Cioran susţinea la un moment dat că această lume nu poate fi decât creaţia unui Dumnezeu rău, nicidecum actul unui Dumnezeu perfect, bun şi milostiv. Citindu-i cartea “Demiurgul cel rău” nu poţi decât să nu-i dai dreptate sau cel puţin să-ţi pui întrebări.
Şi aici e nedumerirea mea: Dumnezeu ar trebui să fie perfect. Adică, asta susţine creştinismul. Dar omul? Omul e categoric imperfect. Oscilând între bine şi rău şi înclinând de cele mai multe ori spre rău, te întrebi dacă omul şi lumea aceasta pot fi creaţia Lui. Dacă Dumnezeu e Atotputernic şi perfect, cum a putut crea omul, fiinţa capabilă de cel mai mare rău? Altă explicaţie nu poate fi decât că a comis o eroare. Şi cum poate fi o fiinţă perfectă, capabilă de erori?
Sau nu există? Nicidecum. Sau cel puţin sperăm să existe Cineva acolo sus. Şi nu facem asta din dragoste, ci de frica gândului că poate nu există nimic şi vom ajunge cu toţii nişte cadavre reci, potenţiale resurse de petrol.
Facem bine din teama că dacă facem rău o să picăm naşpa la Judecata de Apoi. Nu sunt ateu. Când văd lumea asta minunată, e de ajuns să miros o floare şi să gust o pară pentru a realiza că nu existăm dintr-o greşeală a universului.
Lumea e minunată, omul nu. Ceva s-a petrecut când am fost creaţi. Religia însă nu poate răspunde la astfel de întrebări. Şi atunci, eu nu pot face altceva decât să uit că mi-am pus vreodată întrebările de mai sus.
Poate e vreun cititor mai religios şi mă lămureşte şi pe mine.

( Zuzu ? sti ca la o anume "trasatura" se spune tot asa? ... presupun ca e o coincidenta doar )

Itzi spun ce stiu la chestiune: "e asa cum spui tu, dar e invers" .
Adica asa e ca omenirea mai mult alege raul decat binele, asta e o constanta de cand e lumea asta cu oameni pe ea, insa cu dreptul si capacitatea de alegere intre bine si rau l-a inzestrat Creatorul pe om, fara sa-i traseze limite de sa aleaga numai binele sau 'numai de colo pana colo', ca aia nu mai era nici o alegere, nici o libertate n-ar mai fi fost acordata noua; e deci de la noi, nu de la EL...daca potzi crede; apoi, de ce aleg oamenii preponderent raul... asa ca tine am crezut si eu o vreme, logic era mie ca din pricina vreunei "erori de proiectare sau de executzie" suntem noi cum suntem, ca doar ce vina am avea noi ca suntem in asa hal? de vreme ce "lucram cu materialul Clientului"!?...dar daca era asa ceva, evident ar fi putut sa se fi corectat intre timp(atatea mii de ani) defectele respective, ca are EL suficiente mijloace si destula Bunavointza si Interes, insa... ia mediteaza tu si gandeste-te daca ar fi cumva posibil ca respectiva cauza sa fie exact "reciproca" celei enuntzate/reluate de tine = daca cumva NU pentru ca am fi fost defectzi din conceptzie am alege noi-oamenii majoritar relele, ci daca cumva ca am fost cumva "prea perfecti" realizati si iata-asa am ajuns la aceasta dominanta a negativului in umanitate ?

e comprehensibil ca posibil la Zuzu asa un concept ???

Uite, iti raspunde un nereligios, ca e simpla asta: Daca Dumnezeu e perfect asta nu inseamna ca si omul trebuie sa fie perfect, pentru ca nicaieri nu zice ca omul a fost creat perfect, ci doar in asemanarea lui Dumnezeu. Asa ca poti spune ca omul e un dumnezeu imperfect. Desigur, alternativa logica la asta e sa realizezi ca nu poti masura gradul de perfectiune al omului, pentru ca nu are sens asa ceva, noi nefiind rezultatul vreunei creatii...

Perfectionistii fac (creaza) erori doar ca sa se distreze.

Pai credeam ca o fiinta perfecta nu poate avea decat o creatie perfecta.Vrei sa spui ca am fost prea perfecti si ne-a trebuit putintel rau? Mi-e greu sa cred. Atunci, si Dumnezeu e rau, nu?

Numai daca isi doreste sa creeze alta fiinta perfecta. Daca nu, nu.

De ce nu ar fi asa ... de ce nu ar fi aparut lumea noastra ca urmare a dorintei lui Lucifer de a fi liber ...

... nu il numeste Iisus pe Diavol drept "conducatorul acestei lumi" ?

... nu spune tot Iisus ca Imparatia Tatalui sau nu este aici ?

(dpdvd crestin )

Greu cu liberul arbitru. Deh, ce bine si comod ar fi sa fim un fel de zombi, robotei proiectati sa mergem intr-o singura directie, sa nu mai gandim, sa nu mai facem nici un efort de elevare spirituala.

