Cat Datoram Religiei?, fara ar fi fost mai rau/mai bine? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Cat Datoram Religiei?, fara ar fi fost mai rau/mai bine? |
24 Mar 2005, 07:14 PM
Mesaj
#1
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 783 Inscris: 30 July 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 4.160 |
Nu sunt ateu, dar nici vreun credincios veritabil. Cred ca as putea spune ca sunt agnostic. Deci nu impartasesc credinta in scenariul pe care am sa-l descriu mai jos. Vreau doar sa ne imaginam cum ar fi aratat civilizatia umana in absenta religiei.
Plecand de la urmatoarele premise: 1. D-zeu nu exista si religia este o inventia a omului, prin care s-a urmarit o mentinere a ordinii ce ar trebui sa vina din interior (inainte de lege sa existe o "banare" interioara) 2. Omul nu este dotat cu un instinct religios, astfel incat, in absenta "inventari" religiei, nu ar ajunge sa creada in nici o zeitate. Haideti sa ne imginam cum s-ar fi dezvoltat/ar fi aratat omenirea in absenta oricarui fenomen oreligios. Intrebarea este : In ce masura a contribuit religia la ceea ce suntem, si anume: civilizati, posesori ai unei constiinte, etc. ?(si aici nu ma refer la constiinta ca realitate subiectiva prin care ne autopercepem in spatiu si timp, ci ca un tribunal intern in care gandurile se acuza sau se aproba). Datoram umanul nostra religiei, sau am fi ajuns in acelasi punct, mai devreme sau mai tarziu, si in absenta oricarui sistem religios, doar prin ratiune? Sa nu uitam ca sistemul religios s-a opus oricarui progres stiintific o perioada indelungata de timp. Luand acest amanunt in considerare, este oare posibil ca umanitatea sa fi fost chiar mai departe (d.p.d.v stiintific, macar) decat este acum, in absenta constrangerilor religioase, care considerau blasfemie cam tot ceea ce insemna stiinta/progres? Cam ciudat, si poate chiar aberant topicul, in viziunea unora, dar haideti sa vedem ce iese -------------------- The decision to build artilects or not, will be the toughest decision that humanity will ever have to make.
Personally, I'm glad to be alive now - Hugo de Garis |
|
|
16 May 2007, 07:45 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 181 Inscris: 4 August 04 Din: chisinau Forumist Nr.: 4.185 |
In opozitia religios-social, religia nu trebuie considerata a fi doar totalitatea povestilor despre Iov, Ilie, rai, iad, cazane cu smoala sau ceva de genul asta. Nu este onest. Pe de alta parte, opozitia asta e mai degraba una de sinteza decat contradictie ireductibila..eu zic ca religios si social sunt doua capete ale aceluiasi bat. Sau ale unei balante, daca vrei.
Balanta este omul, spiritul sau sirul de fictiuni filozofice (Dasein, Etre etc) care pretind ca reflecta existenta umana in totalitatea ei… Pentru ca evolutia sa mearga bine, este nevoie ca balanta sa fie in echilibru, altfel zis, ca imperativele sociale ale actiunii aici si acum sa fie echilibrate de posibilitati, iesiri spre Dincolo, spre Maine. Daca socialul este Azi, acesti oameni, aceasta situatie, atunci religiosul ar fi Maine, oamenii care vor veni si speranta ca acest Maine va veni… din acest motiv, religiosul nu este doar povesti despre popi hrapareti, dumnezei rai sau diavoli atotputernici. Omul este religios, in masura in care, inconjurat de certitudinile zilei de azi, isi arunca privirea spre maine si crede ca acest maine va veni… religiosul poate fi aruncat spre un Dincolo metafizic, absolut etc… o abandonare totala in mainile acestui absolut este egala, de cele mai multe ori, cu o indiferenta sociala totala..sa amintim doar exemplul primilor crestini care, in asteptarea lui Hristos si a Sfarsitului Lumii nu au opus practic nici o rezistenta opresiunii romane, fiind transformati in privelisti de circ si hrana pentru animalelel salbatice, spre deliciul plebei. Ascetii sunt si ei un alt exemplu, la fel si calugarii, o prezenta deloc neglijabila chiar in zilele noastre. Atat ascetii cat si calugarii traiesc intr-o abandonare a lumii de aici aproape totala… sunt, intr-un sens asociali… religiosul poate fi aruncat si spre un dincolo fizic, aproape, palpabil… efectul este aproape acelasi : sustragere din social…exemplul : majoritatea intelectualilor (Marx, Sartre, scriitorii atei) care se dedica unui scop, fie eliberarea unui proletariat imaginar, fie abandodanrea omului intr-o alegere mitica… in contrast, socialul este aici si acum, opereaza cu marimi calculabile sau vizibile…este forta care are drept extrema, supunerea neconditionata a membrilor fata de comunitate…cel mai bine a zis-o Isus : da-ti cezarului ce este a cezarului, si a lui Dumnezeu ce e a lui dumnezeu. Revenind la intrebarea din titlu : eu cred ca religia (mai ales cele monoteiste si universaliste) a dat societatii un sistem etic (n-o sa spun mare lucru daca declar ca sistemul etic de inspiratie liberala a lui Rawlas este de factura crestina dupa cum si faimosul imperativ moral al lui Kant isi are radacinile directe in Biblie), un sens (Freud, mi se pare, spunea ca povestea despre sensul vietii trebuie legata de crestinism) personal, dar si social (crestinismul, cu milenarismul si vizionarismul sau introduce Istoria in istorie si ii da o finalitate aparenta), o consolare (de departe cel mai redutabil instrument – Predica de pe munte, adica Fericirile, este o incercare de depasire a inechitatilor sociale prin promisiunea solutionarii lor definitive in alta lume, mai buna ca asta – acest instrument a functionat dublu, caci a priit si socialului, prin simplul fapt ca distragea atentia de la nebregulile si nedreptatile inerente vietii sociale si le justifica, eliberand astfel tensiunea sociala)… -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 June 2024 - 09:18 PM |