In ce mod va implicati in educatia copiilor vostri?Cum procedati ? Ii lasati la libera alegere, sustinandu-i ? Incercati sa-i supraprotejati ? Ce fel de educatie religioasa le dati ? Daca intra in conflict cu voi, cum procedati ?
Eu am doi baieti.Nu stiu ce alegere sa-i fac . Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? Sa nu le ingradesc deloc ?Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ?
Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ?Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? Ii bucura , ii enerveaza ?
De ce pe "Universul credintei "? Pentru ca si noi suntem copiii Lui.
Va multumesc, si inca ceva :cei fara ..., fara presupuneri, va rog, un copil nu e nici masina, nici cont, nici jucarie.Exista sacrificiu, daruire, octotire, neliniste, foarte multe lucruri pe care le face un parinte pentru copilul sau. Unul fara, sincer, n-are nici macar idee.
Versiune completa:Cum Ne Educam Copiii ?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie
Am avut un profesor de fizica in liceu, si stilul lui de predare era urmatorul :dupa predarea lectiei de zi, propunea o problema drept aplicatie. Si intreba :"cine vrea sa iasa la tabla ?".Toti eram cu capul sub banca. Si tot el raspundea :"Ala eu, ala eu, ala eu ....."
Asa-ti facut si voi.Multe puncte de vedere, multumesc.
Asa-ti facut si voi.Multe puncte de vedere, multumesc.
Nu pricep de ce forumistii sunt asa nerabtatori sa li se raspunda. Nu inteleg de ce li se pare ca este datoria celorlalor forumisti sa fie interesati de subiectul deschis de ei. Si daca nu raspunde nimeni, e capatul lumii.
ioana1, daca n-ai primit raspunsuri, asta e. Ori sunt forumistii plecati. Ori nu ti-au vazut subiectul, ori nu-i intereseaza. Nu-i nici o tragedie.
ioana1, daca n-ai primit raspunsuri, asta e. Ori sunt forumistii plecati. Ori nu ti-au vazut subiectul, ori nu-i intereseaza. Nu-i nici o tragedie.
Poate daca subiectul era deschis in alta parte ar fi raspuns .Insa la Comunitatea Credintei este foarte greu sa pastrezi firul gandului.
Axel, mama draga, pe mine ma interseaza, asa ca-i o tragedie.Am ajuns la o rascruce de drumuri si nu stiu incotro s-o iau.
Oiski-Poiski: ce te retine, totusi, sa raspunzi ?
Oiski-Poiski: ce te retine, totusi, sa raspunzi ?
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 10:46 AM) |
| Oiski-Poiski: ce te retine, totusi, sa raspunzi ? |
Pentru ca nu stiu la care educatie te referi in primul rand.Cea sociala sau cea religioasa ?
Daca ti-as raspunde ca noi nu-i dam copilului nostru nici un fel de educatie religioasa te vei simti poate jignita sau ma rog nu foarte bine.
Insa daca astepti o parerea despre cealalta educatie pot sa-ti raspund.
Noi ne crestem copilul destul de lejer.Nu stiu cum sa descriu ca sa nu ma fac inteleasa gresit.Adica nu ne danseaza pe varful nasului insa nici nu sta la noi in casa cureaua agatata dupa usa.Urasc educatia aceasta din urma.Cu noi copilul poate sa faca si glume , poate sa rada cu noi ,despre noi.La noi in casa exista si reguli exista si frau liber.Cand ridic vocea la gradul de uragan se stie ca s-a sarit calul prea departe.
Incercam sa nu facem greselile pe care le-au facut parintii nostri cu noi .Deci in primul rand acordam copilului nostru multa atentie si mult timp.El este o personalitate ca si noi parintii .Intre tot ce exista in lumea asta el are prioritate.
Cel mai bun mod de a educa un copil e ameninţarea cu Super Nanny, acest mupet e un fel de Baba Cloanţa. 
Bun. Hai sa vorbim de social.Educatia este un spectru larg.
Eu am un fix, sa zicem. Niciodata nu mi se pare ca am facut suficient, si ca nimeni nu face mai bine ca mine, nici ca vrea mai mult bine copiilor mei decat mine.Le acord o grija oarecum exagerata, sau normala ?!
Respectul.Ne prostim , glumim, si altele , dar noi suntem parintii. Trebuie sa avem respectul lor, din considerentul ca noi ne sacrificam de dragul lor.Pentru ei, eu am renuntat la 95% din mine. Grija mea permanenta sunt copiii. Ce trebuie sa mai fac , ca sa le fie si mai bine. Mi se pare normal, ca respectul sa vina de la sine. Si nu trebuie sa fie cureaua, e suficienta si-o privire. Dar, pana la privire , a fost necesara si cureaua.La mine, desi mai mult ii amenint, sunt doi baieti, si-mi devasteaza casa. Dar, ei sa fie sanatosi !
Respectuosi fata de noi, parintii, si fata de restul oamenilor.Cel putin pe cel mare, l-am invatat ca toti oamenii sunt egali, si nu trebuie tratati preferential. Civilizati in societate. Poate ca exagerez , dar tin mult la eticheta.Trebuie sa aiba un vocabular ingrijit, si sunt cuvinte care nu trebuie pronuntate, in nici o imprejurare.
Ce ma intereseaza, mai ales ca esti mama, si ca acum vorbim noi, fetele. Sa lasat copiii sa se dezvolte singuri, cu propria lor personalitate, asistand doar la alegerile lor?Sau, pe langa regulile de conduita, si sandwich-ul din geanta, sa ii orientam intr-o directie potrivita caracterului , decat sa-i lasam in voia sortii ?
Asta ma nelinisteste. Gandul ca lasandu-i sa faca ce vor, facand alegeri gresite, se vor redresa mai greu, sau ....deloc?Doar sa ma absolv de vina ca n-am zis eu , si-au zis ei ?
Eu am un fix, sa zicem. Niciodata nu mi se pare ca am facut suficient, si ca nimeni nu face mai bine ca mine, nici ca vrea mai mult bine copiilor mei decat mine.Le acord o grija oarecum exagerata, sau normala ?!
Respectul.Ne prostim , glumim, si altele , dar noi suntem parintii. Trebuie sa avem respectul lor, din considerentul ca noi ne sacrificam de dragul lor.Pentru ei, eu am renuntat la 95% din mine. Grija mea permanenta sunt copiii. Ce trebuie sa mai fac , ca sa le fie si mai bine. Mi se pare normal, ca respectul sa vina de la sine. Si nu trebuie sa fie cureaua, e suficienta si-o privire. Dar, pana la privire , a fost necesara si cureaua.La mine, desi mai mult ii amenint, sunt doi baieti, si-mi devasteaza casa. Dar, ei sa fie sanatosi !
Respectuosi fata de noi, parintii, si fata de restul oamenilor.Cel putin pe cel mare, l-am invatat ca toti oamenii sunt egali, si nu trebuie tratati preferential. Civilizati in societate. Poate ca exagerez , dar tin mult la eticheta.Trebuie sa aiba un vocabular ingrijit, si sunt cuvinte care nu trebuie pronuntate, in nici o imprejurare.
Ce ma intereseaza, mai ales ca esti mama, si ca acum vorbim noi, fetele. Sa lasat copiii sa se dezvolte singuri, cu propria lor personalitate, asistand doar la alegerile lor?Sau, pe langa regulile de conduita, si sandwich-ul din geanta, sa ii orientam intr-o directie potrivita caracterului , decat sa-i lasam in voia sortii ?
Asta ma nelinisteste. Gandul ca lasandu-i sa faca ce vor, facand alegeri gresite, se vor redresa mai greu, sau ....deloc?Doar sa ma absolv de vina ca n-am zis eu , si-au zis ei ?