@ZuZu

Oscilatia, sau pulsatia este fireasca. Fara ea, echilibrul nu poate fi atins. Iar "perfectiunea" sau reconcilierea contrariilor rezulta din aceste oscilatii....

Ingerii au liber arbitru?

Aaaa...pai n-ai inteles sau n-ai meditat suficient cat sa intelegi deplin; cam cum ai sari peste etape si n-ai aveam cum sa intelegi integral planul constructiei etajului 10 al unei cladiri, daca nu intelegi cum porneste cladirea din fundatie si cum se dezvolta pe etajele inferioare pana la 10 ! pai daca...daca ar putea ZuZu sa proceseze in mintea-i orice relatzie intrebare-raspuns ar vrea, pornind cu "axioma" ca posibila "eroare" in creatzia omului ar putea fi o "prea perfecta" creatzie in cazul omului, raportand desigur la conditziile mediului, atunci pasul urmator ar trebui(dupa mine) sa fie acesta: ' In ce anume ar putea fi omul "prea perfect"? '

(am sa aduc la cunostintza de o intamplare... una reala si semnificativa dupa mine in privintza "prea-perfectiunii"; de catre o firma din Anglia, s-a facut la un moment dat o comanda de un material plastic la o firma in Romania, un material destinat confectzionarii talpilor unor papuci de plaja pentru sezonul de vara ce urma, un produs sezonier, adica ceva similar produselor de unica folosintza cum ar fi, ca dupa sezon oamenii aruncau papucii din cate am inteles eu, nu-i pastra nimeni; ei bine, cand clientul a vazut caracteristicile efective ale materialului plastic livrat, a declarat textual ca "e prea bun, nu trebuia asa bun", adica nu era nevoie sa fie un material atat de rezistent, de durabil, de "sanatos", de vreme ce produsul ce avea sa se execute din respectivul plastic, oricum nu avea viatza lunga, ci era mai potrivit un material mai slab, mai prost...pentru ca alea erau conditziile sale de intrebuintzare = este deci un punct sau o zona de echilibru intre conditziile de exploatare si obiectul de exploatat in respectivele conditzii...sau ar trebui sa fie... )

Oricum, eu doar "zic" cele ce zic aici (cum tu Zuzu ai zis ), dar mai zic inca si nu ca stiu de ce zici tu ca te asteptzi ca sa nu-tzi fie greu ("greu de crezut")? adica de ce zici Zuzu oare ca ar trebui sa fie usoare cele legate de CEL mai cu "Greutate" din creatzia asta toata? nu e normal sa fie greu? tu vrei usor sau care e treaba ?

cred că dialectica bun-rău aparţine exclusiv oamenilor, n-are Creatorul nimic de-a face cu asta... pur şi simplu astea sunt legile Universului în care trăim... faptul că anumite lucruri le considerăm bune pentru că observăm aspectele pozitive asupra noastră iar altele le considerăm rele din cauza aspectelor negative este relativ la percepţia şi experienţa noastră. Există o sumedenie de lucruri pe care unii oameni le consideră bune iar alţii rele. Spre exemplu, civilizaţia occidentală consideră tehnologia un lucru bun, în timp ce unele facţiuni dintre islamiştii fundamentalişti o consideră un lucru rău, un produs al diavolului. În ce priveşte perfecţiunea, şi acesta este tot un concept de-al nostru, generat de faptul că lucrurile ce se încadrează într-o schemă mentală armonioasă, simplă, coerentă, ne dau impresia de siguranţă, de stabiltate, de lucru pe care te poţi baza în cunoaştere, generează o stare de bine după care tânjim. În realitatea obiectivă lucruri absolut perfecte nu au cum să existe, ci doar lucruri care tind spre perfecţiune. Cei ce caută numai perfecţiunea muncesc în van şi nu sunt fericiţi, dar cei ce caută armonia, acceptând şi lucrurile imperfecte, naturale, găsesc mai lesne calea spre adevărata faţă a lumii...

Cum definesti "armonia"?

Nu stiu daca e chiar locul potrivit pentru a scrie intrebarile urmatoare, dar totusi le voi posta aici, caci le-am primit si eu pe mail si mi s-au parut interesante....

Ce ar fi daca am trata Biblia ca pe telefoanele mobile ? Oare am purta-o cu noi mereu, in posete sau in buzunare ? Oare ne-am intoarce dupa ea daca am uitat-o ? Am umbla prin ea de cateva ori pe zi ? Am folosi-o ca sa primim mesaje din textul biblic? Am trata-o ca si cum nu am putea trai fara ea? Oare am darui-o ca si cadou copiilor nostri? Am folosi-o cand calatorim? Am folosi-o in caz de urgente? Si inca ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem grija ca vom fim deconectati. Iisus a platit deja factura…in avans !!

