Rabdarea De A Trai |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Rabdarea De A Trai |
29 Jan 2008, 02:10 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 125 Inscris: 29 January 08 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 11.201 |
De aproape trei saptamani am renuntat la drumul cu masina catre birou si m-am intors la plimbarea cu metroul. Evident aglomerat si dincolo de orice conditie umana, insa am hotarat sa pastrez calmul unei detasari usor de controlat. In masina beneficiez de spatiu, care uneori ma izoleaza periculos de mult. Imi era dor sa fiu in mijlocul oamenilor, sa ii privesc ca si cum adevarul vietii se afla in fata mea. Sa meditez asupra perechilor de ochi inteligenti cu sclipiri contrastante, sau asupra chipurilor anoste, de parca in spatele lor stau niste sfori invizibile si nimic mai mult. Oamenii din jurul meu sunt oameni buni. Pacat de confilctele nascute dintr-o reactie mai degraba de grup, depersonalizata, fara ca cineva sa gandeasca. Sunt convinsa ca luati individual sunt oameni dedicati, cu simturi asemanatoare, care apreciaza faptele bune si sunt in stare de ele. In multime insa comportamentul de schimba, de parca omul este singur impotriva unui zid, totul devine lupta dintr-un mecanism fara logica, instinctiv. Mai grav este ca se intampla des, se intampla zilnic, iar repetitia conduce la obisnuinta si obisnuinta la plafonare. Zidul exista asadar, noi il construim, numai pentru ca el este realitatea noastra din acea clipa.
Aflata aseara in metrou, ma apropiam de casa. Eram intr-un capat de vagon putin mai liber si mai aerisit. M-am sprijinit cu spatele de un perete din placaj si relaxata am privit. Intai de-a lungul lui, trecand fugitiv printre oameni, apoi privirea mi s-a intors ca prin zbor pe deasupra lor. Ca si cum as fi filmat o scena. Mi-am dat seama ca era o scena, reala, un moment din viata noastra, a tuturor celor din vagon. Un moment ce merita constientizat, apreciat si trait. Nu stiu daca cineva ar avea revelatia acestor clipe irosite de dragul preocuparilor din viitorul apropiat. Ne gandim la destinatii fara sa ne bucuram de drum. Destinatie la care ajungem fara indoiala oricum si care apoi ne indreapta mereu si mereu catre alta, si alta, si alta...Ce pacat, mi-am spus. Timpul ne daruieste trairi in fiecare secunda, insa noi le irosim sperand mereu, in avans. Suntem in stare sa ajungem oriunde trebuie sa ajungem, pot sa ne preocupe scopurile, dorintele, placerile noastre, dar cum ramane cu rabdarea de a ajunge pana la ele? In acelasi uitat, irosit si invizibil timp. In care am putea sa zambim, sa ne bucuram ca existam, pur si simplu. -------------------- Hannah
In cautarea Adevarului. |
|
|
25 Apr 2008, 10:20 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 125 Inscris: 29 January 08 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 11.201 |
Jurnal pe motocicleta
Ernesto Che Guevara Cartea a fost ecranizata de Universal Studios, in regia lui Walter Salles, si a cistigat in 2005 un Oscar pentru coloana sonora, dar si prestigiosul premiu BAFTA pentru cel mai bun film intr‑o limba straina. Desi doar o aventura de tinerete, calatoria nebuneasca a lui Ernesto Guevara si Alberto Granado prin America de Sud ar fi fost, pentru oricine altcineva, punctul culminant al vietii. Dar pentru cel care avea sa devina el Che, ea a reprezentat doar inceputul unor nesfirsite peregrinari in jurul lumii, momentul cind s‑a configurat un destin remarcabil prin idealism si ardoare. Nici un studiu biografic despre Che Guevara nu ar fi complet fara lectura acestui minunat jurnal. „Jurnal pe motocicleta este povestea unei descoperiri a lumii si, totodata, a unei descoperiri a sinelui. Este povestea alegerilor de ordin personal si politic pe care fiecare dintre noi sintem nevoiti sa le facem intr-un moment sau altul al vietii noastre. Este o poveste despre prietenie si solidaritate. Si, mai presus de orice, este o poveste despre aflarea lucrurilor in care sa crezi – si pentru care sa te lupti.” -..- Walter Salles, regizorul filmului The Motorcycle Diaries Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (1928‑1967), mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che, este una dintre cele mai populare figuri ale anilor ’60‑’70, adevarat mit cultural si politic, revendicat de generaţii succesive de rebeli cu si fara cauza. Pentru contribuţia sa la instaurarea regimului comunist in Cuba, Castro i‑a acordat lui Che Guevara gradul de Il Comandante, cel mai inalt din cadrul trupelor de gherila, si i‑a conferit, la 29 de ani, Steaua Jose Marti, pe care Guevara o va pune pe bereta sa neagra. Aceasta imagine a revoluţionarului cu bereta si stea va deveni celebra in lumea intreaga, datorita fotografului cubanez Alberto Korda. La 8 octombrie 1967, Che Guevara a fost capturat in Bolivia de trupe contrarevoluţionare. A fost executat o zi mai tirziu. ...si o melodie frumoasa: Diarios de motocicleta - Change If you knew that you would die today, Saw the face of God and love, Would you change? Would you change? If you knew that love can break your heart When you're down so low you cannot fall Would you change? Would you change? How bad, how good does it need to get? How many losses? How much regret? What chain reaction would cause an effect? Makes you turn around, Makes you try to explain, Makes you forgive and forget, Makes you change? Makes you change? If you knew that you would be alone, Knowing right, being wrong, Would you change? Would you change? If you knew that you would find a truth That brings up pain that can't be soothed Would you change? Would you change? How bad, how good does it need to get? How many losses? How much regret? What chain reaction would cause an effect? Makes you turn around, Makes you try to explain, Makes you forgive and forget, Makes you change? Makes you change? Are you so upright you can't be bent? If it comes to blows are you so sure you won't be crawling? If not for the good, why risk falling? Why risk falling? If everything you think you know, Makes your life unbearable, Would you change? Would you change? If you'd broken every rule and vow, And hard times come to bring you down, Would you change? Would you change? If you knew that you would die today, If you saw the face of God and love, Would you change? Would you change? Would you change? Would you change? If you saw the face of God and love If you saw the face of God and love Would you change? Would you change? Acest topic a fost editat de annacrin: 25 Apr 2008, 10:31 AM -------------------- Hannah
In cautarea Adevarului. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 08:16 PM |