Nu toată lumea e făcută să devină doctor , la fel nu toată lumea e făcută să devină părinte, trebuie unele compromisuri, să studiezi psihologie, pedagogie....
Draga Ioana,
O sa incerc eu sa fac pe forumistul de serviciu
si o sa spun cateva cuvinte, desi sunt cam obosit, caci tocmai m-am intors dintr-o lunga calatorie... Hai sa vedem ce putem spune la grelele intrebari ce le pui...
O sa incerc eu sa fac pe forumistul de serviciu
si o sa spun cateva cuvinte, desi sunt cam obosit, caci tocmai m-am intors dintr-o lunga calatorie... Hai sa vedem ce putem spune la grelele intrebari ce le pui...| QUOTE |
| Eu am doi baieti. |
Sa-ti traiasca! 
| QUOTE |
Nu stiu ce alegere sa-i fac . |
Hmmm... Nu prea inteleg... Eu zic ca deja ai facut alegerea, devreme ce ai deja doi baieti...
| QUOTE |
| Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? |
Florile oricum cresc, independent de vointa noastra... Insa depinde si de noi sa creasca drepte si sanatoase..
| QUOTE |
| Sa nu le ingradesc deloc ? |
Cat timp sunt inca fragede ele trebuie ingradite putin, ca sa fie protejate, atat de exterior cat si de ele insele... De aceea langa o tulpina frageda de stejar punem un dreptar, si un gardulet, ca sa-l protejam de iepuri si de alte "rozatoare"... 
| QUOTE |
| Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ? |
Da da... asa va fi cum spui tu...
| QUOTE |
| Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ? |
Pana unde este nevoie, cand este nevoie si cat este nevoie... Dupa gust si dupa aluat ...
| QUOTE |
| Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? |
Nu prea e vorba de placut aici, ci de constientizare...
| QUOTE |
| Ii bucura , ii enerveaza ? |
Depinde... de parinti, de copii...
Fara a ma erija in parinte model, sau educator sau invatator..., o sa incerc sa-ti spun cateva vorbe ce mi-au intrat si mie in cap...
- daca-ti iubesti copilul, arat-o prin educatia ce i-o dai... Tot de aici vine si rasplata...
15 Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie. (1 Timotei 2)
- trebuie sa intelegem ce este copilul nostru, caci el nu este nicidecum ca noi, oamenii mari, adica el nu lupta pentru bani, pentru mariri, nu are griji fata de casa, fata de femeie, fata de copii... Este copil inca...Deci trebuie sa-i pui ingraditura, lege sau cum vrei sa-i spui, ca sa nu iasa din aceasta stare curata, adica sa nu ocarasca pe nimeni, sa nu vorbeasca urat, sa nu huleasca, sa nu injure, sa nu se bata, caci acestea toate strica sufletul lui curat impingandu-l catre ura...
- daca el calca legea ce i-o pui pedepseste-l, fie prin cuvinte mai aspre, mustratoare, nu urate evident, ci doar mai aspre, iar de batut, sa nu-l bati, decat cu dragoste, astfel incat el sa nu se indrepte din frica de durere fizica, cat mai ales, din frica de durere pricinuita de supararea ce ti-a adus-o... E bine sa se teama de bataie, dar sa nu o primeasca... Cum spunea cineva: "sa fie miscat biciul, dar sa nu cada pe spatele lui"... Adica amenintarile sa nu mearga pana la fapta, dar copilul sa nu creada ca toata pedeapsa se reduce la amenintari...Amenintarea este buna doar daca este crezuta ca se va traduce in fapta, altfel daca copilul gresind, iti ghiceste gandul, va dispretui si amenintarea si bataia...
- daca intiparesti in sufletul lui inca pur invataturile cele bune, nimeni nu va putea sa i le desprinda, ci acestea ii vor fi ghid si principiu de urmat in viata, indiferent peste ce va da...
- sa aibe respect pentru batrani si pentru cei mai in varsta ca el, asta cu deosebire, caci respect trebuie sa aibe pentru toti oamenii.... Insa daca un copil nu este invatat sa respecte pe parinti si pe batrani, din acela nu are cum sa iasa un om bun si bland... Practic, mare parte din problemele grave ale lumii de azi se datoreaza faptului ca nu mai exista respect intre tineri si batrani... Si nu vorbesc de faptul ca in autobuz tinerii vanjosi se iau la tranta cu doamnele in varsta pentru un loc pe scaun, ci se ajunge de-a dreptul la situatii oribile intre parinti si copii plecand in general de la lucruri materiale...
Deci daca tinerii nu mai respecta pe cei batrani, ce respect mai poate exista chiar intre ei sau intre cei mai tineri ca ei?
- prin urmare, cred eu, e bine ca pustiul sa nu fie invatat sa se lege de bunuri materiale, ci sa fie darnic cu ceilalti copii, nu egoist sau posesiv... Daca va fi asa: egosit si posesiv, va suferi toata viata chiar el, chiar de va strange toata bogatiile materiale din lume...
26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16)
- si nu in ultimul rand: invata-l frica si iubirea de Dumnezeu, caci daca va iubi pe Dumnezeu, toate acestea si alte multe lucruri bune ii vor veni firesc si de la sine si ii vor infrumuseta viata...
Mai mult nu cred ca m apricep a spune...
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 11:39 AM) |
| Trebuie sa avem respectul lor, din considerentul ca noi ne sacrificam de dragul lor.Pentru ei, eu am renuntat la 95% din mine. |
Aici gresesti total , dupa parerea mea.
Eu vad cu totul si cu totul altfel lucrurile.Eu nu consider ca ma sacrific pentru copilul meu.Cand l-am facut nu l-am intrebat: vrei sa vii pe lumea asta ? daca da atunci baiete sa stii ca ai datorii fata de mine si prin faptul ca-ti dau viata eu ma sacrific pentru tine.
Deci daca nu l-am intrebat atunci inseamna ca l-am nascut pentru ca am vrut.Despre ce fel de sacrificiu este aici vorba ?
De ce sa renunti la tine 95 % .Cred ca nu stiu la ce te referi.Poate la faptul ca stai acasa cu ei si nu-ti urmezi o meserie ? Acest lucru e la mine.Insa si asta am stiut cand l-am facut.Hotararea era atunci deja luata pentru ca alta posibilitate nu exista.Nu avem cresa, gradinita prelungita si nici o bunica care sa sara in ajutor.
Daca ai folosit cureaua la copiii tai atunci e si mai grav.Crede-ma ca stiu sa te respecte si fara .
Nu poti tu sa-i orientezi spre ceva unde poate nu au nici o inclinatie.Ar fi o prostie sa-mi pun copilul sa faca scoala de muzica pentru ca vreau eu sa devina un mare tenor .De fapt talentul lui in aceasta privinta ajunge pentru un cantecel sub dusul de la baie.
Prin urmare cred ca va reiesi de la sine unde sunt punctele tari ale copilului si ce va putea sa faca mai departe.
Il invat codul bunelor maniere insa il invat si sa se certe si sa raspunda inapoi .In jungla in care traim nu se poate fara.
| QUOTE |
| sa nu-l bati, decat cu dragoste, |
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?"
)Propun mutarea subiectului la dezbateri...
| QUOTE (Blakut @ 12 Feb 2007, 11:57 AM) | ||
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?" ) |
Din pacate nu este deloc amuzanta este odioasa, oribila,oripilanta.
Cred ca cel care crede asa ceva are o problema deosebita .
Acelasi lucru : eu te-am facut eu te omor
Oiski-Poiski: detect sarcasm...
Eu nu am mai luat bataie de la ai mei in clipa in care am zis:"Daca dai tu dau si eu!"