Am si eu intrebari...mind the second one:


1. Daca Timpul si Viata sunt ca un film, si el incepe dintotdeauna cu Dumnezeu creand lumea...ce era inainte de a incepe filmul?

2. Daca Dumnezeu e atat de bun si numai iubire, de ce e atat de egoist incat sa ne ceara sa il iubim pe El mai presus de toate si sa renuntam la orice pentru a fi langa El...or else we'll end up in Hell?

3. Exista oameni buni si valorosi, dar care intr-o secunda lipsita de luciditate fac ceva...gen, isi iau viata. Ei de ce trebuie sa ajunga in iad? Dar homosexualii? In afara de faptul ca nu dau satisfactie reproducerii umane, nu fac nimic rau.

4. Si apoi, cum poate exista Iadul separat de Rai? Existenta dovedeste ca cele doua nu pot exista in lipsa uneia, fara Bine nu ai stii ce e Raul, iar fara cel din urma nu ai aprecia Binele ca fiind Bine. Apoi...poate cu cateva exceptii, cateva mai multe...depinde...lumea, omenirea e kind, dar nu perfecta. Niciodata nu au trait sau nu vor trai oamenii fiind copycats of Jesus. De ce ar fi creat Dumnezeu oamenii pentru ca apoi sa ii trimita pe toti in Iad?

E ilogic! Trebuie sa fii bun si iubitor - sa incerci sa fii lumina si nu intuneric. Dar suntem oameni...cred ca Dumnezeu ne iubeste oricum. Atunci Biserica e de vina?
Pe de-o parte inteleg incercarea ei de a face totul sa para atat de sever si organizat. Lumea are nevoie de o lege, altfel poate nu am fi supravietuit pana acum.

Elayla, Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat nu ne lezeaza dreptul de alegere. Multi ar vrea un dictator care sa ne spuna cum sa traim bine si sa ne conduca prin hipnoza intr-o iubire dulceaga, care pluteste.

Suntem chipul lui Dumnezeu, Care ne-a facut din tarana si a suflat asupra noastra scanteia Sa Dumnezeisca. Ne-a facut liberi si capabili de iubire. Inzestrati cu posibilitatea de a atinge divinul, sau starea cea mai josnica de bestialitate umana. Singuri alegem modul in care ne raportam la iubirea Creatorului; o clipa este o eternitate. Cand ofer iubire, compasiune celui de langa mine, acea secunda ramane suspendata in vesnicie. Cand insa ma port ca o fiara cum este posibil ca altcineva, fie Acesta si Dumnezeu sa dea buzna in sufletul meu si sa ma oblige sa aleg o stare pe care nu o doresc. Un om plin de ura, invidie, mandrie, lacomie, manie, pofta, egoism nu se simte bine intr-o comunitate de iubire. Decat daca el alege. Altfel, este chin, o iubire care il arde, il enerveaza, ii execerbeaza ura si patimile.
Ai incercat vreodata sa-i oferi caldura, compasiune unui nesimtit? Eu da, am facut efortul sa determin o bestie sa se poarte frumos. Rezultatul? La vorbe frumoase raspundea cu mai multa ura. Morala? Lasa magarul sa stea in ura lui. Nimeni, nici Dumnezeu nu are ce sa-i faca in absenta dorintei sale de a fi Om. Daca omul nu-si asuma conditia umana, nu pot intra cu sila in sufletul sau. N-ai auzit ca iubire cu de-a sila nu este posibila? Dumnezeu este, dupa tine, un tiran care nu respecta libertatea constiintei? Dimpotriva, Dumnezeu, fiind iubire, este libertate. Altfel, ar nega spiritul insusi.

Nu am devenit liberi abia dupa ce Adam a mancat din pomul interzis?

Adam si Eva erau liberi in Gradina Eden, chiar inainte de caderea in pacat. Ei erau perfecti, traiau intr-o lume perfecta: "Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune [...]" Gen. 1:31. Eu cred ca ei nu aveau notiunea de libertate, pt ca ei nu erau asupriti de nimeni, nu era nimeni in afara de ei si Dumnezeu. Pe cand noi traim intr-o lume unde au loc atatea razboaie, calamitati naturale si nu doar astea...oamenii sunt dominati de invidie, rautate si prostie. Noi suntem intr-un fel obligati sa facem anumite alegeri, dar libertatea de a alege intre bine si rau e o altfel de libertate, ca sa-i zic asa una "pamanteasca" fata de acea libertate pe care o aveau Adam si Eva, acea libertate "divina" de care s-au bucurat pana femeia a fost ispitita.
Ei erau liberi, dar a fost o singura conditie: "Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit." Gen. 2:16-17. Trebuie sa existe ceva, o chestie care sa faca diferenta dintre Creator si creatie, altfel Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu sau toti oamenii ar fi dumnezei.

