Cum Ne Educam Copiii ? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Mesajele cu caracter ateist sau care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum.
Cum Ne Educam Copiii ? |
8 Feb 2007, 10:23 AM
Mesaj
#1
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 633 Inscris: 6 April 04 Forumist Nr.: 2.934 |
In ce mod va implicati in educatia copiilor vostri?Cum procedati ? Ii lasati la libera alegere, sustinandu-i ? Incercati sa-i supraprotejati ? Ce fel de educatie religioasa le dati ? Daca intra in conflict cu voi, cum procedati ?
Eu am doi baieti.Nu stiu ce alegere sa-i fac . Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? Sa nu le ingradesc deloc ?Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ? Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ?Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? Ii bucura , ii enerveaza ? De ce pe "Universul credintei "? Pentru ca si noi suntem copiii Lui. Va multumesc, si inca ceva :cei fara ..., fara presupuneri, va rog, un copil nu e nici masina, nici cont, nici jucarie.Exista sacrificiu, daruire, octotire, neliniste, foarte multe lucruri pe care le face un parinte pentru copilul sau. Unul fara, sincer, n-are nici macar idee. -------------------- "Fiule, nu uita invataturile mele, si pastreaza in inima ta sfaturile mele" (Prov.3.1)
|
|
|
15 Feb 2007, 01:00 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.024 Inscris: 6 September 04 Din: somewhere over the rainbow... Forumist Nr.: 4.413 |
Copilul meu este mare acum are 23 de ani dar pentru mine este acelas copilas pe care-l alaptam cu drag cind avea doar citeva luni...Si multumesc Lui Dumnezeu ca am reusit sa-l crestem si sa-l educam singure (eu si mama) si in conditii extrem de grele, pe care nu le voi descrie acum. Important e sa va spun ca educatia in spirit religios este foarte eficienta. E drept ca eu am avut atitea necazuri incit acum cind il vad mare si frumos, si toti il lauda si-mi spun ca e istet, educat si bun (desi nu-i dupa tiparul pe care mi-l facusem eu), chiar ma intreb cum am reusit...dar de fapt nu este meritul meu ci poate ca Dumnezeu mi-a dat in dar un copil asa de bun in ciuda faptului ca a trebuit sa ma zbat singura sa-l cresc. Intodeauna l-am tratat ca pe un om matur si desi soarta a facut sa nu fim tot timpul impreuna, am venit de la mii de kilometri cind avea cea mai mare nevoie de mine ca sa fiu linga el, de exemplu atunci cind avea examene sau cind era intr-un impas. L-am lasat in grija bunicii dar asta pentru ca altfel nu am fi avut nici o alta sursa de venituri...si cind am plecat taica-so (Dumnezeu sa-l ierte!) nu a aprobat sa-l iau cu mine desi nu a contribuit cu nimic nici material nici spiritual ba chiar a trebuit sa-l mituiesc ca sa-mi iau copilul dupa citiva ani. Bineinteles ca a trebuit sa suport si consecintele acestui lucru, adica reprosurile ca nu am fost linga el in anumite momente dar timpul le rezolva pe toate si pina la urma a inteles. Acuma nu pot sa spun ca totul este perfect si nici nu trebuie sa ne facem iluzii si sa cerem de la copii nostri sa fie dupa un tipar pe care ni-l facem noi in imaginatie. Trebuie sa avem multa rabdare cu ei si sa-i intelegem si mai ales sa-i iubim asa cum sint chiar daca uneori nu sintem de acord cu ei...si ei nu sint de acord cu noi. Asta nu inseamna ca noi avem intodeauna dreptate si in cazul in care ei sint cei care gresesc isi vor da singuri seama desi pe noi ne doare daca ii vedem ca sufera. Important este sa stim sa-i iubim si sa-i intelegem si sa stie ca la tine vor gasi intodeauna doua brate calde care-l vor primi si mangiia cind ii va fi greu. Cred ca asta-i rostul nostru, dar pina atunci trebuie sa-i invatam sa zboare asa cum face vulturul: cit sint mici ii hraneste si ii invata sa zboare dar la timpul stabilit ii aduce pe o stica inalta si le face vint...unii reusec sa zboare altii cad. Sigur foarte mult depinde si de noi dar nu totul si sa nu uitam ca la o virsta frageda copii au tendinta de a-si imita parintii, de aceea trebuie sa fim foarte atenti la felul cum ne comportam, pentru ca asta le va marca viata.Sigur, nu sintem perfecti dar e foarte important cind educam un copil, sa ne controlam cit mai des si sa ne comportam asa cum am vrea sa fie el ca adult.
-------------------- Nu anii din viata mea sint importanti ci viata din anii mei...
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 2 June 2024 - 01:22 PM |