Eu nu am mai luat bataie de la ai mei in clipa in care am zis:"Daca dai tu dau si eu!"
Blakut , am priceput ca era sarcasm in cuvintele tale .Eu nu le-am zis la ai mei ca dau inapoi insa nici nu am uitat .A ramas .
In momentul in care esti parinte ti se dezvolta niste...kestii, pe care nici n-ai banuit ca le-ai avea. Instinctul il ai in sange. Cum stii sa ingrijesti un pestisor, o floare, o pisica, mult mai mult, intr-adevar, necesita un copil. Cu diferenta ca floarea ti-o poate uda si vecinul,iar pisicii ii poti lasa mancare mai multa, chiar daca pleci.
Copilul este cel mai frumos dar pe care-l poate face Dumnezeu oamenilor, o adevarata binecuvantare. Cea mai mare realizare a noastra.Pentru mine, nu a fost sentiment care sa egaleze maternitatea,nici nu va fi, si nu este sentiment care sa-mi umple inima de bucurie mai mult decat o simpla privire a lor, un gest, un sunet, primele cuvinte, primii pasi, prima litera.Unii isi etaleaza pe pereti diplomele, altii trofeele, eu am cateva cadori facute de fiul meu cel mare, de la gradinita si de la scoala. Acelea sunt trofeele mele, cele cu care ma mandresc, si vreau sa fac tot posibilul ca atat cat traiesc, sa stie ca au fost iubiti, si ca am facut cat am putut si am stiut sa-i feresc de orice rau.
Aici deviez putin .De la inceputuri, Dumnezeu a incercat sa-l fereasca pe om de rau, spunandu-i cum, dar omul n-a fost curios. L-a invatat ce sa manance, cum sa se comporte, sa nu uite ca Dumnezeu i-a dat viata, si nu ca sa se destrabaleze, ci ca sa o traiasca in pace si armonie cu totii, dupa cuvantul lui Dumnezeu, sa nu se amestece cu alte popoare, inchinatoare la idolii, caci El este singurul Dumnezeu viu si adevarat, sa umble sa faca binele, si sa se sfinteasca. Adica sa ajunga pana acolo, incat sa nu mai greseti deloc, ci sa mergi , ca si Iisus, spre desavarsire.
Acuma, mult mia mici, in intelepciune, in fapte, in credinta, in multe altele, suntem noi, parintii. Copiii ,in general, ne copiaza.Daca stam pasivi, vor fi pasivi la randul lor.Daca vor vedea ca dam totul pentru ei si binele lor, vor face la fel , la randul lor.
Ideal, desigur, s-ar ajunge la o lume mult mai buna.Dar, cum astazi, tot mai putine cupluri aleg sa nu aiba copii, nu stiu unde se va ajunge.
Copilul este cel mai frumos dar pe care-l poate face Dumnezeu oamenilor, o adevarata binecuvantare. Cea mai mare realizare a noastra.Pentru mine, nu a fost sentiment care sa egaleze maternitatea,nici nu va fi, si nu este sentiment care sa-mi umple inima de bucurie mai mult decat o simpla privire a lor, un gest, un sunet, primele cuvinte, primii pasi, prima litera.Unii isi etaleaza pe pereti diplomele, altii trofeele, eu am cateva cadori facute de fiul meu cel mare, de la gradinita si de la scoala. Acelea sunt trofeele mele, cele cu care ma mandresc, si vreau sa fac tot posibilul ca atat cat traiesc, sa stie ca au fost iubiti, si ca am facut cat am putut si am stiut sa-i feresc de orice rau.
Aici deviez putin .De la inceputuri, Dumnezeu a incercat sa-l fereasca pe om de rau, spunandu-i cum, dar omul n-a fost curios. L-a invatat ce sa manance, cum sa se comporte, sa nu uite ca Dumnezeu i-a dat viata, si nu ca sa se destrabaleze, ci ca sa o traiasca in pace si armonie cu totii, dupa cuvantul lui Dumnezeu, sa nu se amestece cu alte popoare, inchinatoare la idolii, caci El este singurul Dumnezeu viu si adevarat, sa umble sa faca binele, si sa se sfinteasca. Adica sa ajunga pana acolo, incat sa nu mai greseti deloc, ci sa mergi , ca si Iisus, spre desavarsire.
Acuma, mult mia mici, in intelepciune, in fapte, in credinta, in multe altele, suntem noi, parintii. Copiii ,in general, ne copiaza.Daca stam pasivi, vor fi pasivi la randul lor.Daca vor vedea ca dam totul pentru ei si binele lor, vor face la fel , la randul lor.
Ideal, desigur, s-ar ajunge la o lume mult mai buna.Dar, cum astazi, tot mai putine cupluri aleg sa nu aiba copii, nu stiu unde se va ajunge.
| QUOTE |
| Copilul este cel mai frumos dar pe care-l poate face Dumnezeu oamenilor, o adevarata binecuvantare. Cea mai mare realizare a noastra.Pentru mine, nu a fost sentiment care sa egaleze maternitatea,nici nu va fi, si nu este sentiment care sa-mi umple inima de bucurie mai mult decat o simpla privire a lor, un gest, un sunet, primele cuvinte, primii pasi, prima litera. |
Nu toata lumea gandeste asa, asta e faza...
| QUOTE |
| De la inceputuri, Dumnezeu a incercat sa-l fereasca pe om de rau, spunandu-i cum, dar omul n-a fost curios. L-a invatat ce sa manance, cum sa se comporte, sa nu uite ca Dumnezeu i-a dat viata, si nu ca sa se destrabaleze, ci ca sa o traiasca in pace si armonie cu totii, dupa cuvantul lui Dumnezeu, sa nu se amestece cu alte popoare, inchinatoare la idolii, caci El este singurul Dumnezeu viu si adevarat, sa umble sa faca binele, si sa se sfinteasca. Adica sa ajunga pana acolo, incat sa nu mai greseti deloc, ci sa mergi , ca si Iisus, spre desavarsire. |
Oricum, trecand peste bla-bla-ul biblic, ideea principala e ca Dzeu iti da, dar nu iti baga si in traista... cam asa ar trebui sa fie si cu cresterea copiilor. Adica, teoretic, liber arbitru avem si noi, ar trebui sa aibe si ei, nu sa le spuna cineva ce sa faca. Le arati calea, dar nu ii obligi sa o urmeze...Ma rog, asta cred eu, dar eu nu am crescut copii si nici nu am, asa ca...
Ioana , vezi de ce nu vroiam sa-ti raspund ?
Toate bune si frumoase ce ai zis tu mai sus insa ce legatura au cu ce vorbeam noi mai inainte ?
Toate bune si frumoase ce ai zis tu mai sus insa ce legatura au cu ce vorbeam noi mai inainte ?
Draga Blakut,
| QUOTE | ||
Cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi. Si cum faci, intre lovituri ii spui " te iubesc fiule?" ) |
Este amuzanta doar pentru cine ori intelege gresit, ori a dus o viata intre straini, lipsita de iubire parinteasca...
In fapt expresia: "a-l bate cu dragoste", ca si expresia "bata-va norocul sa va bata!", ca si altele la fel, este usor de inteles pentru cei cu inima curata si de buna credinta...
Dar si chiar daca am gandi brut, intrebarea este: a luat cineva vreo bataie de la parinti, fie si doar o urecheala sau o palma la poponet? Daca da, atunci sa raspunda acela aici lui Blakut, daca parintele il ura sau il iubea in momentul acela...
| QUOTE |
| Eu nu am mai luat bataie de la ai mei in clipa in care am zis:"Daca dai tu dau si eu!" |
Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai...