Dupa ce a mancat din fructul oprit Dumnezeu a zis ca ei acum fac diferenta dintre bine si rau, si nu cumva sa manance si din al doilea fruct (celalalt pom) ca atunci vor deveni nemuritori ca si el. So... cauta pasajul respectiv. E destul de straniu.

andra_v

Compasiunea nu are de-a face cu efortul. Si cu atat mai putin cu vreo idee sa incerci sa il schimbi pe celalalt. Daca asta a fost intentia ta, ai primit un raspuns corespunzator.
Este adevarat ca daca esti detasat atunci cand cineva te ataca acela are sanse sa devina si mai "infierbantat". Dar se poate foarte bine intampla exact contrariul. Daca iti poti pastra calmul fara sa faci un efort atunci e doar o problema de timp pana cand celalt isi va da seama ca a gresit. Asta nu inseamna sa actionezi cu gandul asta in minte, sa ii arati celui de langa tine ce ignorant este. Nu.
Si din experienta mea pot sa spun ca daca esti prezent intr'o situatie, si nu incerci sa fugi (la figurat vorbind), il fortezi cumva si pe cel de langa tine sa devina constient. Si atunci sunt posibile multe lucruri

Draga nOtHiNg_SwEeT
Mi-a placut tare mult cum ai scris in ultimul post... Aceasta este si parerea mea...



Draga Blakut


Am scris un comentariu ortodox la acel pasaj pe topicul: Ortodoxia - Calea intru Hristos...
Cu siguranta iti va folosi...

mc Clopotel

Cat despre a doua intrebare a lui Blakut...nu am un raspuns, deoarece nu am cunostinte in domeniu si nu am studiat Biblia si nici macar nu am citit-o pe toata....Totusi eu consider ca Adam si Eva au fost liberi, doar ca intr-un alt mod decat noi. Daca ti se interzic anumite chestii nu inseamna ca nu esti liber. Relatia dintre noi si Dumnezeu am putea-o compara cu relatia parinti - copii. Daca interzici copilului tau sa se joace cu chibritele nu inseamna ca el nu are libertatea suficienta. Pur si simplu noi avem o alta viziune asupra libertatii, ceva gen: libertate = fac ce vreau. Total gresit din punctul meu de vedere. Si totusi, intr-un fel e normal sa intelegem astfel libertatea pt ca suntem oameni pacatosi si nici unul dintre noi nu poate gandi ca Adam sau ca Eva. Doar atat: ei au fost perfecti, noi suntem ca niste resturi si de-am fi resturi ale perfectiunii macar, dar suntem resturi a pacatului.
Dumnezeu e ceva suprem noua, e normal ca noi sa nu le putem intelege pe toate si sa nu avem raspunsuri la toate intrebarile care ne macina.
Dar sincera sa fiu, as prefera libertatea de-atunci decat libertatea pe care o am acum, uneori sunt pusa in situatii in care trebuie sa iau o decizie si e destul de dificil, pt ca am de ales intre rau si rau...si atunci, ce as putea sa aleg?

Aici ai dreptate. Echivalent cu a-i respecta libertatea de alegere a celui de langa tine, a nu-i turna pe gat un anumit comportament. De foarte multe ori, avand intentii bune, incercam sa le impunem altora un mod de a gandi si de a actiona. E complet gresit sa depui o "munca", "efort" in a-l schimba pe cel de langa tine. De fapt, nu este decat egoul tau care doreste sa se impuna, sa dea sfaturi, care inevitabil vor fi respinse ca neavenite, ca nuca in perete. Va sesiza imediat ca te preocupa "paiul" din ochiul lui, nu "barna" din propriul tau ochi. Eu nu trebuie sa fiu interesat in a schimba o alta persoana in afara de mine, altfel pic in ridicul si-mi pierd pacea propriului suflet. Care reprezinta scopul ultim pana la urma.

Pentru a fi bine ceea ce facem, cred că trebuie ca, dacă toţi ceilalţi ar proceda similar, rezultatul să fie pozitiv. Unele concepţii etice susţin această idee sub forma principiului universalizabilităţii. Dacă, însă, toate persoanele şi- ar canaliza energiile în sensul schimbării altora, nu ştiu ce- ar ieşi, nu e nicio garanţie că rezultatele ar fi bune, sunt atat de multe variabile... Dacă toţi am dori pur şi simplu ca noi înşine să fim mai buni şi am şi reuşi, ar fi suficient.

Cum definesti principul "universalitatii"?

Principiul universalizabilităţii impune oricărei reguli morale să fie valabilă în toate situaţiile, să nu suporte excepţii. Aplicat la acţiune, e sintetizat astfel de către Kant: ''Acţionează astfel încat să- ţi poţi dori întotdeauna ca maxima acţiunii tale să poată servi, în acelaşi timp, ca lege universală!''

