Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Cauzalitate, (până la urmă... ce-i aia?) |
14 Jan 2005, 01:57 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.132 Inscris: 16 June 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.862 |
În mod tradiţional, gândim cauzalitatea ca pe o reţea de săgeţi care "împănează" lumea, care leagă fapte, evenimente şi întâmplări. O săgeată din aceasta duce de la un fapt numit cauză la un altul numit efect. Pentru că imaginea unui graf orientat este extrem de intuitivă, cauzalitatea pare că e lămurită: e un graf orientat, săgeţile conducând de la cauze la efecte.
Dar... sunt totuşi probleme. Să luăm un exemplu: Tocmai am făcut un accident de maşină. Care este cauza accidentului? Mai întâi, pentru a putea răspunde ar trebui să ştim ce înţelegem prin "accident de maşină". Ne referim strict la configuraţia particulară de atomi/particule/obiecte de la locul accidentului? Sau admitem că sunt posibile mai multe configuraţii care să corespundă toate propoziţiei "acest accident de maşină a avut loc"? Dacă admitem că "acest accident de maşină" este un nume pentru un "ciorchine" de configuraţii, atunci trebuie să lămurim ce cauză căutăm: 1. cauza care a determinat apariţia exact a acelei configuraţii particulare care-a avut loc (şi deci nu ne interesează cauzele care ar fi condus la apariţia vreunei alte configuraţii din ciorchinele "acest accident de maşină"), sau 2. cauza care conduce la apariţia unei configuraţii oarecare din ciorchine -- cu alte cuvinte o cauză a ciorchinelui ca ansamblu de configuraţii potenţiale. Deşi varianta 1 este mult mai apetisantă logic (pentru că pare că se tratează simplu), din păcate în realitate ne confruntăm cu dificultăţile variantei 2: nu vorbim de cauza "acestui accident de maşină, având exact această configuraţie a atomilor", ci vorbim de cauza "acestui accident de maşină, indiferent de configuraţia particulară a atomilor". Prima dificultate este deci chiar identificarea lucrului căruia îi căutăm cauza: când încetează el să mai fie "acest accident de maşină" şi devine "alt accident de maşină"? Care sunt graniţele "ciorchinelui de configuraţii"? Evident, ele sunt difuze. Ciorchinele acesta este un obiect inerent vag, fără limite precise. În spaţiul tuturor configuraţiilor posibile, "acest accident de maşină" este o constelaţie difuză. Să ne apropiem cu microscopul minţii şi să analizăm totuşi un anume punct din constelaţie -- o configuraţie particulară, bine precizată. Care este cauza (în accepţiunea 1 de mai sus) a acelei configuraţii particulare? O altă configuraţie, nu-i aşa? Dar ce înseamnă o configuraţie, de fapt? Ce intră şi ce nu intră în configuraţia-cauză pe care o căutăm? Poziţia aripilor păsării care acum 3 zile a prins o libelulă pe câmpul de la marginea drumului -- este acesta un factor care a influenţat poziţia firelor de praf de pe capota maşinii în momentul accidentului? Principial, da. Deci acel factor trebuie să fie inclus în configuraţia-cauză a "acestui accident, cu aceste detalii". Observăm că sunt foarte mulţi factori care trebuie luaţi în considerare. De fapt, e mult mai simplu să spunem ce factori nu trebuie luaţi în considerare: aceia atât de îndepărtaţi încât influenţa lor este garantat nulă (fizica relativistă arată că astfel de factori există -- ei se numesc "factori separaţi spaţial faţă de accident"). Deci cauza pe care-o căutăm este o configuraţie a unei porţiuni uriaşe din Univers (putem neglija doar evenimentele din afara "conului cauzal trecut" definit de fizica relativistă). Este această cauză unică? Cu alte cuvinte, este posibil ca în spaţiul configuraţiilor trecute posibile să existe mai multe configuraţii ale Universului care să conducă la acelaşi "accident prezent" (identic până în cele mai mici detalii)? Mă opresc deocamdată cu analiza aici, pentru că văd că mesajul a început să devină descurajant de lung... Vă invit la comentarii. a -------------------- Trebuie să facem ceea ce credem că e bine, dar nu trebuie să credem că ceea ce facem e bine.
|
|
|
9 Apr 2006, 01:02 AM
Mesaj
#2
|
|||||||||||||
Dregator Grup: Membri Mesaje: 698 Inscris: 27 February 05 Forumist Nr.: 5.805 |
Depinde si ce întelegi din putinul pe care l-ai gasit. Eu unul, nu vad nimic îmbucurator pentru tine, în acest citat . . .
Parerile tale sunt tare putin pasionante, cu atât mai mult cu cât ele n-au nici un suport. Aici nu e vorba de a împaca cuantica cu bunul simt, ci cu experienta realitatii pe care am dobândit-o pâna acum. Nimeni nu e deranjat, de ex., de nevoia de a accepta ca ale naturii ”caramizi”, nu sunt deloc simple unitati materiale ci în acelasi timp si unitati de energie, însa oricine normal la cap va fi deranjat de cunoscutele paradoxuri cuantice.
Despre asta e vorba. Testele, asa cum spuneam in mesajul trecut, nu sunt fara probleme. Pe de alta parte, raspunsul tau nu prea e unde trebuie aici, caci eu vorbeam de insasi bazele teoretice ale cuanticii, nu de problema particulara a QE.
Eu nu stiu asa, ba chiar dimpotriva, dar oricum n-are nici o importanta asta.
Eu prefer sa nu cred (in general nu prea pun pret pe credinte): astept cu rabdare ca Fuchs sau altii (cum sunt cei pe care îi aminteam), sa desluseasca iztele. Ca va fi decelata ca si relatie de cauzalitate o informatie schimbata de catre particule, nu ma deranjeaza deloc. Asta nu-mi contrazice cu nimic afirmatiile de aici.
"Lucrurile" sunt extrem de clare: toate cunostintele pe care le avem, indica ca holismele sunt . . . hohlisme (adica gaunosenii, asta imi sugereaza mie cuvantul, ca individ in care vocabularul german inca mai rezoneaza). Repet, caci se pare e necesar, cu inexplicabil nu poti demola ce-ti sugereaza tot explicabilul pe care îl ai la dispozitie. -------------------- "Daca a nascut, atunci s-a culcat cu un barbat"
("Si peperit, cum viro concubit" - "De inventione rhetorica, Cicero, exemplu de propozitie irecuzabila) |
||||||||||||
|
|||||||||||||
Versiune Text-Only | Data este acum: 7 June 2024 - 04:42 PM |