Eu zic sa te mai gandesti...
Oiski-Poiski:Lasa, sari tu peste faza asta, ca nu-ti spuneam tie.
Clopotel, mai mult decat ca-ti multumesc din suflet, nu pot spune. Esti un dulce.Pentru mine, e perfect, ce-i zis.
Clopotel, mai mult decat ca-ti multumesc din suflet, nu pot spune. Esti un dulce.Pentru mine, e perfect, ce-i zis.
O sa intervin mai pe larg cind o sa am un pic mai mult timp. Va recomand pina atunci sa incercati sa intelegeti ce este iubbirea si sa va cresteti copii cu iubire. Nu atasament sufocant, nu libertinaj degradant ci dragoste sincera pentru progres. Ajutati-i sa inteleaga lumea si care sunt valorile binelui adevarat. Sa abandoneze ochelarii de cai pusi de consumism, profitati de faptul ca va iubesc si aratati-le care este directia dreapta in care trebuie sa creasca.
Mai putin televizor, mai putine jocuri (efectiv timpesc), mai multa lectura, activitati in comun. Lasati-i sa vada ca ii iubiti cu adevarat. adica le vreti si binele, copii au efectiv nevoie sa li se indrepte comportamentul.
Am dat-o la general, nu stiu virsta, oricum nu e valabil doar pentru ioana, doar impartasesc din experienta de parinte.
Oricum, succes tuturor.
Mai putin televizor, mai putine jocuri (efectiv timpesc), mai multa lectura, activitati in comun. Lasati-i sa vada ca ii iubiti cu adevarat. adica le vreti si binele, copii au efectiv nevoie sa li se indrepte comportamentul.
Am dat-o la general, nu stiu virsta, oricum nu e valabil doar pentru ioana, doar impartasesc din experienta de parinte.
Oricum, succes tuturor.
| QUOTE (ioana1 @ 12 Feb 2007, 12:26 PM) |
| Oiski-Poiski:Lasa, sari tu peste faza asta, ca nu-ti spuneam tie. |
Pai atunci ce rost are ca ti-am raspuns la mesajul disperat cum ca nimeni nu te ia in seama ?
Hai ca e de-a dreptul comic.
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 12:25 PM) | ||
Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ?
Anticipez si fac o paralela. O explicatie simpla, pe care a facut-o Flori,odata.
Iti investesti in copilul tau toate resursele, ca sa cresca mare, voinic,cult , responsabil, etc.Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem.
Ce vei face tu, cand vei vedea ca floarea ta, pe care-ai ingrijit-o cu atata dragoste, se usca la radacina ?
Flori spune, nemaipomenit de frumos, ca Dumnezeu iti da viata si Lui numai sa-i slujesti, El este Domnul, am incercat sa va arat in cateva exemple si de ce,si normal, ca este un Dumnezeu gelos, cand vine vorba de inchinarea la idoli.
Dumnezeu, ca un Tata iubitor, si-a sacrificat propriul Fiu pentru noi. Intelepciunea acestui fapt intrece uneori capacitatile noastre de percepere, si mai mult lipseste macar respectul cuvenit.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile pe care le-ati dat.
Iti investesti in copilul tau toate resursele, ca sa cresca mare, voinic,cult , responsabil, etc.Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem.
Ce vei face tu, cand vei vedea ca floarea ta, pe care-ai ingrijit-o cu atata dragoste, se usca la radacina ?
Flori spune, nemaipomenit de frumos, ca Dumnezeu iti da viata si Lui numai sa-i slujesti, El este Domnul, am incercat sa va arat in cateva exemple si de ce,si normal, ca este un Dumnezeu gelos, cand vine vorba de inchinarea la idoli.
Dumnezeu, ca un Tata iubitor, si-a sacrificat propriul Fiu pentru noi. Intelepciunea acestui fapt intrece uneori capacitatile noastre de percepere, si mai mult lipseste macar respectul cuvenit.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile pe care le-ati dat.
Draga Oiski,
| QUOTE |
| Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ? |
In primul rand nu stiu ce intelegi tu prin bataie... Te gandesti cumva la bate, lanturi, sange, capete sparte etc etc?
Atunci vorbim de lucruri diferite...
Prin urmare, as vrea sa-mi explici pe ce te bazezi tu cand, copilul tau, in elanul tineretii, neatent la vorbele tale, alearga vesel si increzator spre marginea prapastiei, si tu ii pui bratul inainte sa-l opresti sa nu cada in hau, si el zice "Au! - ma doare..." la contactul cu bratul tau....
Deci, pe ce te bazezi cand ii pui bratul inainte provocandu-i acea durere si el percepand-o ca pe o bataie...???!!
Clopotel, ce aiureli vorbesti tu acolo ? De parca eu si tu suntem handicapati si nu stim la ce ne refeream si eu si tu ?
Ma retrag de pe subiect ca voi de fapt nu vreti sa comunicati ci cautati aprobari pe car eu nu vi le pot da.
Ma retrag de pe subiect ca voi de fapt nu vreti sa comunicati ci cautati aprobari pe car eu nu vi le pot da.
Oiski-Poiski:
Draga mea, ai intrebat pe care parte sa raspunzi din cele doua :sociala si religioasa. Pentru ca la tine partea cu religia lipseste, am mers cu tine pe social. Raspunsurile mele privitoare la credinta, nu ti se adresau, sa nu te molipsesti cumva, vorbeam cu restul. E bine, acum ? Te-ai lamurit ?
Ti-am apreciat foarte mult raspunsul.
Draga mea, ai intrebat pe care parte sa raspunzi din cele doua :sociala si religioasa. Pentru ca la tine partea cu religia lipseste, am mers cu tine pe social. Raspunsurile mele privitoare la credinta, nu ti se adresau, sa nu te molipsesti cumva, vorbeam cu restul. E bine, acum ? Te-ai lamurit ?
Ti-am apreciat foarte mult raspunsul.
Draga Oiski,
| QUOTE |
| Ma retrag de pe subiect ca voi de fapt nu vreti sa comunicati ci cautati aprobari pe car eu nu vi le pot da. |
Imi pare rau si chiar nu inteleg de ce te superi...Noi aici discutam...Fiecare vede lucrurile poate altfel...Am vazut ca ti-ai deschis alt topic despre probelma asta in alta parte, acuzand printre altele ca pe aici la doua cuvinte sunt 3 citate biblice... Nu stiu cu ce te deranjeaza pe tine citatele biblice la Universul Credintei, inca eu am dat doar doua citate, si acelea erau pentru Ioana... Am inteles ca Ioana le-a primit bine, deci.... care era motivul tau de suparare?
| QUOTE |
| Clopotel, ce aiureli vorbesti tu acolo ? De parca eu si tu suntem handicapati si nu stim la ce ne refeream si eu si tu ? |
Pai eu ti-am dat raspuns la ce ai intrebat tu, poate nu am inteles eu bine intrebarea, si atunci imi cer iertare...Uite, pun din nou intrebarea ta:
| QUOTE |
| Clopotel, as vrea sa-mi explice pe ce se bazeaza parintii cand isi bat copiii ? |
Concret: ce intelegeti tu prin bataia unui parinte fata de copilul sau? Adica o simpla palma la poponet e bataie?, un pum in ochi etc etc e aceeasi bataie?... Ce intelegi tu prin bataia aceasta parinteasca? La ce te gandesti? Tu ce fel de bataie ai luat de la parinti? Hai sa discutam la concret...
| QUOTE |
| Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem. |
Nu e vorba de sacrificiu ci de iubire. Faci ce faci pt. ei nu renuntind la tine ci implinindu-te si pe tine prin iubirea cu care ii cresti. Daca ii ajuti sa dobindeasca insusiri cu care sa se orienteze singuri nu ii dai mai departe in grija altuia ci vor sti sa aiba ei grija de ei.