Este ceva care nu se potriveste in ceea ce descri ca fiind libertate. Daca Adam si Eva erau perfecti si traiau intr-o lume perfecta unde nu exista notiunea de libertate, unde nu existau decat ei si Dumnezeu iar Dumnezeu ca si Creator putea pune conditii, atunci Dumnezeu este si creatorul libertatii si al subjugarii atata vreme cat El este singurul care da porunci dar care lasa pe Adam si Eva sa guste din mar. Dumnezeu este cel care pune conditii dar nu are grija ca aceste conditii sa fie respectate, oferind Evei si lui Adam posibilitatea de a alege. Daca in loc de sarpe ar fi pus un balaur sau o alta vietate malefica poate Eva s-ar fi speriat si nu ar fi fost vrajita de sarpe sa guste din mar. Deci daca nu exista libertatea, sau ea nu era cunoscuta cum se face ca Dumnezeu a lasat sa-i scape acest aspect, or poate tocmai "liberul arbitru" a creat pana la urma libertatea si normal subjugarea. Ca sa fiu si mai clar la acea vreme Dumnezeu era singurul care avea puterea si controlul absolut in Eden sa pesupunem ca totul in jurul sau era diferit de creatia sa, ca totul era construit dupa alte legi, am putea asadar sa-l consideram pe Creator ca fiind un rebel, un razvratit care nu mai era de acord cu legile starii sale, propunandu-si sa creeze o alta lume. Poate tocmai de aceea a inceput doar cu o gradina, cu niste porunci, care in cele din urma au dus la lumea pe care o cunoastem azi. Lumea in care traim azi este o creatie artificiala, pur umana, plina de ambiguitati si incercari. Nu Dumnezeu vrea razboaie, boli, calamitati, onvidie, rautate, prostie, etc. Umanii cred ca pot sa fie asemeni Creatorului jucandu-se de-a creatia, o lectie prost invatata duce intodeauna la rezultate proaste.

Poate exista iubire fara libertate?
Perfect nu inseamna stagnare, in Eden exista posibilitatea progresului, a indumnezeirii, a apropierii tot mai mult de creator. Se poate mereu mai bine, fara suferinta, moarte, gand rau, viciu.

Sunt de acord cu tine - Dumnezeu este si creatorul libertatii. Doar ca libertatea de care au avut parte Adam si Eva era diferita de libertatea pe care o avem noi astazi sau poate noi avem prea multa libertate sau poate e aceeasi libertate, doar traita de oameni diferiti si in diferite timpuri...maybe I`m wrong.
Nu Dumnezeu a fost Cel care a vrut ca sa traim in lumea pe care o cunoastem azi, ci pacatul ne-a adus in aceasta stare...libertatea Evei: de a manca din mar sau nu.

P.S. imi cer scz daca nu sunt destul de explicita.

Paradoxal, faptul că lumea în care trăim are atat de multe pete e poate dovada tocmai a iubirii lui Dumnezeu pentru om. Ne- a dat libertatea pe care am avut posibilitatea s- o folosim cum am crezut de cuviinţă, El sfătuindu- ne cu privire la ceea ce ar trebui să facem, fără a ne obliga. Dacă ne- ar fi impus binele, ne- ar fi iubit mai puţin, dacă ne- a dorit mult binele, lăsandu- ne, însă, libertatea alegerii, ne- a iubit infinit. Ce părinte îşi iubeşte mai mult copilul, cel care îi impune tiranic binele pe care îl gandeşte, sau cel care îşi lasă copilul să aleagă singur, îndrumandu- l sau sfătuindu- l totuşi, sperand mereu ca acesta să nu sufere în urma deciziilor sale? Nu spun că aşa e, doar că aşa sper să fie, nefiind, poate doar deocamdată, un credincios.Sper să fie, undeva sau pretutindeni, o astfel de Fiinţă.

Libertatea este aceiasi, si oamenii sunt aceiasi, doar ca au inteles-o gresit si au folosit-o gresit.

Si eu m-am intrebat de multe ori daca exista libertate. Si am ajuns la concluzia ca sunt doua (nuante) libertati:
1. Libertatea de a alege
2. Libertatea de a-ti crea/conduce destinul.

Concluzia de pana acum: Pe prima o avem. A doua exista pentru noi doar daca ne convine ce alegeri facem.
Ceea ce stiu sigur este ca de vreme ce putem sa ne luam viata, desi este o lege a firii prin care trebuie intai sa trecem prin batranete si apoi ne stingem pur si simplu, avem libertate.

Definitia libertatii zice ca este "1. Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii si a societatii."
Asa cum a sesizat si nOtHiNg_SwEeT si eu cred ca unii oameni considera ca definitia libertatii se opreste la punct-virgula... In realitate lucrurile nu prea se intampla asa; se dovedeste ca vointele si dorintele unora nu coincid si cu ce doresc altii. Eu zic ca libertatea nu consta atat in posibilitatile de ordin fizic( nu ca nu ar conta ), ci mai mult ar fi o stare psihica. Te poti simti liber daca accepti sa actionezi in conformitate cu regulile care ti s-au impus... Suna paradoxal dar eu cred ca asta-i adevarul.

