Hit-points Chronicles…, … sau recenzia jocurilor pe calculator Optiuni

[ypsilonalpha]

Păi dacă există cronica de carte, cronica de film şi cronica muzicală, apoi de ce n-ar exista şi cronică de jocuri pe calculator? Îndrăznesc să fiu primul care deschide un astfel de jurnal, jurnal în care intenţiunez să scriu cît de constant pot. Heh, publicul-ţintă e cu siguranţă mai redus numeric, şi în plus concurenţa este puternică, avînd în vedere cîte site-uri de profil există. Dar, să vedem ce iese …

A, şi încă un amănunt: jocurile nou-apărute şi de răsunet (Age of Empires 3, Quake 4, Civilization 4 etc.) vor avea parte de topice speciale, în care toată lumea să-şi poată da cu părerea. (De asemenea, cei care vor să comenteze opiniile expuse aici – fie pro, fie contra – sînt cît de poate de bineveniţi).

Aşadar, să începem.

[ypsilonalpha]

Are şi Tom Clancy ăsta nişte denumiri pentru jocurile care au ieşit sub egida lui … Curcubeul şase, Suliţa vagaboandă, Scutul corbului, Celula detaşată, Sabia Atenei (mă rog, asta cu sabia pare cît de cît normală), Pandora de mîine – adică Rainbow Six, Rogue Spear, Raven Shield, Splinter Cell, Athena’s Sword, Pandora tomorrow. Citisem pe undeva că susnumitul Tomiţă, lăudîndu-se chipurile cu cunoştinţele sale vaste în domeniul serviciilor secrete, susţinea că ăsta-i sistemul după care CIA (sau NSA, sau cine naiba o mai fi p-acolo) generează numele misiunilor din realitate: un calculator alege aleatoriu un substantiv (propriu sau comun, n-are importanţă) şi un adjectiv, şi din împerecherea lor ies numele astea trăsnite. Aşa o fi, că prea o zicea cu foc ... Ba chiar Chaos Theory (ultimul ieşit din seria Splinterului) sună extrem de coerent, fiind chiar şi nume de teorie matematică. Celelalte însă, deşi au o sonoritate aparte cînd le rosteşti în engleză, traduse în româneşte sînt haioase de numa-numa.

Odată în plus am dovada practică asupra faptului că S.C. nu e un joc de acţiune directă, ci de furişat pîş-pîş şi de adormit adversarii cu un pumn în ceafă. A doua parte a misiunii din Ierusalim permite, ba chiar încurajează folosirea a ceea ce se cheamă lethal force, adică inamicii sînt atît de mulţi, rezistenţi şi bine înarmaţi, încît singura soluţie e să pompezi în ei gloanţe cu nemiluita. Sigur, cine-i masochist şi are timp de pierdut poate încerca să-i lămurească şi pe căi mai paşnice ... Oricum, chiar şi jucat „la liber” nivelul e greu: cu puşca e greu de ochit şi de nimerit chiar şi ciucit, darămite din picioare, sirienii (teroriştii de serviciu în acest caz) nu cedează nici după două gloanţe la cap – sau poate trag eu prost ... – şi vin grămadă cînd aud că e rost de poc-poc. Şi toate belelele încep de la vederea third-person, peste umăr, impusă de joc ...Doar Max Payne a reuşit să se descurce onorabil în asemenea situaţie, dar acolo mai încetineai timpul, cît să te prinzi de situaţie şi să acţionezi în consecinţă.

Ideea e totuşi de salutat ... după un nivel de furişat, un nivel de ciuruială, p-ormă încă vreo două de furişat, şi tot aşa. Cu cît mai puţină repetitivitate şi rutină, cu atît mai bine.

Pozele de azi (click to enlarge photo):
1. Sam Fisher sus la cucurigu, undeva pe lîngă clopotniţa unei biserici creştine din Ierusalim. Vedeţi acea lumină albastră străvezie prelinsă dinăuntru bisericii? Eu nu i-am dat mare atenţie ... dar cînd am ajuns în dreptul acelor vitralii a început să bată clopotele ... să-mi sară inima din piept şi mai multe nu! Ale naibii evenimente scriptate ... Jos, în stînga, mă aşteaptă contactul local, o cucoană spioancă. O cheamă Dahlia Tal, ceea ce sună destul de autentic (dealtfel grija pentru numele exotice e de apreciat în Pandora Tomorrow şi în toată seria S.C. – dacă acţiunea ar ajunge şi pe la noi, m-aş aştepta mai degrabă să aud un nume de român de genul Eftimie Scărlătescu sau Bogdan Boariu decît la un banal Ion Ionescu, dacă înţelegeţi ce vreau să spun).



2. “Umbra lui Sam. În subsolul inundat” se cheamă această poezie. Umbra se prelimge pe perete, apa vălurită oglindeşte coloanele acelea boltite la mare artă (părerea mea, care mă suspectez serios de admiraţie în faţa kitschului – tot ce străluceşte şi e viu colorat trebuie că e frumos …). Mai prost stăm cu sănătatea, căci joja din dreapta ecranului se vede că e aproape de golire, puşca aia specială SC-20K e şi nu e de mult ajutor, Fisher e bine ascuns în întuneric (dovadă stă cursorul de deasupra simbolului armei, cursor care e în zona întunecată, în extrema stîngă) dar asta nu e relevant, pentru că aici nu e cazul de cine ştie ce furişat, ci de luptă face-to-face. Pe de altă parte, întotdeauna m-am întrebat cît de chiori trebuie să fie inamicii încît să nu vadă luminile alea triunghiulare (deja un simbol al acestui joc) de pe fruntea lui Sam, chiar dacă susnumitul Sam se află în cel mai profund întuneric?!?



3. Laboratorul unde este stocat virusul buclucaş, pentru a cărui neutralizare (a virusului, nu a laboratorului!) se dau lupte grele.