Rabdarea De A Trai |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Rabdarea De A Trai |
29 Jan 2008, 02:10 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 125 Inscris: 29 January 08 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 11.201 |
De aproape trei saptamani am renuntat la drumul cu masina catre birou si m-am intors la plimbarea cu metroul. Evident aglomerat si dincolo de orice conditie umana, insa am hotarat sa pastrez calmul unei detasari usor de controlat. In masina beneficiez de spatiu, care uneori ma izoleaza periculos de mult. Imi era dor sa fiu in mijlocul oamenilor, sa ii privesc ca si cum adevarul vietii se afla in fata mea. Sa meditez asupra perechilor de ochi inteligenti cu sclipiri contrastante, sau asupra chipurilor anoste, de parca in spatele lor stau niste sfori invizibile si nimic mai mult. Oamenii din jurul meu sunt oameni buni. Pacat de confilctele nascute dintr-o reactie mai degraba de grup, depersonalizata, fara ca cineva sa gandeasca. Sunt convinsa ca luati individual sunt oameni dedicati, cu simturi asemanatoare, care apreciaza faptele bune si sunt in stare de ele. In multime insa comportamentul de schimba, de parca omul este singur impotriva unui zid, totul devine lupta dintr-un mecanism fara logica, instinctiv. Mai grav este ca se intampla des, se intampla zilnic, iar repetitia conduce la obisnuinta si obisnuinta la plafonare. Zidul exista asadar, noi il construim, numai pentru ca el este realitatea noastra din acea clipa.
Aflata aseara in metrou, ma apropiam de casa. Eram intr-un capat de vagon putin mai liber si mai aerisit. M-am sprijinit cu spatele de un perete din placaj si relaxata am privit. Intai de-a lungul lui, trecand fugitiv printre oameni, apoi privirea mi s-a intors ca prin zbor pe deasupra lor. Ca si cum as fi filmat o scena. Mi-am dat seama ca era o scena, reala, un moment din viata noastra, a tuturor celor din vagon. Un moment ce merita constientizat, apreciat si trait. Nu stiu daca cineva ar avea revelatia acestor clipe irosite de dragul preocuparilor din viitorul apropiat. Ne gandim la destinatii fara sa ne bucuram de drum. Destinatie la care ajungem fara indoiala oricum si care apoi ne indreapta mereu si mereu catre alta, si alta, si alta...Ce pacat, mi-am spus. Timpul ne daruieste trairi in fiecare secunda, insa noi le irosim sperand mereu, in avans. Suntem in stare sa ajungem oriunde trebuie sa ajungem, pot sa ne preocupe scopurile, dorintele, placerile noastre, dar cum ramane cu rabdarea de a ajunge pana la ele? In acelasi uitat, irosit si invizibil timp. In care am putea sa zambim, sa ne bucuram ca existam, pur si simplu. -------------------- Hannah
In cautarea Adevarului. |
|
|
3 Feb 2008, 02:04 AM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 640 Inscris: 6 August 04 Forumist Nr.: 4.202 |
...
Rabdarea de a trai... Mereu suntem subiectivi cand vine vorba de firul vietii noastre. Atat de subiectivi, incat ne grabim sa ajungem la concluzia ce credem noi ca este rezolvarea. Si mereu tragem concluzii. Concluzii bazate doar pe enunturi. Fara ipoteze, fara demontratii, deseori fara variante.. Asa suntem aproape toti, noi, oamenii. Imi vine sa zic ca sfintii au perceput altfel "drumul". Au stiut sa asculte. Au stiut sa astepte... Imi trece prin urechi un pasaj ce m-a impresionat inca din adolescenta, cand acultam predicile de la biserica: "Si Maria pastra toate acestea in inima ei." Nu am timp sa explic acum, dar probabil unora va este familiar. Cred ca e frumos sa stii sa le aduni pe toate cu rabdare. Spune un proverd italian ca trei sferturi in iubire este rabdare. Viata este un drum in care invatam sa iubim, asadar, rabdarea este indispensabila. Dar ce inseamna ea tradusa in fapte!? Interesant topic si interesant moment de a-l citi... In ceea ce priveste analiza tranzactionala... am fost la niste cursuri doi ani la rand, in timpul facultatii. Da, cred ca ajuta sa intelegem unde sa ne pozitionam in relatie cu ceilalti si cu noi insine. Mi-ar face placere sa imi reamintesc cate ceva. Am facut niste exercitii practice tare utile. Ma gandesc la rabdarea de a trai si la "arta de a convera". Exista o relatie stransa intre cele doua. Daca am costientiza conversatia ca arta, ne-am dori sa ne-o insusim. Am avea atunci echilibrul in priviri si in gesturi si ne-am molipsi inima cu dorinta de a fi mai buni, mai sociabili, mai zambitori - tineri... Acest topic a fost editat de LINICA: 3 Feb 2008, 06:16 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 03:32 AM |