"Pestele cel mare il inghite pe cel mic" este o lege universala? Este valabila in toate situatiile, fara a "suporta" exceptii?

Exista exceptii mai ales in natura cei mici ii "controleaza" pe cei mari mancandu-le progeniturile. Deci se poate spune ca si pestele mic inghite pe cel mare.

Aceasta nu poate fi o lege universală în sensul la care mă referisem, dar nu pentru că factual există excepţii, ci pentru că e o regulă non-universalizabilă, nefiind dezirabilă pentru orice fiinţă raţională. Cel puţin pentru cel aflat în situaţia ''peştelui mic'' regula e neconvenabilă. Cei care folosesc principii precum cel la care m-am referit sunt preocupaţi nu de o descriere ca atare a faptelor, ci de posibilitatea trasării unei legi care să le reglementeze fără excepţie pe cele ele fiinţelor cu liber arbitru.

Respectul pentru alegerea celuilalt este legat de respectul pentru tine insuti. Daca cel de langa mine alege sa fumeze si eu nu sunt fumator, ce crezi, din "compasiune" ar trebui sa tac si sa inhalez fumul?

Către Născătoarea de Dumnezeu
acum cu osârdie să alergăm
noi păcătoşii şi smeriţii
şi să cădem cu pocăinţă,
strigând din adâncul sufletului :
Stăpână, ajută-ne,
milostiveşte-te spre noi,
grăbeşte, că pierim sub mulţimea păcatelor;
nu întoarce pe robii tăi deşerţi,
că pe tine singură, nădejde te-am câştigat.

Am şi eu o întrebare la rugăciunea asta, care mi-e foarte dragă:
De ce se foloseşte verbul a căştiga ?
Adică cum am câştigat noi ocrotirea Maicii Domnului?

Aş răspunde prin botez, prin rugăciune... Aşa-i? Sau e vreun răspun ceva mai complex care ar trebui să-l ştiu?

Draga Data'q,

Ma bucur ca intrebi asta, si am sa incerc sa-ti dau un scurt raspuns, care poate sa fie completat si de alti frati crestini.
Folosim verbul a castiga, in sensul de "a primi", "a obtine", "a dobandi".
Adica intelegem ceva de genul: "că pe tine singură, nădejde te-am dobandit, sau am primit etc.
De ce folosim astfel de cuvinte in rugaciuni... E simplu, si nu stirbeste cu nimic inchinarea totala pe care o dam lui Dumnezeu, asa cum se smintesc unii...
Pur si simplu, vazandu-ne pacatele multe, intelegand deci, ca acestea covarsesc pana si mila lui Dumnezeu, iar judecata Sa este dreapta; dupa Dumnezeu, alergam la Fecioara Maria, rugand-o sa se roage pentru noi la Dumnezeu ca sa ne mantuiasa, sperand in ajutorul ei, asa cum ne-a ajutat tot timpul...
Este vorba de smerenie si de cinstire fata de ea.
De ce poate Maica Domnului sa ne ajute, si in rugaciuni, o numim chiar atotputernica (nu Atotputernica), fapt ce iarasi sminteste grav pe unii...
Pai ce spune Scriptura foarte clar?: 28 Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. (Luca 1)
Pai daca Domnul este cu ea, ce lucru ii este cu neputinta Domnului? Daca Domnul este Atotputernic, oare nu si cel cu care este Domnul este atotputernic?!
De altfel chiar Iisus zice: Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă.
Mai mult, Fecioara Maria a fost om ca noi toti... Aici este mare nostru castig, caci ea a fost binecuvantata de Dumnezeu prin nasterea Fiului Sau, Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. De aceea este si numita nascatoare de Dumnezeu, si este mai presus de toata faptura zidita, si decat ingerii, caci si ingerii i-au adus inchinaciune.
Deci iata ce am castigat, noi crestinii: am castigat-o pe Maica Domnului care pururea se roaga pentru noi inaintea lui Dumnezeu...

Sărut-mâna de răspuns ...

Obisnuim sa folosim cuvantul noroc la tot pasul , fara sa vrem poate din obisnuinta. Dupa ce am aflat cine a fost noroc sau ca acesta a fost un drac m-am silit sa ma dezvat de aceasta expresie sa nu o mai folosesc. Dar ce-i explic fetitei mele de 9 ani cand spune "ce noroc am avut ca am mai prins libraria deschisa!!" "mama azi am fost norocoasa ca... " I-am spus cine este noroc si ea din dragoste pentru Dumnezeuse fereste sa faca anumite lucruri ,( ...isi da cu palmuta peste gura.. ) dar as vrea sa-i mearga la inima ideea de a fi gresit sa pronunti sau sa-l chemi pe idolul noroc. Si nu stiu cum sa procedez.

pentru cine nu cunoaste..

