La Plimbare Prin Lume, [Jurnalul lui Gavrochette] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Gavrochette veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[Gavrochette]

04 septembrie 2008
Ma pun pe scris. Oficial

Tot clocesc niste idei de vreun an in legatura cu un roman, dar tot imi fugea inspiratia si aveam si un blocaj cauzat de nescris prea multa vreme. Mai greu e ca, inainte, adica pe vremea cand scriam (aproape) zilnic, cand eram acasa, aveam tabieturile mele: scriam numai pe masa din bucatarie, noaptea, dupa vreo doua cani de cafea tare de-mi zbarnaia sangele, cu alta cana plina pe masa si fumand ca turcul. Cum imi murea inspiratia, paf! o tigara si parca gandeam mai bine. Reciteam o fraza-doua si ma puneam iar pe scris.

Problema e ca acuma nu mai fumez, nu pot scrie noaptea, ca doarme consortul, mi-am pierdut obisnuinta de a scrie cu stiloul, iar calculatorul ma blocheaza cateodata... deci trebuie sa-mi fac niste tabieturi noi. Se pare ca sunt un fel de capcana pentru inspiratie sau de reflex pavlovian: cum ma asezam la masa cu caietul in fata si-mi aprindeam o tigara, creierul intra in modul "scriituri" si nu ma mai opream cateva ore.

Totusi, de ceva vreme ma tot mananca degetele si parca-parca as scrie, mi-e pofta, mi-e dor si simt nevoia sa o fac, desi o idee bine definita tot n-am. Dar o sa ma arunc in apa, vorba frantuzului, si-oi vedea eu atunci ce fac mai departe. Tineti-mi pumnii.


08 septembrie 2008, 10:44
Blocaj de scriitor

M-am apucat intr-adevar de scris. Aveam chef, aveam ceva inspiratie, ma mancau degetele, numai semne bune, ce mai. Pe urma, in fata foii de Word, blocaj. Ma uitam la ea, asa mare si alba si goala, si nu-mi mai gaseam ideile. Am scris o pagina, si aia proasta, in doua ore, cu greu, eu care, acum vreo doi ani, umpleam caietele fara probleme. Am inceput sa-mi pun intrebari, daca sunt cu adevarat pregatita sa scriu ceva atat de complex cum e un roman, mai ales cu asemenea blocaje. Si cred ca nu. In schimb, m-am hotarat sa-mi dezmortesc mana cu texte scurte, povesti, hai cel mult o nuvela. Si asa, pagina aia de inceput de roman a fost demontata pe bucatele, corectata, taiata, rescrisa. Cand a fost vorba insa de continuat... Dap. Alt blocaj.

Eram exasperata. Trebuia neaparat sa gasesc ceva care sa-mi dea pofta de scris. Muzica n-a mers, cafeaua nu era destul de tare, de citit nu aveam timp. Am inceput sa-mi sacai prietenii, plangandu-ma ca nu pot sa scriu si ca nesimtita de inspiratie a fugit cu altul. Pana la urma, unul dintre ei, ramas in pana de solutii, mi-a zis sa inchid laptopul, sa pun mana pe pix si sa scriu la modul clasic. Eram neincrezatoare, ca stiu ca nu mai am rabdare sa scriu de mana, dar mi-am zis ca de pierdut nu aveam ce pierde. Mi-am luat caietul cumparat de mult pentru asta, un pix cum imi placea mie (da, am preferinte la pixuri, recunosc, daca nu scriu cum vreau eu, ma blocheaza si asta), am inchis laptopul si....

...Am scris cinci pagini pe nerasuflate. Victorie! Prinsesem muza de un picior si o tineam strans. A trebuit sa ma opresc, de oboseala, din cauza ca ma culcasem foarte devreme, la sase dimineata, si ma trezisem la unspe. M-am bagat in pat, triumfatoare, cu gandul sa termin povestea azi.

Prin urmare, dragii mosului, termin cafeaua asta si ma duc la scris.


09 septembrie 2008
Victorie!!

Dupa multe si lungi lupte cu inspiratia, lenea si alte piedici, am castigat! Ma doare capul, ma dor ochii, ma dor degetele, dar am terminat povestea! Sunt atat de mandra de mine, de nu va puteti inchipui. Dar nu mai scriu in viata mea peste 30 de pagini intr-o zi jumate, ca ma apuca damblaua.

Acuma sunt oarecum in dubii. As cere parerile unora, dar nu ale oricui. Cred ca o sa-mi mai deschid un blog, accesibil numai cu invitatie, unde sa-mi pun scriiturile. Care din voi va simtiti in stare sa cititi si mai ales sa criticati in amanunt si cu seriozitate, lasati-mi adresele de gmail pe mess (IDul e in profil) sa va trimit invitatii.

Si-amu va zic noapte buna, ca-mi pica ochii in nas de somn si maine iar am trebi *le sigh*