![]() |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
![]() |
![]()
Mesaj
#1
|
|
![]() Gazda Hanului ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 ![]() |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata Romeliei veti ptuea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! ![]() -------------------- |
|
|
![]() |
![]()
Mesaj
#2
|
|
![]() Vornic ![]() ![]() ![]() ![]() Grup: Membri Mesaje: 451 Inscris: 21 June 06 Din: Timisoara Forumist Nr.: 8.375 ![]() |
Intrebandu-ma in gand... m-am asezat in fotoliu, picior peste picior, cu cotul pe genunchi si barbia rezemata in palma...
De ce 'un fotoliu' e ravnit? Ce e puterea? O himera... stand intr-un fotoliu zadarnicesti celorlalti pofta? Numai acesta si e un motiv suficient sa te urasca. Si totusi... In virtutea 'fotoliului' nu poti sa domini oamenii. Doar in aparenta. Se pleaca, zic ca tine, rad, te aplauda. Unii se gudura, te lingusesc. Si... ? Stii ce e in capul lor? In timp ce sar sa-ti indeplineasca cea mai mica dorinta scrasnesc din dinti si te injura in gand. Iti dau dreptate orice ai spune, se minuneaza cat esti de destept si cand ies pe usa pufnesc in ras. Omul poate sa se sustraga puterii ierarhice. In mii de feluri se sustrage. Pune intre el si celalalt dispret, ipocrizie, batjocura, ura. Iti scapa printre degete. Cel pacalit ramai tu, posesorul fotoliului. Nu posezi niciodata omul... omul nu poate fi posedat. Nici in dragoste. A poseda - e o vorba goala. Contact epidermic. Cine pe cine poseda? Nimeni pe nimeni. Abia cand omul decide, si se hotaraste sa te primeasca in sufletul lui, se umple de tine, se lasa cotropit in toate celulele... Orgoliu... Cine se lasa de bunavoie ingenuncheat de vorbe, de fraze, de idei? Toti nastem idei. Iar de puterea fotoliului numai in aparenta. Ma uimesti!... Uimirea... Toata gama uimirii. Fantastic de mult e inclinat omul sa se mire. E prima faza, primul moment al cunoasterii. In uimire cel putin 80% e bucurie, nu-i asa? Suntem o omenire mereu uimita, ce frumos! Si... motivele de uimire nu se vor epuiza niciodata. Ce e iubirea? Exista asa ceva? Cuvinte mari... Nu mi-am spus ca nimeni nu poseda pe nimeni?! Nu vad ca nu ardem, nu clocotim? ... n-am dominat pe nimeni, un timp m-am inselat, dar mi s-au deschis ochii. Am primit darul de-a vedea... Asta nu-mi propusesem sa zic, dar ii dau inainte. Tu tragi de aici un inteles, eu altul... Ma straduiesc sa fiu obiectiva, dar sunt om, am antipatii, resentimente... Nu-mi contest defectele, numai ca le vedem diferit. Sau invers, sau invers si iar invers, pricepi? E fireasca relativitatea in judecarea oamenilor. Totul e o loterie... pornim cu cele mai bune intentii si esuam. Ne punem toate sperantele intr-un numar si pierdem, in timp ce alta data intindem mana la intamplare, nici nu ne gandim, un gest reflex, si deodata, castigul visat. Viata asta ii scapa oricarei geometrii, oricarei liniaritati. Cate surprize nu sunt posibile? Cate variante nu exista? De ce sa ne cramponam de una, de ce sa inghesuim totul in scheme? Enorm de multe necunoscute ne scapa. Hai sa lasam viata sa curga, isi gaseste ea albia - cotita, cu mendre, dupa cum e relieful. |
|
|
![]() ![]() |
![]() |
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 02:54 AM |