"Idolul noroc
Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete.......
......................
Uneori vezi crestini pe drum ca se saluta : " Hai noroc, vecine !".
...........................
Va rog sa nu-l mai puneti pe pomelnicele voastre si nici sa nu-l mai pomeniti pe idolul " Noroc "!

Parintele Cleopa"

@clementia

Pai tie ti'a mers la inima? Sau o faci (sau incerci) doar ca asa spune parintele Cleopa?

Rational vorbind, sa "te lasi" (prea mult) in voia norocului inseamna sa lenevesti. Cine nu munceste viseaza sa castige la loto....
Si cred ca nu cuvintele sunt cele mai importante ci atitudinea din spatele lor. Unii in loc de "noroc" spun "Dumnezeu"....

Da, cred ca un procent foarte mare crede in "noroc", dar nu-i spune pe nume. Multi inlocuiesc termenul "noroc" de pe pomelnicul ala cu "spor in casa", "belsug", "serviciu mai bun pentru baiat", avand, in fapt, aceeasi atitudine idolatra fata de noroc, soarta.

"Nimeni deci să nu vă judece pentru mîncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sîmbete, care sînt umbră celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Coloseni 2, 16-17).

Nu inteleg...cum adica "umbra celor viitoare"?

Aa...da...si inca o intrebare: de ce duminica si nu sambata?

Draga Nothing_Sweet,

Adica sunt trecute, sunt in urma...

Pai asa cum zice si Pavel acolo, sambetele sunt "umbra celor viitoare"
Omul a fost creat in ziua a 6-a, si asezat in gradina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Facerea 2:15)
Omul in Rai nu a avut porunca sa tina sambata, singura porunca fiind aceea de a nu manca din pomul cunoasterii binelui si raului.
Chiar si dupa ce au cazut din Rai, Dumnezeu le-a dat urmatoarea porunca: Cu osteneală să te hrăneşti din el (din pamant) în toate zilele vieţii tale! (Facerea3:17). Prin urmare, nimic inca despre sambata.
Prima data cand auzim de tinerea acestei zile de catre oameni, este de la Moise, abia la Iesire, caci zice:
23 Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceţi, ce trebuie fiert, fierbeţi astăzi, şi ce va rămâne, păstraţi pe a doua zi!"
24 Şi au lăsat din acestea până dimineaţa, după cum le poruncise Moise, şi nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25 Apoi a zis Moise: "Mâncaţi aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului şi nu veţi găsi de aceasta astăzi pe câmp.
26 Şase zile să adunaţi, iar ziua a şaptea este zi de odihnă şi nu veţi afla din ea în această zi". (Iesirea 16)
Apoi porunca a 4-a din Decalog: Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti., se refera la ce le spusese Moise mai sus, si nu, cum zic unii, ca era porunca data deja lui Avraam. Avraam nu a avut aceasta porunca, caci nicaieri nu zice ca a avut-o, sau macar ar lasa de inteles ca a avut-o... Si oricum, din ce le spune Moise acolo, se intelege clar ca oamenii nu tinusera pana atunci sambata.
Dar lucrul cel mai important, este ca aceasta porunca a fost data prin Moise numai poporului lui Israel, ca legamant intre Dumnezeu si poporul ales, pentru ca i-a scos din robia Egiptului, si nu s-a dat si pentru neamuri.
15 Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.(Deuteron 5)

Bun, acum sa vedem pana cand a fost valabila aceasta Lege (nu ma refer doar la sabat, ci si la alte porunci ce le aveau evreii)... Tot Biblia zice:
19 Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor (Galateni 3)
si de aceea si continua:
16 Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete,
17 Care sunt umbră celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.

Acum, de ce serbam noi crestinii Duminica?
Pai este simplu, caci pentru noi este sarbatoarea cea mai mare, este ziua Invierii Domnului, zi de mare bucurie, caci chiar Domnul ne zice in aceasta zi: Bucuraţi-vă! (Matei 28:9)
Aceasta este cea mai mare sarbatoare posibila pentru un crestin adevarat, caci, asa cum am zis, este ziua Invierii Domnului, si despre aceasta Inviere, chiar Pavel zice: 17 Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
18 Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit. (1 Corinteni 15)
Adica, e clar, ca crestinismul nu valoreaza nimic fara incredintarea ca Iisus Hristos a inviat, si daca Invierea este cel mai important lucru al credintei noastre, atunci se cuvine sa o serbam ca atare in chiar ziua in care s-a intamplat. De aceea serbam noi ziua Invierii ca Invierea este cea mai mare sarbatoare a noastra.
Parintele Cleopa spunea: " Oare suntem noi mai impietriti intru nerecunostinta decat evreii, care isi serbau saptamanal amintirea eliberarii lor din robia Egiptului? Sau robia pacatului si a mortii din care ne-a scos Hristos este de mai mica valoare decat robia Egiptului? Nicidecum!
... serbam amintirea iesirii noastre din Egiptul pacatului, asa cum au serbat-o Sfintii Apostoli si urmasii lor pana astazi."