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
NU cred ca mai sunt un copil... si la aceasta maturizare trebuie sa ii ajute parintii.
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
NU cred ca mai sunt un copil... si la aceasta maturizare trebuie sa ii ajute parintii.
Cand baiatul meu cel mare a inceput sa mearga in picioare, pe atunci stateam la bloc.Am urat blocul dintotdeauna,( ma sufocam ), si toate prizele erau pe jos, la nivelul gambei.Desi eram cu ochii pe el ca pe butelie, stiam ca e suficienta o fractiune de secunda ca el sa introduca ceva in priza. Am luat o jordita din gardul viu de la parter, si i-am dat peste manute, nu rau, dar l-am speriat, si i-am spus ca ASH(n.t.:curentul ), (n-am pe "S" de la sobolan), doare mai rau decat a facut mamai. Copilul meu implineste 7 ani pe 22, dar n-a pus mainile la priza vreodata, nici macar nu se joaca in preajma lor. Desi acum sunt la casa, si-am facut toate prizele sus, la nivelul intrerupatoarelor, ca sa nu ajunga cel mic (2 ani), si m-am luat de grija asta acum.....
Dar atunci asta a fost solutia, si zic eu, n-am gresit cu nimic.
Dar atunci asta a fost solutia, si zic eu, n-am gresit cu nimic.
| QUOTE |
| Te sacrifici de dragul lor (revin poate cu o explicatie ,Oiski-Poiski), si vine vremea, nu sa culegi roadele, nu la asta m-am referit, ca nu am nevoie sa ma ingrijeasca si sa ma plimbe prin parc, desi daca va crede de cuviinta o va face, ci , vine vremea cand il dai in grija altcuiva, care n-o sa-l merite, sa zicem. |
Nu e vorba de sacrificiu ci de iubire. Faci ce faci pt. ei nu renuntind la tine ci implinindu-te si pe tine prin iubirea cu care ii cresti. Daca ii ajuti sa dobindeasca insusiri cu care sa se orienteze singuri nu ii dai mai departe in grija altuia ci vor sti sa aiba ei grija de ei.
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
Nu cred ca (de fapt sunt sigurca nu) mai sunt un copil... si la aceasta maturizare pe copii trebuie sa ii ajute parintii.
Sa inteleg ca mama m-a dat in grija sotiei daca m-am casatorit?
Nu cred ca (de fapt sunt sigurca nu) mai sunt un copil... si la aceasta maturizare pe copii trebuie sa ii ajute parintii.
Ca barbatii sunt niste copii mai mari, asta-i alt subiect.
Dar nu-i tot una cu iubirea cu sacrificiul. Si parintii mei m-au iubit. Dar, m-au iubit atat de mult incat au considerat ca n-au nici o treaba ca cresterea si educarea copiilor, da` erau super si de gasca, si greu de gasit pe deasupra. dar ,m-au lasat la bunici, sa nu-i incurc prea tare. Si nu i-am incurcat, si m-am descurcat singura, dar n-a fost greu sa fi copil si sa le faci pe toate. Da` ce nu te-omoara, te-ntareste, nu ?
Dar , ei din prea multa dragoste, m-au lasat sa am liber arbitru si sa nu dau vina pe nimeni......
Dar nu-i tot una cu iubirea cu sacrificiul. Si parintii mei m-au iubit. Dar, m-au iubit atat de mult incat au considerat ca n-au nici o treaba ca cresterea si educarea copiilor, da` erau super si de gasca, si greu de gasit pe deasupra. dar ,m-au lasat la bunici, sa nu-i incurc prea tare. Si nu i-am incurcat, si m-am descurcat singura, dar n-a fost greu sa fi copil si sa le faci pe toate. Da` ce nu te-omoara, te-ntareste, nu ?
Dar , ei din prea multa dragoste, m-au lasat sa am liber arbitru si sa nu dau vina pe nimeni......
Poti sa-l bati cu vorba pe copil, nu inseamna sa-l bati cu paru ...
Da` nici n-am zis.
Eu repet...multi nu sunt capabili sa-i ofere o educatie odraslei.
Odata cu trecerea timpului acei copii devin adevarata pericole publice.
Odata cu trecerea timpului acei copii devin adevarata pericole publice.
Exista si autoeducatie, dar asta implica mai multi factori.
| QUOTE |
| Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... |
M-am aparat, atata tot. Si a mers.
| QUOTE |
| ce intelegeti tu prin bataia unui parinte fata de copilul sau? Adica o simpla palma la poponet e bataie?, un pum in ochi etc etc e aceeasi bataie?... Ce intelegi tu prin bataia aceasta parinteasca? La ce te gandesti? |
Aw, come on, stii despre ce vorbim. O palma evident ca nu e bataie, bataia implica lovituri repetate, care mai lasa si urme uneori. Aia e bataie, o palma e disciplina.
| QUOTE |
| Desi acum sunt la casa, si-am facut toate prizele sus, la nivelul intrerupatoarelor, ca sa nu ajunga cel mic (2 ani), si m-am luat de grija asta acum..... |
Mie mi-au explicat ca daca bag cuie in priza mor... si am inteles... si cam asta a fost.
Bataia mai implica si vorbe de ocara adresate bietului plod.
Bataia nu implica nu numai pumni, picioare date fara numar, bataia implica si agreseare verbala , mintala ...
Bataia nu implica nu numai pumni, picioare date fara numar, bataia implica si agreseare verbala , mintala ...
Draga Kyklos,
| QUOTE |
| Poti sa-l bati cu vorba pe copil, nu inseamna sa-l bati cu paru ... |
Uite, ai atins un punct foarte important, si cred eu ca merita putin insistat asupra lui, caci este de interes pentru orice parinte zic eu...
Relatia parinte - copil implica mai multi factori, pe langa cei psihico emotionali si empatice, si chiar cele banele: de interese...
Eu voi face acum o afirmatie, pe care va rog sa o cantariti, inainte de a sari pe mine
Uneori batutul cu vorba este mai dureros decat batutul cu batul... Si lasa si rani mai adanci, si chiar nevindecabile, decat cele cu batutul cu batul, caci actioneaza asupra psihicului copilului...
Daca studiem cazurile in care cei ce reclama bataia fizica cu vehementa, si acum afirma ca sunt contra ei, de fapt ce vom descoperi: ca acesti oameni, cand au fost copii, de fapt nu au fost batuti parinteste, ca o forma de educare sau de indreptare a lor, ci pur si simplu au fost maltratati, fie de parinti betivi, fie cu probleme mintale, fie din ura...
Eu sunt, firesc si logic, impotriva acelor batai, de fapt maltratari ce le-au suferit ei..Insa nu despre asta discutam aici... Ei ajung sa-si urasca parintii nu neparat pentru bataile ce le-au primit, chiar daca mai dure, ci Atentie!, pentru vorbele ce le auzeau din gura parintilor atunci cand ii bateau si atitudinea lor ostila de teroare...
Acei oameni, de fapt nu le erau parinti decat trupeste, nu si sufleteste...
Deci problema este foarte grava si foarte complexa...
O palma data la fund cand copilul face o nazbatie, si apoi cand promite ca nu mai face il iei in brate si-l pupi, e mai valoroasa si mai eficienta decat urletele adresate copilului, dar evitarea "atingerii" lui... Copilul va fi mult mai vatamat in acest ultim caz, caci poate ramane cu sechele pe viata, fie de comportament, fie de alta natura psihica....
In primul caz, acea palma la poponet este uitata pe loc, ramanad relatia calda de iubire intre parinte si copil, in al doilea caz, desi nu a fost vorba de vreun contact fizic direct, totusi relatia (poate) va duce la ura...
