Pariu Pt. Filozofi Atei, daca ma convingeti cu argumente din Heidegger renunt la credinta Optiuni

[IoanV]

Am mai vazut pe han topicuri provocari, cel care imi vine in minte acum in minte este a lui Catalin, unde ne contrazice.
Eu vreau sa ridic miza si sa fac un pariu.
Cred ca Heidegger este cel mai mare filozof. Si daca un filozof ateu ma convinge cu argumente din filozofia lui Heidegger ca credinta e inutila, eu renunt la ea. Mai mult, desi nu am terminat de citit nici macar cea mai importanta scriere a lui, Fiinta si timp, m-as declara surprins daca de pe pozitii ateise se poate intelege mai bine filozofia sa. Nu ma deranjeaza nici daca imi demonstrati ca nu are dreptate, dar nu cu argumente de genul "cred ca ....".

Am trecut la provocarea-pariu pt. ca m-am saturat de flecareala si de intrebare gen "Dar cine este Dumnezeu", etc. Sa fie batalie serioasa cu o miza atragatoare .
Asa sper sa tinem cont de ceea ce au gindit si altii, nu doar sa ne dam cu parerea izvorita din ceea ce ni se pare si credem fara sa aprofundam subiectele.

Accepta cineva pariul? Daca il conving ca nu are dreptate renunta la ateism?

Acest topic a fost editat de IoanV: 21 Sep 2007, 10:13 AM

[IoanV]

Ioan, eu chiar ca nu te inteleg, de literatura ducem lipsa ? Asta ar trebui sa dezbatem noi ? Sa ne trimitem unii pe altii la sala de lectura ? Vrei sa-ti umplu pagina c-o bibliografie interminabila ? Care-i rostul ?

Cum care-i rostul sa citesti? Pai ca sa poti gindi original, sa nu repeti ce au spus altii, sa nu incerci sa convingi cu argumente deja depasite. Eu nu ma grabesc sa aflu sau sa dau solutia. Am rabdarea de a cerne aurul din nisip. Iar daca stim referinte serioase, pe care chiar le-am citit sau sintem in curs de citire, de ce sa ne mai dam noi o parere personala, cind lucrurile au fost deja mult mai bine studiate de altii.

Iar cand o sa citesti :
1. Probability, Confirmation and Simplicity,
2. Atheism: A Philosophical Justification,
3. The Impossibility of God,
4. Atheism, Morality, and Meaning,
5. The Improbability of God, de Michael L. Martin, o sa intelegi MUUULT MAI MUUULTE despre cele implicate in functionarea CORECTA a omului.

Am citit argumentele lui Russell. Promit sa mai studiez, am cartea lui Richard Dawkins, The God Delusion si cind am timp o sa analizez argumentele. Sigur, de pe pozitii pozitiviste poti elimina orice, in afara stiintei. Prima care ii cade victima este metafizica (o spune Heidegger, eu nu ma pricep asa de bine). Nici nu am luat in discutie credinta in Dumnezeu plecind de la El ci de la ontologie. Sa vedem, de aici, ce rost are omul, ce ar putea fi de facut pe Pamint, etc. Apoi sa vedem daca avem sau nu nevoie de Dumnezeu si cam unde si cum l-am gasi. Sa facem un demers fenomenologic si sa vedem ce si cum e treaba cu omul. Avem o baza de plecare f. buna, e analizata inclusiv teologia in relatia cu fenomenologia, in scrierile lui Heidegger. De acestea vreau sa profit. O sa fac, probabil mai incolo, o analiza a argumentelor ateiste. Ce am observat la Russell este ca nu trece dincolo de sursa ideii de Dumnezeu, o recunoaste in teama, dar nu merge mai departe cu analiza. Heidegger analizeaza si frica si angoasa, le gasesste chiar rol pozitiv in ontologie.

Cum ar urma sa arate un exemplu concret ?
Dar dincolo de curiozitatea mea, o remarca. Sintagma "se intemeiaza" cum apare in traducerea ta, s-ar putea sa nu fie cea mai potrivita redare a sintagemei englezesti "stems from", care se traduce mai corect cu "isi are originea, provine din". Pt ca romanescul "se intemeiaza" e un altfel de "se bazeaza". Data fiind diferenta, mesajul pasajului poate fi eronat. Damasio nu zie "is based ON" ci "stems FROM". Conteaza mult traducerea.

Crezi ca pot rezuma in 3 fraze o carte? Citeste-o. Nu am dat eu traducerea, am preluat-o din prezentarea facuta la libraria Humanitas. Eu abia am cumparat cartea... Stiu de ea de la Goleman, care preia concluziile in Inteligenta emotionala.

Concret, care-s dovezile lui Damasio si cum concura acestea, la idea ca tu esti foarte corect intr-un rationament cu privire la existenta unui zeu, al unui trib iudaic, din epoca bronzului ?

Ideea este ca ratiunea nu e asa curata cum pare. Intotdeauna are in spate un background afectiv pe care il potenteaza sau chiar il ascunde. Atit am inteles pina acum din alte lecturi, dar voi citi si cartea...

Experienta ta, bazata poate pe un mediu religios, sau poate la o etapa de varsta cand doreai repere, sau poate un moment de viata mai tensionat, nu avea cum sa te conduca sub nici o forma la concluzia unor "certitudini" universale, in speta crestin ortodoxe.

Nu era vorba de o experienta religioasa ci un fel de telepatie. Am dat-o de mult intr-un post la Dincolo de ratiune. Ghiceam aproape de fiecare data cit e ceasul, cind un frate al meu se uita la el. Dupa ce i-am spus cum fac ca sa imi dau seama nu am mai reusit sa ghicesc, stie sa ascunda gindul. Acesta e un exemplu, dar au fost si altele, insa nu de natura religioasa. Apropo, pe vremea aceea nici nu aveam habar cum sta problema cu Dumnezeu, doar eram educati ca nu exista... Nu stiam ce sa cred despre existenta lui....

Deci nu fi asa "necredincios" si nu cauta in tot ce ni se intimpla gogoase umflate de un afectivism degenerat ....

Acest topic a fost editat de IoanV: 28 Sep 2007, 08:56 AM