Pai e "umbra celor viitoare"...adica sunt trecute niste lucruri viitoare sau umbre=consecintele celor viitoare?



Am mai citit pe net tot ce mi-ai zis mai sus Clopotel. Atunci cum ramane cu: "Ramane doar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S`a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale." (Evrei 4:9-10)

Ar putea sa-mi zica cineva unde pot gasi in Noul Testament toate cele 10 porunci.

P.S. Mc mult Clopotel !

Draga Nothing_Sweet,

A... nu nu... "umbra celor viitoare" in inteles de "umbra pentru cele viitoare", adica sunt trecute pentru cele viitoare, sau pe romaneste: nu mai sunt valabile de acum inainte...

La Evrei 4:8-10 spune foarte clar:
8 Căci dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă.
9 Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu.
10 Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
Ceea ce confirma inca odata ca tinerea sambetei nu mai este valabila, caci zice ca s-a lasat o alta sarbatoare de odihna, bineinteles in locul celei care era, adica sambata...


Sigur ca da, dar o sa fii surprinsa, ca in NT se regasesc toate poruncile mai putin aceea cu tinerea sambetei...
Porunca 1: Matei 12:31-32 sau Marcu 3:29
Porunca 2: I Corinteni 10:14 sau I Ioan 5:21
Porunca 3: Iacov 4:12 sau Iacov 5:12

Porunca 5: Matei 15:4, 19:19 sau Marcu 7:10 sau Efeseni 6:1-3
Porunca 6:Matei 19:18 sau Marcu 10:19
Porunca 7: Matei 19:18 sau Marcu 10:19 sau Romani 13:9
Porunca 8: la fel ca la 7
Porunca 9: idem
Porunca 10: Romani13:9
Prin urmare in NT nu am gasit nimic despre porunca a 4-a, macar vreo aluzie ceva ca ar mai trebui tinuta, in schimb am gasit ca "este umbra celor viitoare" si ca "s-a dat alta zi de odihna" Dar si daca ar fi ramas acea porunca, ea ar fi trebuit tinuta doar de crestinii care se trag trupeste din evrei, si nu de crestinii care fac parte din neamuri, caci doar evreii au fost scosi din robia egiptenilor, nu si alte neamuri, iar aceasta porunca a fost data ca un legamant special pentru evrei cu ocazia acestui eveniment:
15 Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.(Deuteron 5) Noi, sau stramosii nostrii, nefiind robiti de egipteni, este clar ca nu avem nici o legatura cu porunca asta...

Dar, cel mai important este ceea ce spune Iisus Hristos clar si precis:
36 Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege?
37 El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
38 Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39 Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40 În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii. (Matei 22)


Placerea e de partea mea

Si uite-asa dispar porunca dupa porunca, servind interesele fiecarei biserici in parte.

In primul rand datorita traducerii gresite, a incurcarii de catre traducatori a cuvantului SABAT din koine.

Se observa "sfarsitul sabatelor, catre PRIMA DIN SABATE", deci sambata spre duminica in mai multe locuri.

ΚΑΤΑ ΜΑΤΘΑΙΟΝ 28

1 οψε δε σαββατων τη επιφωσκουση εις μιαν σαββατων ηλθεν μαρια η μαγδαληνη και η αλλη μαρια θεωρησαι τον ταφον

In Ioan se observa ca DUMINICA este numita PRIMA DIN SABATE.

ΚΑΤΑ ΙΩΑΝΝΗΝ 20

1τη δε μια των σαββατων μαρια η μαγδαληνη ερχεται πρωι σκοτιας ετι ουσης εις το μνημειον και βλεπει τον λιθον ηρμενον εκ του μνημειου

Analiza gramaticala a cuvantului σαββατων va confirma ca este PLURALUL cuvantului folosit pentru SABAT, deci clar traducerile nu sunt fidele textului koine.

Pe langa faptul ca in Evrei 4 scrie ca s-a lasat o ALTA zi...........

Mai avem proba biblica referitoare la cina Domnului in adunare, care se face DUMINICA si nu sambata.

ΠΡΑΞΕΙΣ ΤΩΝ ΑΠΟΣΤΟΛΩΝ 20

7εν δε τη μια των σαββατων συνηγμενων των μαθητων του κλασαι αρτον ο παυλος διελεγετο αυτοις μελλων εξιεναι τη επαυριον παρετεινεν τε τον λογον μεχρι μεσονυκτιου

Faptele Apostolilor 20


7În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi laolaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi -a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.

Inca odata, PRIMA DIN SABATE este tradusa gresit, saptamana fiind singular iar SABBATON fiind plural (cu omega).

DUMINICA erau adunati in scopul frangerii painii.

Insa, cei care sustin altceva, au ca autoritate o femeie lovita la cap (la propriu) care a zis ca asa a vista ea, ca de azi se tine sabatul ceremonial evreiesc.