Deci totul trebuie facut cu masura, si bine cantarit, cu rabdare, spre binele copilului....
Cati dintre parinti, dorind binele copilului, nu au mers pana acolo incat sa-i faca macar o injectie, sau si mai grav, o interventie chirurgicala cand copilul era suferind... Unii, intentionat, se vor preface ca nu vad legatura, insa ea este... Cum sa vindeci copilul daca nu te atingi, fie si macar putin de el?
Prin urmare, realisti fiind, o vorba rea spusa la suparare are consecinte mult mai grave decat o atingere la poponet, care oricum este nimic pe langa vanataile ce le capata razand pe maidan batand mingea... Personal as spune: decat sa urlii la copil o ora aiurea, mai bine ii dai o palma la poponet si il faci atent, si poti apoi vorbi calm cu el... Psihicul copilului este mult mai sensibil decat poponetul lui, care oricum nu-i va fi vatamat cu nimic...
Dar desigur, ideal ar fi, sa avem copii cuminti si ascultatori astfel incat sa nu-i atingem nici cu vorba nici cu fapta, insa pentru asta trebuie mult efort si pricepere si intelegere din partea parintelui, dar si a copilului... Cine reuseste asta, este un fericit...
Si ca sa inchei acest mesaj, o sa vin cu o zicala populara:
Dumnezeu nu ocroteste cu bata ca ciobanii,
Pe cine doreste sa ocroteasca, Dumnezeu il inzestreaza cu intelepciune...
Am o rugaminte :nu chiar la genul asta de educatie ma refeream eu la inceput,ok?
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 03:13 PM) |
| o vorba rea spusa la suparare are consecinte mult mai grave |
Aici ai dreptate - violenta verbala este si ea daunatoare, nu doar cea fizica. Orice tip de violenta este condamnabil.
Asa e draga Ioana, insa discutia a deviat spre chestia ca "bataia" ca e subiect mai senzational...
Dar sa revenim, caci nici urlatul nici bataia nu tin practic de educatia copilului, ci arata doar, intr-un fel, un anumit esec al parintilor in educarea copilului...
Dar sa revenim, caci nici urlatul nici bataia nu tin practic de educatia copilului, ci arata doar, intr-un fel, un anumit esec al parintilor in educarea copilului...
Daca suntem competenti sa-i oferim o educatie nu ajungem in cazuri cand suntem terorizati.Gen copiii de la SUPER NANNY ,adevarate bombe cu ceas.
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 01:25 PM) |
Dar si chiar daca am gandi brut, intrebarea este: a luat cineva vreo bataie de la parinti, fie si doar o urecheala sau o palma la poponet? Daca da, atunci sa raspunda acela aici lui Blakut, daca parintele il ura sau il iubea in momentul acela... Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
@Clopotel , precis ca parintele l-a batut din .... dragoste
( sorry Blakut )L-a batut pentru ca nu stie ce sa faca , pentru ca habar nu a avut cum sa trateze problema , pentru ca nu stie sa se comporte altfel , de asta l-a batut , pentru ca e slab .
De cand e moda asta ca un copil sa-si puna 1000 de intrebari de ce a facut parintele ce a facut dar parintele sa nu-si puna decat una si sa pocneasca ?!
Eu ma intreb unde e mai multa inteligenta . Cine din ei da dovada de mai multa minte in acel moment , parintele sau copilul ?!
Edit
Adaug ceva - Am o intrebare : Cunosc foarte multi credinciosi care se duc in fiecare dumineca la biserica , aprind lumanari , citesc si citeaza biblia si cand vin acasa ( nu ma refer ca direct de la biserica ), isi bat copiii si nevestele . DE CE ?!
| QUOTE (Clopotel @ 12 Feb 2007, 11:25 AM) |
| Pai atunci, nici nu mai ma mir fata de conceptiile ce le ai fata de aceasta problema... Devreme ce ai fost in stare sa-ti ameninti parintii cu bataia, e clar cam ce fel de porniri ai... Eu zic sa te mai gandesti... |
un caracter hotarat, care a vazut problema, a constientizat-o si a rezolvat-o. Daca tolera violenta, o incuraja sau facea la randul lui uz de ea in alte scopuri decat auto-aparare aveam alta parere.
Hei, ca tot e plin de credinciosi pe aici... aplicati tactica aia: "What would Jesus do?"... Eh, acuma daca-l vedeti pe Mr. J batand copiii care veneau la el, be my guest(s)...
ca tot e plin de credinciosi pe aici... aplicati tactica aia: "What would Jesus do?"... Eh, acuma daca-l vedeti pe Mr. J batand copiii care veneau la el, be my guest(s)...
Draga Zed,
| QUOTE | ||
@Clopotel , precis ca parintele l-a batut din .... dragoste ( sorry Blakut ) |
Ma rog, de fapt subiectul era despre cu totul altceva, insa daca sunteti interesati de aceasta problema, eu zic sa punem punctul pe i ca sa depasim momentul...
Daca nu l-a batut din dragoste, atunci nu-i era parinte, decat eventual in acte, adica nu-i dorea binele... Si daca l-a batut din dragoste inseamna ca nu l-a vatamat cu nimic, caci daca l-a vatamat, atunci nu mai poate fi vorba de dragoste...
In fapt, noi nu stim exact ce a fost acolo, si nici nu cred ca Blakut o sa ne povesteasca, prin urmare, nu are rost sa speculam... Cert este ca mie expresia :"Daca dai tu dau si eu!" adresata unui parinte nu mi se pare normala... Atata tot...
Eu te intreb draga Zed, nu ai luat niciodata nici macar o palma sau o urecheala de la parinti? Daca da, le-ai zis si tu ca daca mai fac odata asta le faci si tu la fel? Sau ce le-ai zis mai exact ca sa-i sperii?
Repet: eu nu stiu daca Blakut era pe cale sa fie "corectat" de parinti pe "merit" sau gratis, ci m-a derutat un pic modul lui de a dialoga cu parintii... E vorba de relatia parinti - copii aici...
Personal, eu recunosc ca mai luam cate o palma peste fund sau cate o urecheala, ba inca si la scoala, tovarasa invatatoare imi dadea la palma cu aratatorul ca nu scriam frumos, insa in ceea ce priveste pe parintii mei, eu n-am avut niciodata dubiu ca ma iubesc mai putin atunci cand ma urecheau, pentru ca stiam ce facusem si intelegeam ca pentru ei, eu facusem ceva rau, de regula faceam cu intentie...
Problema este ca in ziua de azi, parintii nu mai pot sta tot timpul cu copiii, si acestia sunt expusi la tot felul de pericole, si pentru greselile copiilor platesc parintii... Daca un copil este neascultator, atunci ce-i de facut? As dori sa veniti si cu niste solutii... Deci draga Zed, de ex. daca ai avea un copil care nu te asculta, care face exact pe invers de cum ii zici tu, care cand iesi cu el pe strada primul lucru pe care il face este sa o ia la fuga printre masini, care la gradinita sau in clasa intai bate pe ceilalti copii si iti pui toti ceilalti parinti in cap, si esti nevoit sa-l retragi de la acea gradinta si sa cauti alta care ti-l accepta, si tot asa, ce solutie practica adopti, concret... ??!! Aceste cazuri sunt reale, si eu stiu doua exemple de astfel de parinti, care practic sunt condusi de copiii lor, si ei zic ca sunt parinti moderni ca nu-si bat copiii, insa la nici o gradinita privata nu au reusit sa stea mai mult de o luna... De ce oare? Cine-i de vina?
