Colectia De Vorbe, [Jurnalul Colectionarei] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Colectia De Vorbe, [Jurnalul Colectionarei] |
28 Sep 2003, 06:34 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Amintiri, opinii, ganduri din viata Colectionarei veti putea citi aici. O "colectie de vorbe" pentru o colectionara pasionata.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
3 Dec 2003, 11:48 PM
Mesaj
#2
|
|
open minded Grup: Membri SpecialPM Mesaje: 1.049 Inscris: 25 September 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 840 |
Pofta de absurd
Paznicul acelei zile de sfarsit de noiembrie trasese obloanele mai devreme. In fond si la urma urmei, avea sa mai vina la serviciu abia la anul. Sa-l traga atunci la raspundere cine va mai avea pofta! Alarmata de intunecimea prematura, Politehnica isi alunga studentii in cete-cete iar ei plecau docili cu aerul ca oricum nu fac decat sa se plimbe intre o politehnica si alta. Eu ma lasam ademenita de orar in sensul celalalt al drumului. Un copac tuns cam neglijent si cam patratos statea cumplit de stingher in mijlocul drumului. Ii era tare rusine de noua frizura si tare mult ar fi vrut sa chiuleasca astazi insa stia ca lipsa lui ar fi iscat un scandal prea mare. I-am facut cu ochiul, sa stie ca eu nu as fi fost cea care sa il parasca. Oricum s-ar fi gasit destui, insa stiam ca se va bucura sa ma stie complice. Scarile radeau iarasi de mine - aceleasi scari care deunazi coborau incepusera acum sa urce, savurand confuzia mea care le cunosteam altfel. Cateva gunoaie prinsesera a straluci in obscuritate cu orgoliul unor felinare. Desigur moderniste, prin aranjamentul voit aleator pe marginea drumului. Zaresc un om dintr-un unghi complicat si omul pare ca zambeste, facandu-ma sa ma tem sa ma mai misc, pentru a nu strica unghiul. Solutia este sa inchid ochii si sa imi continuu drumul pe care il stiu si cu ochii inchisi. Inca o cotitura la dreapta si inca una. Politehnica m-a absorbit ca rasplata pentru tot ce a lasat sa-i scape mai devreme. Mai gasesc inauntru un prizonier plin de speranta - ochii ii sclipesc jucaus uitandu-se la o fata care nu il observa. Paznicul aceleiasi zile de sfarsit de noiembrie aprinde din nou o lumina, in sala de curs, pentru ca in mod neasteptat acolo viata merge inainte. Acest topic a fost editat de colectionara: 3 Dec 2003, 11:49 PM -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 08:21 AM |