Arta Conversatiei?, unde,cum...aici?? Optiuni

[cocosel]

Oare practicam aici arta conversatiei sau ne jucam un joc murdar plin de atacuri personale???

Este foarte bine sa respecti opinia celuilalt, chiar daca difera de a ta, deoarece s-ar putea sa fie întemeiata. Asta nu înseamna sa renunti automat la propria-ti opinie si nici s-o consideri minora. Subiectul poate ramîne deschis, iar dialogul unica modalitate de a-l elucida, cu conditia sa nu devina un dialog al surzilor. Nimic nu te împiedica sa-ti sustii idea în cadrul discutiei. Dar fa-o fara a-ti jigni interlocutorul. Sa evitam interventiile categorice de genul “Aiurea!”, “Nici vorba!”, “Va înselati” sau “Ce prostie!”Minciuna"(si asa mai departe). Ele sunt o dovada a lipsei de educatie si pot bloca iremediabil conversatia. Dati-i si celuilalt posibilitatea sa intervina.
Apar aici, ca în aproape toate manifestarile vietii în comun, cel putin doua atitudini gresite. Exista unele persoane foarte sigure pe ele, care polarizeaza conversatia, îmbatîndu-se cu propriile lor cuvinte, vorbind fara încetare si interzicîndu-le celorlalti orice participare la discutie. La cealalta extrema se situeaza tacutii, timizii, cei carora le e o frica teribila sa nu greseasca sau sa-si spuna vreo parere; adeptii vesnicului “Aveti dreptate” sau ai mai noului “Corect!”.
Ajungem astfel la situatia pe care o enunta un umorist: “În orice conversatie, sunt doua feluri de indivizi: pisalogii si victimele.”
Arta conversatiei nu se învata ca formulele matematice.Sa-i lasam pe ceilalti sa ne aprecieze – dupa fapte, si nu dupa “sugestiile” noastre.Între ariditatea plictiselii si pericolul ridiculului, trebuie sa urmam un drum ale carui principale etape sunt tactul, discretia, atentia, însufletirea, umorul, cultura, politetea si sinceritatea.

Nichita Stanescu: „Toti am vrea sa fim Eminescu, dar nici unul n-am vrea sa-i fi trait viata !'.

Scrii fara sa te gindesti ce-o sa spuna criticii. Sa spui ceea ce ai de spus, ceea ce crezi ca trebuie sa spui, nu pentru ca vrei sa fii pe placul cuiva, nu pentru ca vrei sa menajezi pe cineva si nici sa flatezi pe cineva. Dupa parerea mea, un artist este un generos. El nu stie niciodata daca „marfa' lui, ca sa ma exprim in termeni actuali, se vinde sau nu. Sigur ca Brancusi a stiut intotdeauna ca este un geniu, dar care a fost viata extraordinara a acestui artist ? Cum au trait niste genii ? Cum a trait Eminescu ?De ce vrem sa fim niste genii??

„Un scriitor nu poate pretinde ca ar detine adevarul absolut si ca parerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator si un comentator al vietii, dar mai ales al contemporaneitatii sale. Scriitorul, neerijindu-se in judecator obligat sa aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu da sentinte: constata. Dupa lectura multor carti, ramii cu un gust amar. Am invidiat de cind ma stiu autorii care te fac sa rizi. Ce har nemaipomenit: analizind necrutator lumea in care traiesti, sa stirnesti totusi hohote de ris. Face fiecare ce poate. De multe ori, oamenii se-nsala unii asupra altora. Se pot insela si asupra lor insisi. Fara sa vrea. Grav este cind simuleaza orbirea si inselarea.' Ileana Vulpescu, „Arta compromisului'

[exergy33]