Deci copilul vrea sa fuga printre masini si tu repeti incontinuu sa nu faca asta, si el se arunca acolo, tu concret ce faci?
Presupun ca nu o sa-mi spui ca o sa-l retii cu forta, ca vad ca nu agreezi astfel de comportament, insa sunt chiar interesat de solutia pe care ai gasit-o tu atunci cand copilul nu asculta efectiv de vorba ta, si pericolul este iminent...
| QUOTE |
| L-a batut pentru ca nu stie ce sa faca , pentru ca habar nu a avut cum sa trateze problema , pentru ca nu stie sa se comporte altfel , de asta l-a batut , pentru ca e slab . |
Ok.... hai sa vedem cat de tare esti tu rezolvand o astfel de problema concreta...
| QUOTE |
| De cand e moda asta ca un copil sa-si puna 1000 de intrebari de ce a facut parintele ce a facut dar parintele sa nu-si puna decat una si sa pocneasca ?! |
Personal eu nu am stiut ca asta e moda, dar daca tu zici...
| QUOTE |
| Eu ma intreb unde e mai multa inteligenta . Cine din ei da dovada de mai multa minte in acel moment , parintele sau copilul ?! |
Habar n-am, insa as vrea sa stiu de la tine o solutie inteligenta de a opri un copil ce nu te asculta de nici un fel, si iata, acum chiar are chef de un slalom printre masini...
| QUOTE |
| Edit Adaug ceva - Am o intrebare : Cunosc foarte multi credinciosi care se duc in fiecare dumineca la biserica , aprind lumanari , citesc si citeaza biblia si cand vin acasa ( nu ma refer ca direct de la biserica ), isi bat copiii si nevestele . DE CE ?! |
Probabil ca au probleme mintale... In fapt ei sunt bolnavi, trebuie ajutati... Oare chiar nu-ti dai seama cand un om este bolnav? Un om care-si bate nevasta si copilul, fie ca se imbata, fie ca asa vor mushii lui, e bolnav mintal... Spitalul 9 parca se ocupa de asa ceva...
Dar noi nu de asta doream sa discutam, ci de educatia copiilor in general... Adica de parinti normali si de copiii normali...
Este adevarat insa ca poate trebuie sa discutam despre ce este normal, insa asta poate gandi fiecare despre situatia lui, daca a fost intr-o familie normala sau nu, daca a luat vreo ciufuleala de la parinti sau nu, si daca a luat, mai considera ca familia lui mai era normala?
Personal, desi stiu ca am mai incasat-o din cand in cand, apreciez acum ca familia mea a fost normala si ca am primit toata iubirea parinteasca de care aveam nevoie, desi poate atunci gandeam altfel, caci mi se parea ca totul mi se cuvine si ca doar eu am dreptate...
Personal cred cu tarie, ca un parinte normal chiar si cand isi "altoieste" odrasla cand greseste grav, o face din dragoste, pentru ca-i pasa si vrea sa-l indrepte asa cum crede el ca e mai bine... Probabil ca daca nu i-ar pasa nu ar face nimic, devreme ce nu "altoieste" si alti copiii ce nu sunt ai lui... Desigur acesta nu este un argument, dar e un fapt...
Si ca sa nu se mai iste valuri aiurea spun ca relatia ideala parinte - copil este atunci cand cand copilul nu iese din vorba parintelui si parintele nu iese din vorba copilului si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti, fara nici un fel de altercatii... Cine este in situatia aceasta sa-mi spuna si mie, sa nu fie timid....
Dragii mei,
Pentru ca am considerat ca acest subiect este deosebit de util pentru parinti, am cautat si am gasit in cartea "Cum sa ne crestem copiii" de Danion Vasile, cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti...
- Cei ce doresc sa aibe copii vrednici, vor proceda cu chibzuinta daca mai inainte se vor face pe ei insisi parinti vrednici
- Tu te numesti tatal copiilor tai dupa trup; fii tatal lor si dupa Duh
- Nu exista nici o arta mai inalta decat arta de a fi pedagog. Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, insa un intelept pedagog modeleaza un chip viu, de care se bucura si Dumnezeu si oamenii
- Cum ii veti creste pe copiii vostri in randuiala, cand voi insiva duceti o viata fara randuiala?
- Copii! Pretuiti binecuvantarea parintilor de o mie de ori mai mult decat orice alta mostenire
In continuare cateva cuvinte din carte:
Cat sunt micuti, copiii au pe chipurile lor o curatie ingereasca. Chiar si parintii mai putin credinciosi observa:"parca ar fi niste ingerasi. Mare dar am primit de la Dumnezeu" Greu este sa nu te lasi biruit de nevinovatia, de gingasia si de frumusetea lor. Copiii sunt niste flori; nu este de ajuns doar sa ne desfatam de mireasma lor, ci e bine sa ne umplem sufletele de aceasta mireasma. Copiii sunt raze de soare ce rasar peste vietile uneori foarte framantate ale parintilor.
.....
Parintii nu trebuie sa fie niste inchizitori care sa arda pe rug dorintele si bucuriile tinerilor. Tinerii nu sunt roboti, tinerii au personalitate. Parintele inchizitor nu va reusi decat sa isi oblige copiii sa se ascunda de el.
Poate la fel de mult gresesc parintii care ii lasa pe copii sa-si satisfaca toate poftele. Ca si cum i-ar arunca in apa fara sa invete mai intai sa inoate. Copiii s-ar ineca. Lumea ii ispiteste cu "dulceata" pacatelor ei, contamindndu-i apoi cu ele.
Nu e bine ca parintii sa-si idolatrizeze copiii. Orice depasire a masurii in dragostea aratata copiilor va trezi in ei orgoliul, iubirea de sine, si ii va insingura. Cand nu se pastreaza un anumit echilibru in relatia parinti- copii, si parintii muncesc ca niste robi pentru a satisface toate dorintele rasfatate ale copiilor, aceasta nu numai ca va dauna relatia afectiva dintre ei, transformand-o din dragoste binecuvantata de Dumnezeu in patima, ci ii va transforma si pe copii in robi ai acestei lumi materiale, careia consumismul i-a devenit emblema.
Urmarile unei prea mari ingaduinte fata de greselile copiilor, sub pretextul ca sunt necopti la minte, vor putea fi greu de contracarat in timp. Este gresit sa se considere obraznicia si neascultarea forme de manifestare a personalitatii. Pentru ca dintr-un copil obraznic foarte greu va iesi un om cuviincios.
Parintii ideali sunt parintii care stiu sa patrunda in lumea copiilor lor, intelegandu-le nazuintele, framantarile, bucuriile, aspiratiile si ajutandu-i sa deosebeasca binele de rau, dandu-le toate lamuririle necesare.
Este nevoie de foarte mult discernamant pentru a intelege universul in care traiesc copiii astazi: galagie, agitatie, muzica, petreceri. E usor sa contestam tot. Sa spunem un "Nu" hotarat fiecarei pagini din sufletul lor. Dar asa ii pierdem. Nu cu sabie, ci cu magaiere sa ne apropiem de ei. Cu gingasie sa le modelam sufletele. Si cu multa dragoste.
Vorbindu-le pe limba lor, ei vor intelege cuvintele noastre. Si ne vor raspunde. Si daca ne-au inteles cuvintele, ne vor raspunde asa cum trebuie.
.....
Ceea ce ii impiedica pe parinti sa fie obiectivi este propriul lor trecut, pe care nu l-au reconsiderat, de care nu s-au pocait indeajuns, de care sunt inca atasati. Cei care s-au pocait superficial vad in fiii lor oglinda propriei lor vieti si se gandesc ca asa cum ei insisi s-au ridicat din pacate, asa se vor ridica si copiii lor.
