flori, banchete acoperite cu tesaturi traditionale si stilpi cu felinare ...
Am incarcat doua fotografii cu partea exterioara a resedintei. Dati click pe imaginile in miniatura pentru a le vedea in versiune marita.

.....

Guvernatorul Ameri avea o viata normala si nu era rupt de realitatea oamenilor simpli ai orasului.
De exemplu, in resedinta se afla o baie cu nu stiu cite camere ... cam in jur de 200 m2 .
O parte era rezervata membrilor familiei si celorlalte persoane de rang ce locuiau acolo, o alta era destinata servitorilor casei si servitorilor invitatilor la resedinta.
Totusi, din punct de vedere arhitectonic, intre cele doua parti nu exista nici o diferenta. Ambele au fost decorate la fel de frumos.
Mai mult decit atit, guvernatorul a dat ordin ca baia comuna a resedintei sa fie deschisa patru zile pe saptamina pentru oamenii din oras (doua zile pentru femei, doua pentru barbati) si trei zile pentru servitorii din casa.

In Persia medievala baia publica parea un loc straniu pentru ca in multe cazuri avea dimensiunea si estetica unui salon de lux sau a unui palat. Pe timpuri ea a constituit un loc de socializare, schimb de informatii (politice, economice..), loc de birfa, sezatoare literara sau camera de concert.

Iarna se servea ceai cu dulciuri si fructe uscate : migdale, fistic, alune, visine, prune si caise uscate, mai rar cafea sau compot fierbinte de fructe.
Vara se aduceau sucuri, serbeturi sau fructe de sezon tinute la rece.

La resedinta familiei Ameri toata tratatia dar si cheltuielile pentru incalzitul apei, sapunul, plantele medicinale, cremele si vopselele de par pe care le foloseau femeile, erau suportate din punga guvernatorului.
De fapt, in perioada in care a guvernat Ameri, orasul Kashan ajunsese renumit pentru curatenia strazilor, bazarurilor, caravanseraiurilor, pentru siguranta pe timp de noapte dar si pentru faptul ca aici nu existau cersetori sau oameni care sa nu aiba de unde sa-si cistige o bucata de piine.
Orasul prospera nu numai din cauza comertului. Mestesugurile erau si ele in floare, in special tesutul covoarelor, extragerea de esente florale si prelucrarea cuprului.
Covoarele de Kashan sunt si la ora actuala unele din cele mai renumite, daca nu chiar cele mai renumite, atit in Iran cit si in afara granitelor Iranului.

Pentru azi ma opresc aici dar voi reveni la resedinta familiei Ameri. Mi-au mai ramas unele lucruri de spus, plus unele imagini.

Acest topic a fost editat de exergy33: 11 Dec 2008, 08:03 PM