Intrebari.... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Intrebari.... |
26 Nov 2007, 09:45 AM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 24 Inscris: 26 November 07 Din: Campia Turzii Forumist Nr.: 10.898 |
Cioran susţinea la un moment dat că această lume nu poate fi decât creaţia unui Dumnezeu rău, nicidecum actul unui Dumnezeu perfect, bun şi milostiv. Citindu-i cartea “Demiurgul cel rău” nu poţi decât să nu-i dai dreptate sau cel puţin să-ţi pui întrebări.
Şi aici e nedumerirea mea: Dumnezeu ar trebui să fie perfect. Adică, asta susţine creştinismul. Dar omul? Omul e categoric imperfect. Oscilând între bine şi rău şi înclinând de cele mai multe ori spre rău, te întrebi dacă omul şi lumea aceasta pot fi creaţia Lui. Dacă Dumnezeu e Atotputernic şi perfect, cum a putut crea omul, fiinţa capabilă de cel mai mare rău? Altă explicaţie nu poate fi decât că a comis o eroare. Şi cum poate fi o fiinţă perfectă, capabilă de erori? Sau nu există? Nicidecum. Sau cel puţin sperăm să existe Cineva acolo sus. Şi nu facem asta din dragoste, ci de frica gândului că poate nu există nimic şi vom ajunge cu toţii nişte cadavre reci, potenţiale resurse de petrol. Facem bine din teama că dacă facem rău o să picăm naşpa la Judecata de Apoi. Nu sunt ateu. Când văd lumea asta minunată, e de ajuns să miros o floare şi să gust o pară pentru a realiza că nu existăm dintr-o greşeală a universului. Lumea e minunată, omul nu. Ceva s-a petrecut când am fost creaţi. Religia însă nu poate răspunde la astfel de întrebări. Şi atunci, eu nu pot face altceva decât să uit că mi-am pus vreodată întrebările de mai sus. Poate e vreun cititor mai religios şi mă lămureşte şi pe mine. -------------------- www.zuzu.voce.ro -blogul personal
|
|
|
24 Jul 2008, 07:00 PM
Mesaj
#2
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 17 Inscris: 21 July 08 Forumist Nr.: 11.815 |
Paradoxal, faptul că lumea în care trăim are atat de multe pete e poate dovada tocmai a iubirii lui Dumnezeu pentru om. Ne- a dat libertatea pe care am avut posibilitatea s- o folosim cum am crezut de cuviinţă, El sfătuindu- ne cu privire la ceea ce ar trebui să facem, fără a ne obliga. Dacă ne- ar fi impus binele, ne- ar fi iubit mai puţin, dacă ne- a dorit mult binele, lăsandu- ne, însă, libertatea alegerii, ne- a iubit infinit. Ce părinte îşi iubeşte mai mult copilul, cel care îi impune tiranic binele pe care îl gandeşte, sau cel care îşi lasă copilul să aleagă singur, îndrumandu- l sau sfătuindu- l totuşi, sperand mereu ca acesta să nu sufere în urma deciziilor sale? Nu spun că aşa e, doar că aşa sper să fie, nefiind, poate doar deocamdată, un credincios.Sper să fie, undeva sau pretutindeni, o astfel de Fiinţă.
Acest topic a fost editat de phi: 24 Jul 2008, 07:01 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 23 May 2024 - 04:17 PM |