Sunt cel putin doua greseli in acest rationament: prima este compararea celor doua vieti, fara sa se tina seama de mediile in care s-au manifestat. Una era sa cazi in desfranare acum 40-50 ani, cand desfranarea era considerata o mare patima de catre societatea care avea niste reguli de comportare si de vietuire mai sanatoase. Si alta este cazi astazi, cand caderea nu mai este considerata cadere, cand din ce in ce mai multi parinti sunt de acord cu faptul ca e bine ca tinerii sa inceapa viata sexuala inainte de nunta. Azi, cand sunt puse in multe locuri reclame pentru mijloace anticonceptionale, cand mass-media este saturata de informatii privitoare la sexualitatea cea mai vulgara.
Cam atat deocamdata... daca vi se pare de folos mai scriu cate ceva, in limita timpului...
In incheierea acestui mesaj, doar pentru cei intersati, cateva citate biblice, zic eu, edificatoare:
1 Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate.
2 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:
3 Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ".
4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6)
14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. (2 Corinteni 12)
1 Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3 Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4 Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5 Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (2 Timotei 3)
19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
20 Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
21 Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3)
Pentru ca am considerat ca acest subiect este deosebit de util pentru parinti, am cautat si am gasit in cartea "Cum sa ne crestem copiii" de Danion Vasile, cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti...
- Cei ce doresc sa aibe copii vrednici, vor proceda cu chibzuinta daca mai inainte se vor face pe ei insisi parinti vrednici
- Tu te numesti tatal copiilor tai dupa trup; fii tatal lor si dupa Duh
- Nu exista nici o arta mai inalta decat arta de a fi pedagog. Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, insa un intelept pedagog modeleaza un chip viu, de care se bucura si Dumnezeu si oamenii
- Cum ii veti creste pe copiii vostri in randuiala, cand voi insiva duceti o viata fara randuiala?
- Copii! Pretuiti binecuvantarea parintilor de o mie de ori mai mult decat orice alta mostenire
In continuare cateva cuvinte din carte:
Cat sunt micuti, copiii au pe chipurile lor o curatie ingereasca. Chiar si parintii mai putin credinciosi observa:"parca ar fi niste ingerasi. Mare dar am primit de la Dumnezeu" Greu este sa nu te lasi biruit de nevinovatia, de gingasia si de frumusetea lor. Copiii sunt niste flori; nu este de ajuns doar sa ne desfatam de mireasma lor, ci e bine sa ne umplem sufletele de aceasta mireasma. Copiii sunt raze de soare ce rasar peste vietile uneori foarte framantate ale parintilor.
.....
Parintii nu trebuie sa fie niste inchizitori care sa arda pe rug dorintele si bucuriile tinerilor. Tinerii nu sunt roboti, tinerii au personalitate. Parintele inchizitor nu va reusi decat sa isi oblige copiii sa se ascunda de el.
Poate la fel de mult gresesc parintii care ii lasa pe copii sa-si satisfaca toate poftele. Ca si cum i-ar arunca in apa fara sa invete mai intai sa inoate. Copiii s-ar ineca. Lumea ii ispiteste cu "dulceata" pacatelor ei, contamindndu-i apoi cu ele.
Nu e bine ca parintii sa-si idolatrizeze copiii. Orice depasire a masurii in dragostea aratata copiilor va trezi in ei orgoliul, iubirea de sine, si ii va insingura. Cand nu se pastreaza un anumit echilibru in relatia parinti- copii, si parintii muncesc ca niste robi pentru a satisface toate dorintele rasfatate ale copiilor, aceasta nu numai ca va dauna relatia afectiva dintre ei, transformand-o din dragoste binecuvantata de Dumnezeu in patima, ci ii va transforma si pe copii in robi ai acestei lumi materiale, careia consumismul i-a devenit emblema.
Urmarile unei prea mari ingaduinte fata de greselile copiilor, sub pretextul ca sunt necopti la minte, vor putea fi greu de contracarat in timp. Este gresit sa se considere obraznicia si neascultarea forme de manifestare a personalitatii. Pentru ca dintr-un copil obraznic foarte greu va iesi un om cuviincios.
Parintii ideali sunt parintii care stiu sa patrunda in lumea copiilor lor, intelegandu-le nazuintele, framantarile, bucuriile, aspiratiile si ajutandu-i sa deosebeasca binele de rau, dandu-le toate lamuririle necesare.
Este nevoie de foarte mult discernamant pentru a intelege universul in care traiesc copiii astazi: galagie, agitatie, muzica, petreceri. E usor sa contestam tot. Sa spunem un "Nu" hotarat fiecarei pagini din sufletul lor. Dar asa ii pierdem. Nu cu sabie, ci cu magaiere sa ne apropiem de ei. Cu gingasie sa le modelam sufletele. Si cu multa dragoste.
Vorbindu-le pe limba lor, ei vor intelege cuvintele noastre. Si ne vor raspunde. Si daca ne-au inteles cuvintele, ne vor raspunde asa cum trebuie.
.....
Ceea ce ii impiedica pe parinti sa fie obiectivi este propriul lor trecut, pe care nu l-au reconsiderat, de care nu s-au pocait indeajuns, de care sunt inca atasati. Cei care s-au pocait superficial vad in fiii lor oglinda propriei lor vieti si se gandesc ca asa cum ei insisi s-au ridicat din pacate, asa se vor ridica si copiii lor.
Sunt cel putin doua greseli in acest rationament: prima este compararea celor doua vieti, fara sa se tina seama de mediile in care s-au manifestat. Una era sa cazi in desfranare acum 40-50 ani, cand desfranarea era considerata o mare patima de catre societatea care avea niste reguli de comportare si de vietuire mai sanatoase. Si alta este cazi astazi, cand caderea nu mai este considerata cadere, cand din ce in ce mai multi parinti sunt de acord cu faptul ca e bine ca tinerii sa inceapa viata sexuala inainte de nunta. Azi, cand sunt puse in multe locuri reclame pentru mijloace anticonceptionale, cand mass-media este saturata de informatii privitoare la sexualitatea cea mai vulgara.
Cam atat deocamdata... daca vi se pare de folos mai scriu cate ceva, in limita timpului...
In incheierea acestui mesaj, doar pentru cei intersati, cateva citate biblice, zic eu, edificatoare:
1 Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate.
2 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:
3 Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ".
4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6)
14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. (2 Corinteni 12)
1 Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3 Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4 Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5 Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (2 Timotei 3)
19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
20 Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
21 Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3)
| QUOTE |
| Repet: eu nu stiu daca Blakut era pe cale sa fie "corectat" de parinti pe "merit" sau gratis, ci m-a derutat un pic modul lui de a dialoga cu parintii... E vorba de relatia parinti - copii aici... |
Ok, ca sa nu mai fie discutii pe seama mea, eu ma inteleg foarte bine cu parintii mei acum, Vremurile de care vorbeam au apus. Era insa foare derutant pentru mine, pe de o parte parintii mei ma iubeau aratau ca le pasa de mine, pe de alta parte cand greseam o incasam, numai ca eu nu mai suportam sa o incasez... se intampla de prea dese ori, iar cand am scos replica aia de care se tot ia Clopotel mergeam cu spatele si in spate aveam un perete. Asa, ca sa nu mai fiu subiect de discutie, totul e bine si frumos azi in familia mea.
| QUOTE |
| totul e bine si frumos azi in familia mea. |
Iata dar, o familie fericita...
Din pacate, stiu ca sunt familii unde s-au facut abuzuri si unde s-au pastrat tensiuni...
Sa speram ca societatea va evolua inspre situatii mai normale astfel incat si parintii sa fie mandri de copiii lor si copiii sa se mandreasca cu parintii lor...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.