Cum Ne Educam Copiii ? Optiuni

[ioana1]

In ce mod va implicati in educatia copiilor vostri?Cum procedati ? Ii lasati la libera alegere, sustinandu-i ? Incercati sa-i supraprotejati ? Ce fel de educatie religioasa le dati ? Daca intra in conflict cu voi, cum procedati ?

Eu am doi baieti.Nu stiu ce alegere sa-i fac . Sa las florile sa creasca singure, sa le bata vantul si ploaia, sa le scalde soarele, dar sa pun un gard imprejur sa nu le roada caprele ? Sa nu le ingradesc deloc ?Sa le ud, sa le pun ingrasamnat, si cand or fi radacinile puternice si adanci, sa le las sa se descurce singure ?

Pana unde intervin parintii si cand ? Cat ?Le place sau nu implicarea paritilor in viata lor ? Ii bucura , ii enerveaza ?

De ce pe "Universul credintei "? Pentru ca si noi suntem copiii Lui.

Va multumesc, si inca ceva :cei fara ..., fara presupuneri, va rog, un copil nu e nici masina, nici cont, nici jucarie.Exista sacrificiu, daruire, octotire, neliniste, foarte multe lucruri pe care le face un parinte pentru copilul sau. Unul fara, sincer, n-are nici macar idee.

[Clopotel]

Dragii mei,
Pentru ca am considerat ca acest subiect este deosebit de util pentru parinti, am cautat si am gasit in cartea "Cum sa ne crestem copiii" de Danion Vasile, cateva cuvinte ale Sfintilor Parinti...
- Cei ce doresc sa aibe copii vrednici, vor proceda cu chibzuinta daca mai inainte se vor face pe ei insisi parinti vrednici
- Tu te numesti tatal copiilor tai dupa trup; fii tatal lor si dupa Duh
- Nu exista nici o arta mai inalta decat arta de a fi pedagog. Pictorul sau sculptorul fac numai o figura fara viata, insa un intelept pedagog modeleaza un chip viu, de care se bucura si Dumnezeu si oamenii
- Cum ii veti creste pe copiii vostri in randuiala, cand voi insiva duceti o viata fara randuiala?
- Copii! Pretuiti binecuvantarea parintilor de o mie de ori mai mult decat orice alta mostenire

In continuare cateva cuvinte din carte:
Cat sunt micuti, copiii au pe chipurile lor o curatie ingereasca. Chiar si parintii mai putin credinciosi observa:"parca ar fi niste ingerasi. Mare dar am primit de la Dumnezeu" Greu este sa nu te lasi biruit de nevinovatia, de gingasia si de frumusetea lor. Copiii sunt niste flori; nu este de ajuns doar sa ne desfatam de mireasma lor, ci e bine sa ne umplem sufletele de aceasta mireasma. Copiii sunt raze de soare ce rasar peste vietile uneori foarte framantate ale parintilor.
.....
Parintii nu trebuie sa fie niste inchizitori care sa arda pe rug dorintele si bucuriile tinerilor. Tinerii nu sunt roboti, tinerii au personalitate. Parintele inchizitor nu va reusi decat sa isi oblige copiii sa se ascunda de el.
Poate la fel de mult gresesc parintii care ii lasa pe copii sa-si satisfaca toate poftele. Ca si cum i-ar arunca in apa fara sa invete mai intai sa inoate. Copiii s-ar ineca. Lumea ii ispiteste cu "dulceata" pacatelor ei, contamindndu-i apoi cu ele.
Nu e bine ca parintii sa-si idolatrizeze copiii. Orice depasire a masurii in dragostea aratata copiilor va trezi in ei orgoliul, iubirea de sine, si ii va insingura. Cand nu se pastreaza un anumit echilibru in relatia parinti- copii, si parintii muncesc ca niste robi pentru a satisface toate dorintele rasfatate ale copiilor, aceasta nu numai ca va dauna relatia afectiva dintre ei, transformand-o din dragoste binecuvantata de Dumnezeu in patima, ci ii va transforma si pe copii in robi ai acestei lumi materiale, careia consumismul i-a devenit emblema.
Urmarile unei prea mari ingaduinte fata de greselile copiilor, sub pretextul ca sunt necopti la minte, vor putea fi greu de contracarat in timp. Este gresit sa se considere obraznicia si neascultarea forme de manifestare a personalitatii. Pentru ca dintr-un copil obraznic foarte greu va iesi un om cuviincios.
Parintii ideali sunt parintii care stiu sa patrunda in lumea copiilor lor, intelegandu-le nazuintele, framantarile, bucuriile, aspiratiile si ajutandu-i sa deosebeasca binele de rau, dandu-le toate lamuririle necesare.
Este nevoie de foarte mult discernamant pentru a intelege universul in care traiesc copiii astazi: galagie, agitatie, muzica, petreceri. E usor sa contestam tot. Sa spunem un "Nu" hotarat fiecarei pagini din sufletul lor. Dar asa ii pierdem. Nu cu sabie, ci cu magaiere sa ne apropiem de ei. Cu gingasie sa le modelam sufletele. Si cu multa dragoste.
Vorbindu-le pe limba lor, ei vor intelege cuvintele noastre. Si ne vor raspunde. Si daca ne-au inteles cuvintele, ne vor raspunde asa cum trebuie.
.....
Ceea ce ii impiedica pe parinti sa fie obiectivi este propriul lor trecut, pe care nu l-au reconsiderat, de care nu s-au pocait indeajuns, de care sunt inca atasati. Cei care s-au pocait superficial vad in fiii lor oglinda propriei lor vieti si se gandesc ca asa cum ei insisi s-au ridicat din pacate, asa se vor ridica si copiii lor.
Sunt cel putin doua greseli in acest rationament: prima este compararea celor doua vieti, fara sa se tina seama de mediile in care s-au manifestat. Una era sa cazi in desfranare acum 40-50 ani, cand desfranarea era considerata o mare patima de catre societatea care avea niste reguli de comportare si de vietuire mai sanatoase. Si alta este cazi astazi, cand caderea nu mai este considerata cadere, cand din ce in ce mai multi parinti sunt de acord cu faptul ca e bine ca tinerii sa inceapa viata sexuala inainte de nunta. Azi, cand sunt puse in multe locuri reclame pentru mijloace anticonceptionale, cand mass-media este saturata de informatii privitoare la sexualitatea cea mai vulgara.
Cam atat deocamdata... daca vi se pare de folos mai scriu cate ceva, in limita timpului...

In incheierea acestui mesaj, doar pentru cei intersati, cateva citate biblice, zic eu, edificatoare:
1 Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate.
2 "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa:
3 Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ".
4 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. (Efeseni 6)

14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15 Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. (2 Corinteni 12)

1 Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2 Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3 Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine,
4 Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu,
5 Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei. Depărtează-te şi de aceştia. (2 Timotei 3)

19 Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele.
20 Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului.
21 Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3)