Colectia De Vorbe, [Jurnalul Colectionarei] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Colectia De Vorbe, [Jurnalul Colectionarei] |
28 Sep 2003, 06:34 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Amintiri, opinii, ganduri din viata Colectionarei veti putea citi aici. O "colectie de vorbe" pentru o colectionara pasionata.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
1 May 2005, 05:24 PM
Mesaj
#2
|
|
open minded Grup: Membri SpecialPM Mesaje: 1.049 Inscris: 25 September 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 840 |
Izul cel mai dulce
Bebelus fiind, am descoperit ca lumea de afara e plina de obstacole si de parinti, adesea resimititi, pe vremea aceea, ca un alt soi de obstacole. Fiecare ciocnire de podea, de mobila, de mama sau de tata (ori de alti indivizi ciudati care pareau ca vor sa ajute pe mama sa fie mama ori pe tata sa fie tata) se solda cu un ricoseu al meu intr-o alta lume, lumea dinauntru. Aici nu erau obstacole, iar mamele, tatii si substitutele lor veneau si plecau dupa voia mea. Pe vremea aceea, suferinta de afara se transforma usor intr-o suferinta putin mai dulce, caci de fiecare data cand ceva ma supara obisnuiam sa il duc in lumea mea, sa il transform intr-un gandac dezgustator si sa ma bucur de decadenta sa. Pe masura ce am crescut am cunoscut tot mai bine lumile a caror granita era numai trupul meu. A devenit mai greu sa ii transform pe toti in gandaci, caci multe din cele ce ma raneau afara erau tot mai dezirabile, iar simplitatea si puritatea lumii dinauntru au disparut practic pe de-a-ntregul. Suferinta insa isi gasea mereu acel iz dulce, insa din ce in ce mai putin prin pedepsirea obstacolelor si din ce in ce mai mult prin savoarea descoperirii si intelegerii lor. Cel mai mare obstacol pe care l-am intalnit a fost natura mea de om. Aducatoare de slabiciuni, dorinte, instabilitate, vicii ori mizerie - cum ar spune poetii, ea a stiut mereu sa imi pastreze contactul cu lumea aceea dinauntru, in care ma arunca de fiecare data cand incepeam sa cred ca am gasit fericita lejeritate a vietii. De fapt chiar ea mi-a faurit aceasta lume, iar mai apoi s-au protejat reciproc si m-au convins si pe mine ca natura umana, oricat de grea, si oricata ciuda pe sine imi poate trezi din cand in cand, este singura care stie sa ia suferinta si sa ii dea acel iz dulce de care am devenit atat de dependenta. Si singura care imi arata ca orice alt obstacol poate fi transformat in gandac, ca pe vremuri, prin a-l accepta si a-l exprima cu toata puterea de care sunt in stare, faramitandu-l in cuvinte, senzatii, gesturi, (deja) noi sperante si momente de viata. Si, mai presus de orice, ea este singura care ma poate face sa adulmec si sa iubesc un alt iz, si mai dulce, acela de alt om. ___ P.S. Si sa ma bucur enorm de fiecare data cand ma simt... adulmecata . -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 18 June 2024 - 05:26 PM |