Rabdarea De A Trai |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Rabdarea De A Trai |
29 Jan 2008, 02:10 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 125 Inscris: 29 January 08 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 11.201 |
De aproape trei saptamani am renuntat la drumul cu masina catre birou si m-am intors la plimbarea cu metroul. Evident aglomerat si dincolo de orice conditie umana, insa am hotarat sa pastrez calmul unei detasari usor de controlat. In masina beneficiez de spatiu, care uneori ma izoleaza periculos de mult. Imi era dor sa fiu in mijlocul oamenilor, sa ii privesc ca si cum adevarul vietii se afla in fata mea. Sa meditez asupra perechilor de ochi inteligenti cu sclipiri contrastante, sau asupra chipurilor anoste, de parca in spatele lor stau niste sfori invizibile si nimic mai mult. Oamenii din jurul meu sunt oameni buni. Pacat de confilctele nascute dintr-o reactie mai degraba de grup, depersonalizata, fara ca cineva sa gandeasca. Sunt convinsa ca luati individual sunt oameni dedicati, cu simturi asemanatoare, care apreciaza faptele bune si sunt in stare de ele. In multime insa comportamentul de schimba, de parca omul este singur impotriva unui zid, totul devine lupta dintr-un mecanism fara logica, instinctiv. Mai grav este ca se intampla des, se intampla zilnic, iar repetitia conduce la obisnuinta si obisnuinta la plafonare. Zidul exista asadar, noi il construim, numai pentru ca el este realitatea noastra din acea clipa.
Aflata aseara in metrou, ma apropiam de casa. Eram intr-un capat de vagon putin mai liber si mai aerisit. M-am sprijinit cu spatele de un perete din placaj si relaxata am privit. Intai de-a lungul lui, trecand fugitiv printre oameni, apoi privirea mi s-a intors ca prin zbor pe deasupra lor. Ca si cum as fi filmat o scena. Mi-am dat seama ca era o scena, reala, un moment din viata noastra, a tuturor celor din vagon. Un moment ce merita constientizat, apreciat si trait. Nu stiu daca cineva ar avea revelatia acestor clipe irosite de dragul preocuparilor din viitorul apropiat. Ne gandim la destinatii fara sa ne bucuram de drum. Destinatie la care ajungem fara indoiala oricum si care apoi ne indreapta mereu si mereu catre alta, si alta, si alta...Ce pacat, mi-am spus. Timpul ne daruieste trairi in fiecare secunda, insa noi le irosim sperand mereu, in avans. Suntem in stare sa ajungem oriunde trebuie sa ajungem, pot sa ne preocupe scopurile, dorintele, placerile noastre, dar cum ramane cu rabdarea de a ajunge pana la ele? In acelasi uitat, irosit si invizibil timp. In care am putea sa zambim, sa ne bucuram ca existam, pur si simplu. -------------------- Hannah
In cautarea Adevarului. |
|
|
31 Jan 2008, 05:47 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 135 Inscris: 8 August 07 Din: langa Caracal in canalu de la coltu cu Posta Forumist Nr.: 10.228 |
a ie clar
suntem frati daca ios un om si tu altu si inpartim castigu ca ie mare castig sa te salute cineva in loc sat dea un sut in fund iar io care sunt la nivelul palmei deo iau mereu tare mai ma bucur cand ma baga in seama un fratelo -------------------- |
|
|
19 Feb 2008, 07:25 PM
Mesaj
#3
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 4 Inscris: 3 February 06 Din: calator de profesie(prin viatza) Forumist Nr.: 7.783 |
ca ie mare castig sa te salute cineva in loc sat dea un sut in fund e pe dracu un castig. iar io care sunt la nivelul palmei deo iau mereu tare mai ma bucur cand ma baga in seama un fratelo da eu sunt disponibila sa-tzi dau un sut in cur. Uneori face mai bine decat o binetze. Pt. ca binetze si ipocritzii stiu a da. Sincer fii fericit ca tzi-o iei mereu. Prefer de o mie de ori dupacele decat ipocrizia, minciuna si falsa politetze. In alta ordine de idei si eu ascult muzica, si nu numai in metrou. Dar asta nu inseamna ca ignor pe restul. Muzica face parte din viatza mea. Adeseori ascult muzica pentru a nu-mi strica ziua cu vreo manea rasunand din vreo masina ultimul racnet, sau de vreo remarca subtila a unor cuvinte care incep cu F, M, C si alte alea. Ascult muzica pentru ca ma ajuta sa ma concetrez mai bine, si sa fiu capabila sa observ ce e important din lumea cu care iau contact. Daca vezi pe una care face ca mitza din avatar .. sa stii ca-s mua. Acest topic a fost editat de Vidra: 19 Feb 2008, 07:27 PM -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 02:10 AM |